Se aude glasul plin de fior al lui Nelu Ivan: “Sus, sus la munte sus/Sus,sus,
române sus/Acolo-i și Iancu dus/La Vidra de Sus!”- și deodată, împinși parcă de
un sublim resort interior, publicul din Avrig se ridică în picioare. Parcă nu
îți vine să crezi ochilor, cum sute de români cântă din inimă pentru neam și
dreptul nostru de a ne cinsti eroii...
Să mai subliniem faptul că, la aceeași oră, la numai câteva sute de metrii de noi, tot în Avrig, se desfășura un mare congres al sectarilor adventiști, o săptămână de zile creștinii ortodocși fiind ademeniți prin invitații și daruri, ca să vină la adunarea lor. Dar Maica Domnului nu a dorit ca acest lucru să se întâmple și românii au rămas în biserica lor.
Crecincioșii din Avrig, din Sibiu, din Cisnădie și de unde or mai fi venit ei, au fost suveranii acestei zile. Oameni cu lacrimi în ochi, oamenii pe care nu i-am rugat nciodată să se ridice în picioare la cântecele patriotice, dar care au ținut dinadins ca să stea cu demnitate în fața versurilor ce au cinstit neamul și Biserica lui Hristos!
Deci, dacă NOI prin cântec am întrebat: “Unde sunt acum românii? ” , iată că la Avrig toți cei aflați la concert au
răspuns cu toții: PREZENT!