Întorsura Buzăului. A fost ca o poveste liniștită și tumultuoasă așa cum sunt marea majoritate a paradoxurilor românești. Poporul nostru fiind el însuși un paradox, nu se putea deci ca noi să fim altfel decât un cumul de speranțe, de iubire și de lumini perene. Cu ani în urmă, mi-aduc aminte că treceam cu cenaclul spre Moldova și vedeam tricolorul din fața catedralei Sfânta Treime și îmi ziceam în gând că ”sunt sigur că într-o zi vom cânta și aici”... Ei bine, ziua a venit și a fost incredibil de frumoasă, un elogiu adus strămoșilor, o lecție pragmatică de românism și de bun simț autohton. Nu știu dacă și maghiarilor din localitate le-a ajuns la ureche demersul nostru, cert este că românii din Întorsura Buzăului sunt absolut fantastic, semn că neamul nostru nu a fost încă cu totul târât în internaționalism și cosmopolitism.
Părintele Ciprian Popica ne-a lăsat impresia unui om cuprins de flăcările harului și de furtuna lacrimilor românești. Un om deosebit, un spirit blând și plin de energie națională, un model de virtute și pace lăuntrică. Am stat duminică seara mai mult cu dânsul de vorbă și parcă nu mai doream ca să terminăm conversația noastră, atât de bogate erau sfaturile și replicile duhovnicești ale părintelui. destins în cuvânt, optimist, realist, dar și consecvent în suflet, Părintele Ciprian ne-a fost sigur lăsat de Dumnezeu ca să ne întâlnim, să-l cunoaștem și sî înțelegem ce înseamnă modelul preoției binecuvântate.
Spectacolul a fost ca de obicei incredibil de frumos. Întrebați-i pe colegii noștri cum sa-u simțit acolo în fața a peste 600 de români. Ce entuziasm a fost și cât de mult contează să ne putem intona melodiile noastre naționale, mai ales în contextul strident masonic al zilei de azi. Vorbiți cu Nelu Ivan, cu părintele Doru, cu părintele Alexandru, cu Romică, cu Andrei și veți afla lucruri incredibile. Mai ales că în ”ungurime” românii sunt mai aprinși de fiorul național. Nicio asemănare între dânșii și, să zicem, infatuarea sau nepăsarea unui bucureștean. În timp ce pe la orașele de unde să dă ”ora exactă” totul este ”foame, sete și bani”, într-o comunitate gen Întorsura Buzăului viața înseamnă și ideal. Cu atât mai frumos cu cât el este unul identitar, adică patriotic și ortodox.
A fost Întorsura Buzăului. Am fost NOI acolo și totul a decurs conform așteptărilor. ne simțim mândri că putem spune acest lucru, ne simțim bine că mai există români adevărați și ne este dor deja de următorul spectacol... Urmează Blajul! Iarăși cu suflet în ”mica Romă”...
