PĂRINTELE CĂTĂLIN: E AJUNUL BOBOTEZII... SFATURI: CUM SCĂPĂM DE BÂRFĂ, DE BĂNUIALĂ ȘI DE DEMISIE...

Trup slăbit?

-Aveți trupul slăbit și nu știți de unde vă vine o stare psihică grea și plină de amărăciune? Postiți! Faceți acest exercițiu al ajunării înainte de Bobotează și nu uitați ca zilele de miercuri și de vineri să devină ”sfinte” pentru dumneavoastră. Atunci recurgeți la salate, la mâncăruri tradiționale de post, dar numai la carne și la brânzeturi nu. Faceți aceasta timp de 52 de săptămâni și veți vedea roadele postirii. Succes!

Sunteți bârfit?

- Scăpați de mânie. Cineva vă neagă calitățile și vă contrazice pe ”la spate” sau ”în public”. Auziți de lucrul acesta și nu vă pică bine. Atunci faceți așa:

- La auzul zvonului stați  5 minute cu Hristos. Începeți cu un Tatăl Nostru în gând, apoi continuați să vă mărturisiți tot ”în gând” păcatele de la ultima spovedanie. Continuați cu 12 rugăciuni ale inimii: Doamne Iisuse Fiule a lui Dumnezeu, miluiește pe mine păcătosul (păcătoasa) și mă mântuiește.

- Nu stați apoi ”prizonier” în gând. Gândul în următoarele 5 minute vă poate deveni prieten sau dușman. Dacă vă închideți ”în sine”, presupunând că persoana care v-a vorbit de rău nu este de față, atunci ați pierdut bătălia. Căci începe un adevărat măcel al gândurilor de durere, de ură și chiar se urzesc planuri de răzbunare, în numele ”onoarei lezate”.

- Ce facem atunci? Zâmbim, vorbim e Dumnezeu, ba chiar ne vom gândi insistent la frumosul creștinismului, chiar și la calitățile celui care ne-a insultat, considerând că avem unica șansă de a fi în sfârșit adevărați creștini, adică iertând ocările și insultele.

Vă dați demisia?

- Nu părăsim niciodată ”corabia”. Cel ”lezat” are totdeauna primu impuls, care nu vine de la Dumnezeu , ci din fire,  adică din instinctul primar al conservării vieții, de a se retrage din corabia mântuirii. Au fost foarte mulți creștini misionari, care ”mâhniți” de oarecare vorbe sau pricini au vrut să renunțe la idealul lor. Ei au generalizat ”greșeala unuia” și au făcut din ”țânțar armăsar”. Demisia- spune Sfântul Ioan Iacob- este arma diavolului. Pentru că singurul care pierde ești tu. O vorbă ”grea” vine și se duce, dar în echipa lui Hristos dacă îți pierzi locul oare cu ce mai înlocuiești. Pentru că, orice activitate ”nouă” te amăgești că vei face, niciodată nu va mai fi ca aceea în care ai luptat cu adevărat.

- Faptul că suntem ”atacați” e acela c am avut totuși o biruință. Înseamnă că ”vrăjmașul” s-a supărat pe noi și ne trimite săgeți otrăvitoare prin gura unei femei sau a unui coleg de muncă neisprăvit. Și, diavolul știe că suntem sensibili la ”laude” și la ”ocări”, pentru că suntem mândri și nu am spovedit ”cu canon” acest păcat. Ca dovadă că am rămas ”sensibili” la o simplă vorbă și considerăm că tot universul trebuie să graviteze în jurul nostru.

Bănuiți?

- Omul care nu postește devine bănuitor. Bănuiala este aripa stângă a diavolului. Aștepți mereu ca să fi atacat, să ți se întâmple ceva, să fi trădat. Mândria te face să-ți aperi pielea ”anticipat”, adică să urmărești și să cauți ”insistent” posibilele erori ale aproapelui. Cu alte cuvinte să o ”o cauți cu lumânarea”. Sunt unii oameni care o duc bine, dar parcă nu le vine să creadă că sunt ai lui Hristos, și încep să caute în ”biografiile” preotului, a episcopului, chiar a semenilor. Stau la pândă până și în stranele bisericii, doar-doar, vor găsi ceva care să le confirme că totuși ei nu trăiesc ”în rai”. Ori astfel de oameni, ar trebui să știe că fiecare semen mai are și slăbiciuni, ca și ei de altfel, dar nu acest lucru ne împiedică să ne rugăm, să mergem la biserică, să postim, să citim cărți sfinte și să fim fericiți. Bănuiala este semnul unei boli a minții care nu deprins focul rugăciunii și un semn al faptului că nu ne bucurăm de lucrurile pozitive din viață.

365 de fapte bune!

- Faceți în fiecare zi o faptă bună cu un străin. Dați o pâine unei bătrâne necăjite, rupeți zece lei din bănuții dumneavoastră și nu mai faceți socoteli scrupuloase gândindu-vă că veți sărăcii. 365 de fapte bune în 365 de zile și nu uitați că faptele bune să fac dincolo de cadrul familiei. În familie este poruncă să dăruim totul.

LA SPOVEDANIE!

- Spovediți-vă chiar azi, dacă nu mâine. Faceți o listă cu păcate, consultați un Îndrumător de Spovedanie și numai după aceea să porniți să faceți fapte creștinești. Pe fondul păcatelor nespălate este greu ca lucrarea ta, la servici sau acasă, sau chiar misionară, să aibă sorți de izbândă. Teoretic poți avea succes, dar dacă faci lucruri creștine pe fondul păcătoșeniei, atunci ele nu vor fi de durată, ba chiar ”cândva” vor deveni smintitoare. Un preot, un crâsnic de biserică, un cântăreț de stană, dacă se spovedesc des, altcumva își vor transmite mesajul. Lucrarea lor va fi ușor recunoscută ca fiind sfințitoare, glasul și purtările lor vor purta har, iar mesajul transmis va intra în orice ungher al sufletului celor ce îi ascultă.