CUM FURĂ DIAVOLUL CUNUNIA CELOR BUNI

   
Dorind a da o bună rânduială și înțelegerii a lucrării lui Dumnezeu în slujbele bisericii noastre și mai ales pentru faptul că în ultimul timp se remarcă faptul că marea majoritate a celor ce vin la săvârșirea Tainei Nunții și a Botezului ortodox au un comportoment aproape lipsit de sacralitate, ceea ce dovedește o oarecare îndoială sufletească vizavi de lucrarea Sfântului Duh în aceste slujbe, am hotărât a scrie o broșură-certificat, pe care toți cei doritori de bună rânduială creștină o vor citi și se vor angaja să respecte cerințele ei. 
Părintele C.

CE TREBUIE A ȘTI DESPRE TAINA CUNUNIEI

1) Căsătoria este Taina in care, unui barbat si unei femei ce se unesc liber in casatorie, li se da prin preot harul Sfantului Duh. Cei doi devin prin aceasta Taina un singur trup. Casatoria ca legatura pe viata intre un barbat si o femeie, se intemeiaza pe faptul ca numai impreuna alcatuiesc umanitatea completa.

2)Savarsitorul Tainei este episcopul sau preotul. Primitorii sunt doi crestini ortodocsi de sex diferit, care nu se afla intr-un grad de rudenie apropiat. Cei care urmeaza sa se casatoreasaca trebuie sa dovedeasca preotului ca au botez valid si ca au indeplinit conditiile pe care le prevede statul pentru incheierea casatoriei civile.

PREGĂTIREA PENTRU CĂSĂTORIE

1. Este indicat ca mirii să beneficieze înainte de căsătorie de o sovedanie cât mai amănunțită. în cazul în care cei doi miri nu au păstrat curățenia trupească până la nuntă ei nu vor fi împărtășiți cu Sfintele Taine.

CANONUL 67 APOSTOLESC: ”Curvia nu este nuntă, ci început de nuntă. Cei ce trăiesc în curvie ori să se despartă, ori să renunțe la acest păcat”

2. Mirii să-și stabilească un singur duhovnic cu care să discute toate problemele legate de organizarea nunții și cele de după săvârșirea acestei sfinte rânduieli.
3. Amândoi mirii să fie creștini ortodocși practicanți. 
4. Nu se admite căsătoria cu cel de altă religie, decât în cazul în care cel ce nu este asemenea nouă se va converti la ortodoxie.
5. Nu se admit căsătorii între frați, veri primari sau doi frați cu două surori. 
6. Nașii trebuiesc a fi creștini ortodocși practicanți. 
7. Alegerea nașilor făcută doar pentru folosul financiar este strict-interzisă.

CUM NE ÎMBRĂCĂM PENTRU SFÂNTA SLUJBĂ A CUNUNIEI

1. Mirele și mireasa trebuies a judeca că prezența lor la Sfânta Biserică va fi una în fața Domnului Iisus Hristos.
2. Mireasa va veni îmbrăcată în alb sau în straie românești, nemachiată, nefardată și cu unghiile curate. Nu se admit bijuterii, lanțuri de aur, afară de sfintele verighete care vor fi puse pe deget.
3. La fel și mirele să se îmbrace curat, sau în straie românești, nu în haine de firmă. Banii aruncați pe preăgtirea nunții mai bine să fie dați săracilor, aceasta însemnând un pas cu dreptul în căsnicia creștină.
4. Aceeași ținută să fie respectată și la masa ce urmează slujbei religioase.
5. Nuntașii și nașii să fie și ei îmbrăcați la fel.
6. Mirii și nașii au obligația de a anunța pe viitorii nuntași de cerințele ținutei vestimentare la nuntă. În invitația pe care o vor trimite celor dragi vor face și aceste importante precizări.

CANONUL 13 AL SINODULUI DIN GANGRA
Dacă femeia ar purta în locul îmbrăcămintelor femeiști pe cele ale bărbatului (pantalon și alte asemenea) anatema să fie. La fel spune și canonul 62 al sinodului 6 Ecumenic.

MACHIAJUL SAU CÂND DRACII SAR PE FAȚĂ

Machiajul, vopsirea unghilor și cerceii purtați de femei aduc satisfacție diavolului. Deși, omul nu-i vede pe draci, Sfinții Părinți văzându-i cu ochii lor și aceasta pentru că erau sfinți și li se deshideau priveliștile lumii de dincolo de noi, au remarcat că dracii se adună lângă femeia machiată, rujată, cu unghii vopsite și purtătoare de bijuterii. Dracii sar peste fața acelei femei și o sărută, atât le este de drag machiajul și purtarea de bijuterii. Parfumurile le fac bine, se simt tămâiați, așa cum sfinții se tămâiază în Biserică.
Dracii încep a cânta de bucurie atunci când femeile stau în fața oglinzii și se preocupă de estetica feței lor. Dracii apasă pe creioanele dermatografice și suflă în prafurile de vopsele pentru ochi. Apoi, inventează noi și noi modele de aranjament, idei pe care le stracoară în mintea femeilor și tinerelor ce vor să placă mai mult lumii și nu lui Dumnezeu.
În momentul în care femeia iasă fardată din casă, dracii pornesc și ei alături de ea. Apoi sar pe bărbați, pe tineri, mai întâi pe umrul lor, apoi pe mădularele lor și intrând în mintea acestora încep a le vorbi ca acest lucru înseamn frumusețe, iar păcatul trupesc cu astfel de făpturi nu-i nimic altceva decât o mare iubire. Scoarța cerebrală a bărbatului primește excitații, care apoi se transmite în tot corpul, ducând la pofete necuvincioase și la scurgeri desfrânate. Dar și femeile au ajuns astăzi să simtă plăcere la vederea altor femie machiate, pe care le iau drpet model de frumusețe, smintindu-se și smintind la rândul lorpe alții. 

