Hozeva 31 IANUARIE 2016. Zi istorică pentru evalvia ortodoxă
românească. Sfântul Ioan Iacob Românul a fost canonizat de către Biserica Greciei.
Ora 5.45 Plecăm din Ierusalim cu gânduri bune și entuziasm.
Mergem spre Hozeva și Sfântul Ioan Iacob ne stă în inimă. Autocarul geme de
emulație duhovnicească. Maicile, părinții călugări și toți ceilalți au o stare
vibrantă incredibil de frumoasă. De fapt este și firesc să se întâmple un
astfel de lucru. Peste câteva ore ei vor fi martorii momentului istoric al canonizării
sfântului. În boxele audio de la autocar răsună poeziile scrise la Iordan de
sfânt: Fii pribegi ai țării mele...
Sfântul ne-a chemat pe toți la Hozeva. Și drumul pare rupt
din poveste. La ieșirea din Ierusalim cotim spre pustiu. Munți întregi fără
vegetație. Și cu cât ne apropiem de Mânăstirea Sfântului Gheorghe
Hozevitul pustiul pare și mai aprig...
Stâncile de la Hozeva ne întâmpină tăcute. Ajungem într-o parcare, loc în care
trebuie să părăsim autobuzul și să pornim pe jos. O facem cu entuziasm. Desfacem
tricolorul, ne așezăm în rând și ne întâlnim cu alți zeci de români care au
veni din țară pentru canonizarea sfântului. Pornim cu cântec spre mânăstire:
Întru tine părinte cu osârdie...
Ora 7.15 Suntem la mânăstire. Grecii ne opresc la poartă.
Par stăpâni și se comportă autoritar. Delegația Patriarhiei este țintuită în
fața grilajului. Par surprinși că sute de români s-au adunat aici. Și poate că
poartă și jena faptului că timp de 36 de ani nu l-au canonizat pe sfânt. Dar
așteptăm cu răbdare, iar apoi ni se permite să intrăm în biserică.
În sfârșit lângă sfânt. Stau lângă raclă și nu îmi vine să
cred că sunt acolo. Potă să îl ating cât demult doresc. Sărut patrafirul care
a stat pe moaște și pe care-l port acum în mâini. Ne fotografiem și ne rugăm la
raclă. Apoi începe slujba. Sosește Patriarhul Teofil al 3-lea al întregii Palestine.
Și lângă dânsul este și vlădicul nostru Timotei PRAHOVEANUL, apoi mulți
mitropoliți, ierarhi greci și ruși. În afara bisericii peste o mie de oameni.
Românii majoritari, apoi greci, ruși etc.
Strana trimite spre cer răspunsuri cerești. E frumos, chiar
impresionant, dar parcă simt dorul muzicii noastre bisericești și a căldurii de
acasă. Acum îl înțeleg pe sfânt, care în timpul vieții a dus mult dorul de
pământ strămoșesc. Și nu a mai avut nimic de a face decât a se ruga pentru
neam. Acum însă el este canonizat, iar românii au venit să fie lângă dânsul. Cu
duhul României soarele sfânt de acasă. Și lacrimile neamului curg pe drumurile Țării Sfinte... Aici la
Hozeva, lângă Sfântul Ioan...
