CE DOR MI-E DE TINE PĂRINTE
E toamnă, pustiu și tăcere,
Îmi caut prin lacrimi cuvinte,
Să scriu de fumos și înviere,
Dar dor mi-e de tine Părinte!
La Sâmbăta clopotul bate,
Dospind tot ce inima simte,
Sunt rugile minții curate,
Și dor mi-e de tine Părinte.
Mai facem pomeni pentru rude,
Coliva e tot mai fierbinte,
Luminile morții sunt crude,
Și dor mi-e de tine Părinte.
Aș vrea să mai fi lângă mine,
Să stau lângă tine cuminte,
Sorbind amintiri despre bine,
Când dor mi-e de tine Părinte.
Mai ști când zâmbeai cu speranță,
Mereu dăruind crezăminte,
Cerând să avem cutezanță,
Și dor mi-e de tine Părinte.
Tu nu ai lăsat suferința,
Nici când să ne-o ia înainte,
Primind ca ofrandă căința.
Ce dor mi-e de tine Părinte.
Mereu cu credință senină,
Mereu asumând consecințe,
Ca noi să n-avem nicio vină,
of, dor mi-e de tine Părinte.
Tu ce mai ”modest” dintre îngeri,
Iertând pentru toți neputințe,
Ne chemi azi la zidul cu plângeri,
Și dor mi-e de tine Părinte!
Copiii îți cântă tropare,
Și spun: Mâțntuiește Părinte!
Căci darul îți este prea mare,
Ce dor mi-e de tine Părinte!
