Numele icoanei
„Hodighitria” vine de la cuvântul grecesc „hodigos”, care înseamnă „călăuză”,
„arătătoare a căii” sau „îndrumătoare”. Fecioara Maria este înfăţişată cu
Pruncul pe care îl ţine în mâna stângă, iar cu mâna dreaptă arată spre El, ca
spre Acela de care să ascultăm şi pe care să-l iubim. Iisus Hristos are în mâna
stângă un sul de hârtie care simbolizează Evanghelia - vestea cea bună adusă
lumii prin venirea sa. Se spune că Fecioara Maria a acceptat ca Sf. Evanghelist
Luca să realizeze prima icoană de acest tip, pe care a binecuvântat-o atunci
când a văzut-o. Mai târziu, acesta a trimis pictura împreună cu Evanghelia sa
unui anume Teofil, în Antiohia, iar după moartea acestuia a fost adusă la
Ierusalim şi apoi la Mănăstirea Hodegon, din Constantinopol. Potrivit
tradiţiei, în secolul al IV-lea, icoana a ajuns la Roma, iar în secolul al
VI-lea, Sfântul Grigore cel Mare a aşezat-o în Biserica „Sfântul Petru”.
Un dar athonit pentru
români
Icoana are mai multe
copii, dintre care una se află la Biserica „Mihai Vodă” din Capitală. A fost
dăruită lui Mihai Viteazul de un călugăr de la Muntele Athos, dar a ajuns în
Bucureşti în 1666, la mult timp după moartea domnitorului român. Inscripţia cu
numele „Hodighitria” a fost descoperită abia în 1994, anul în care biserica a
intrat într-un proces de restaurare, după ce fusese închisă în perioada
comunistă. Părintele paroh Adrian Beldianu spune în „Cuvânt înainte” la
„Paraclisul Icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu” că, atunci când a găsit
icoana, era crăpată pe mijloc şi deteriorată, era fierbinte şi nu putea fi
scoasă din lada în care se afla, ceea ce l-a făcut să înţeleagă că Maica
Domnului îl îndruma să restaureze pictura. Părintele a reuşit să procure Slujba
şi istoricul unei alte icoane de tip „Hodighitria” care se găseşte în
Mănăstirea Xenofont din Sfântul Munte, şi aşa a aflat că minunile săvârşite de
cele două icoane surori erau identice.
