Nu pot decât să fiu copil și să mă frământ la gândul fericit că la noapte se face primăvară... E din nou timp de slavă și înviere. Drum spre Hristos. Drum cu soare și har blând... Ce oare altceva...
Acum am terminat poemul... Un nou poem...asemeni cântecul de mai jos, pe care vă rog să-l mai ascultați măcar o dată... Nu de alta, dar aveți nevoie de el, de primăvară și de Maica Domnului... Iată deci dorul...
Părintele CĂTĂLIN
DOR DE PRIMĂVARĂ
Dați-mi un dor de primăvară,
Buchet de clopote și mir,
Să ies cu ele pe afară,
Să le presar fir peste fir.
Dați-mi ceva din lumea veche,
Un zid, un turn de cavaler,
Batista fără de pereche,
Și-o lacrimă născută în cer.
Dați-mi icoane cât de multe,
Să le sărut, să le cer har,
Din ele Maica să mă asculte,
Cel mai frumos dar peste har.
Dați-mi și crinul cel mai dulce,
Potir cu slava Domnului,
Și calea care mă va duce,
Milos la ușa cerului.
Dați-mi frumoasa primăvară,
Dați-mi, vă rog frumos, pe ea,
Așa a fost întâia oară,
Era doar ea, și numai ea.
