Blaj! Am trăit să văd și acest concert măreț. Blaj!Casă de lumină! Și Doamne, ce poate fi mai frumos, ce poate să se nască mai sfânt din sufletul acestor oameni calzi și prietenoși așa cum sunt blăjenii... Parcă-i aud și acum: ”Câmpia Libertății spune/ Că Avram Iancu suntem toți!” Și sute de voci unite într-o singură inimă...
La Blaj am ajuns relaxați, ca după trei mari concerte: Câmpeni, Sebeș și Întorsura Buzăului. De mult nu a mai avut cenaclul un asemenea tur de forță și lumină lină. Și presimțeam că și la Blaj va fi la fel. Pregătisem cu părintele Vasile Seicean, om minunat și cu părintele protopop de Blaj Ovidiu Nicolae Pop, spectacolul în cele mai mici amănunte. de la afișe, invitații și până la realizarea sonorizării. Au fost telefoane multe între noi, drumuri la Blaj, o preocupare continuă ca acest concert să fie o reușită și Cenaclul să se simtă bine. De fapt, i-am văzut pe colegii mei pe deplin satisfăcuți și, personal, mă bucur că le pot oferi un public pe măsura talentului ce îl poartă. Merită să alergi, să te zbați și să oferi condiții minunate de concert pentru vocația unor astfel de oameni.
Acum când scriu stau și mă gândesc că explozia de aplauze din timpul concertului din Sala Iacob Mureșanu, nu e nimic altceva decât faptul că acest cenaclu a ajuns la o maturitate firească și reușește să transmită foarte ușor sentimente religioase și patriotice unice. Mă gândesc că România merită astfel de concerte, într-o țară a delăsării, a minciunii, a abandonurilor de proiecte, există iată acești ”copii” curajoși care fac cinste demnității naționale...
La Blaj lumea a recunoscut puterea acestui cenaclu și de aceea a rezultat un concert minunat. Păcat, că blogul nu ne oferă spațiu virtual pentru a transmite imagini video a aceea ce a fost acolo. Păcat că aceste concerte nu sunt mai puternic mediatizate și popularizate pe rețelele de socializare. păcat că nici eu nu pot face mai mult. Păcat, păcat, păcat, pentru că el oferă un model unic pentru orice om care dorește să facă ceva pentru neamul său. Totul e să dorești, să ai o chitară, un microfon, o voce, două, trei, să te pui pe drum, să-i cauți pe românii adevărați, să-i găsești acasă și să le povestești ce frumos e neamul tău... Altfel totul devine uitare...
