S-a reunit familia cenaclului și totul a fost perfect. O duminică cum rar avem în viață. Cu bucurii de suflet speciale, cu cântece pline de iubire și cu un public săliștean cu totul și cu totul deosebit.
GALEȘUL NE-A PROVOCAT
La invitația Părintelui Emilian din Galeș, gazdă deosebită, am poposit la Săliște ca în ”casa Pâinii”. Și bine am făcut, pentru că a meritat micul efort al echipei cenaclului de a fi acolo, lângă mărginenii care s-au dovedit deosebit de primitori și entuziaști. Părintele Protopop Ciocan a fost și dândul un senior al ospitalității, dar ce să mai vorbim la fel și gazdele de la școală, deasemnea și preoții localnici, toți factorii locali dând mâna spre a se realiza un minunat eveniment.
Cenaclul parcă a fost cu șapte inimi. Începând de la Părintele Doru și până la toți ceilalți. Cu Sorin Popa sărbătorit la scenă deschisă pentru cei 59 de ani de viață și cu unitatea de grup din ce înce mai frumoasă care există între cenacliști. Mai puțin prezenți în concerte, pentru că am promis ca coordonator să facem spectacole mai rare dar de neuitat, însă dorul ne-a făcut să ne așteptăm, să ne dorim întâlnirea și să simțim că avem un drum frumos.
IOAN IVAN
Când i-am văzut pe colegi din nou laolaltă am tresărit de emoție și pot spune că Dumnezeu este bun cu poporul român atâta vreme cât există o astfel de echipă. Iar publicul ne-a simțit, ne-a ascultat cu atenție și ne-a oferit aplauzele sale. Am cântat în fața a 250 de oameni, dar chiar dacă erau 30 sau 70 cine ar fi putut să nu se bucure, mai ales că fiecare cântec a fost un succes.
Colegii Nelu Ivan și Marius, mai antrenați, dânșii au avut și un recital frumos la Mediaș cu două zile înainte, au pus la cald sentimentele noastre, oferindu-ne un moment plin de lirism și finețe artistică. Prietenia specială care mă leagă de Ioan Ivan a făcut ca acest grup să se ofere cu drag cenaclului, poate și pentru că cenaclul merita un astfel de grup. Am muncit mult ca să nu avem parte și noi, cenaclu, de ceva deosebit de frumos, mai ales că Nelu Ivan este de fapt un stâlp de bază al cenaclului și un coleg adevărat.
PĂRINTELE DORU
Despre Părintele Doru Gheaja nu am decât cuvinte mari, în fața unui monument al culturii, așa cum este de fapt sfinția sa. Un model, un frate mai mare, o șansă pentru noi de a învăța în fiecare zi cum să stăm drepți pe drumul iubirii. Părintele Doru există în cenaclu și aceasta înseamnă UN DAR mare făcut de Maica Domnului oamenilor car îl ascultă. Și evident un dar special pentru mine și pentru noi cenacliștii..
ROMICĂ ȘI CEILALȚI FRUMOȘI
Despre Romică aș scrie mai mult decât pot gândi. Un suflet mare, un prieten bun și un tovarăș atent cu cei din jur. Cunosc atâtea lucruri deosebite pe care el le face, fără ca lumea să știe și de aceea mă bucur că l-am cunoscut; la fel și pe Părintele Alexandru care cu calm, cu felul său propriu de a fi, cu duioșie împrăștie atâta pace în cei ce-l ascultă, astfel că totul pare ireal. Nu mai spun de Vlăduț, mereu cu piese noi, cu drag de popor, de cântec și de pitorescul mărturisirii. De Andreea care este cu inima dăruită cenaclului,. la fel ca Ștefan Ion, Mihai și toți ceilalți membrii activi ai grupului nostru.
Dragi cenacliști
Vă rog, ca un frate bun, să nu uitați niciodată ce bucurie produceți oamenilor care vă ascultă. Nu spun că nu sunteți autorii și ai altor bucurii, fiecare aveți o viață aparte, specială și plină de evnimente. Dar totuși, și mă gândesc inclusiv la persoana mea, Cenaclul Lumină Lină e altceva. Priviți, repet numai al ochii acestor oameni, care de cele mai multe ori nu au bani de bilete pentru alte concerte și veți înțelege că sunteți aleșii Maicii Domnului să împliniți ceva. Până când? Nu știu, dar cred că Părintele Doru Gheaja este cel mai elocvent exemplu să ne explice cât ține un drum cu Dumnezeu, un drum al mărturiei și al curajului de a cânta pentru cei ”mai triști ca noi”. Acest fapt mă ține și pe mine în entuziasm, mă face să cred încă că suntem de folos acestui neam.
Ieri la masă, unul din comeseni, spectator al concertului nostru, ne felicita și spunea: ”Voi faceți un lucru bun, dar dacă ar mai fi mai multe astfel de echipe ar fi și mai bine...” Da, dar parcă se simțea în tonul companionului un ton sceptic, specific românului, care vorba lui Andrei Pleșu are o ”voluptate a naufragiului”. Pentru român totul începe cu entuziasm și la un moment dat se sfârșește în ”ce rost mai are”.. Ei bine, nu sunt de acord cu lașitatea neamului meu. Mai avem încă multe datorii de plătit în fața acestui neam, pentru care trebuie să mai dăm talentul, lacrima și uneori bucuria noastră. Nu putem renunța cu toții la adevăr. Nu putem să picăm și noi cei care am înțeles ceva din zbuciumul neamului. Noi cei care întâlnim, în frumoasele noastre duminici, oameni atât de simplii și atât de dornici de ”NOI”. De aceea vom merge mai departe, ne vom lupta cu propriile limite și vom constata că Cenaclul Lumină Lină a fost, este și va fi cel mai frumos moment al vieții noastre creștinești.