CE FACEM ÎN TIMPUL SLUJBEI?

1. În timpul slujbei mirii vor sta în fața mesei de cununie, alături de nași și de copiii care poartă lumânările. Ceilalți nuntași vor sta în spatele mirilor sau în strane.
2. Din momentul de începere a slujbei sfătuim a nu circula nimeni prin biserică sau a ieși afară, numai în caz de mare nevoie.
3. Nu se mestecă gumă, nu se vorbește și fiecare caută a sta la locul său.
4. În timpul citirii Sfintei Evanghelii toat lumea se ridică în picoare. La fel și la celelalte rugăciuni importante.
5. Din momentul intrării în Sfânta Biserică este interszis a vorbi unii cu alții.
6. La sfârșitul slujbei toată lumea se închină, sărută icoanele principale ți se retrage în liniște din biserică.

CUM NE COMPORTĂM LA MASA DE NUNTĂ

1. Masa de nuntă trebuie să fie decentă, cu trei feluri de mâncare și nu mai mult.
2. Masa începe și se sfârșește cu rugăciune.
3. Este păcat a dansa și a asculta muzică nepotrivită. 
Părintele Cleopa:  Aceasta este regula canonică a celor ce se căsătoresc, rânduită de Sfinţii Părinţi ai Bisericii Ortodoxe,  pe care cei mai mulţi creştini o calcă în zilele noastre spre a lor osândă. (După Hristoitia, Bunul Moral al creştinilor, cap.26, pp. 67-69, de Sfântul Nicodim Aghioritul). Cei ce împlinesc aceste reguli creştine la căsătorie primesc binecuvântare de la Dumnezeu şi duc viaţă liniştită în familie şi cu bună sporire în toate. Iar cei  ce calcă rânduiala Bisericii la căsătorie  duc o viaţă cu multe ispite. După rânduiala Bisericii, nu se fac cununii sâmbătă seara, spre ziua Sfintei Duminici. Unii fac nuntă cu scop de câştig, spre a dobâni daruri şi sume mari de bani, schimbând Taina Nunţii, rânduită de Dumnezeu în rai, în prilej de desfrânare, de sminteală şi de câştig pierzător de suflete, spre a lor osândă. Un alt păcat fac tinerii care se cunună la biserică  numai de ochii lumii, nu pentru naşterea de copii, ci spre plăcere trupească şi fac cununie şi petrecere în sfintele posturi, când nunţile sunt oprite.

PĂRINTELE CLEOPA DESĂPRE LĂUTARI LA NUNTĂ:

 Ce pui pe dracul sa cante la taina lui Hristos ? Cine te-a invatat ? Care-s lautarii nuntii ? Stiti voi ? Dascalii bisericii si coristii. Nu dau voie canoanele Bisericii ca nunta sa se faca cu lautari.
Preotul, dupa ce i-a cununat pe tineri si a terminat Sfanta Liturghie, daca este invitat la nunta, la masa de cununie, sa vina. Mirele si mireasa, de la biserica pana acasa, merg cu cununiile pe cap.
Unde se pune masa de cununie, mirele sa stea in dreapta preotului cu socrii mari si mireasa in stanga cu socrii mici. La masa de cununie trebuie sa se serveasca numai trei feluri de bucate si trei pahare de vin, mai mult nimic, iar in timpul acesta preotul trebuie sa dea porunca dascalilor si coristilor sa cante randuielile de la nunta si alte slave potrivite de la slujbele bisericesti, care se cuvin la aceasta sfanta si mare Taina a nuntii.

SENZAȚIONAL! ULTIMA SCRISOARE A PĂRINTELUI ARSENIE BOCA!

- VEȚI FI TRAȘI DIN VIAȚA DUHOVNICEASCĂ ÎNPOI ÎN ”LUME”

-SĂ NU MAI RÂDEM DACĂ VREM SMERITA RUGĂCIUNE

Ultima scrisoare pe care părintele Arsenie Boca i-a trimis-o părintelui Daniil Stonesscu a fost scrisă în data de 11 octombrie 1989. Arsenie Boca îl sfătuiește pe viitorului episcop, la acea vreme preot la Mănăstirea Prislop. Epistola către Daniil Stoenescu a fost publicată de Fundația Arsenie Boca.

”Părinte, Ar trebui să-ţi scriu „Cuvioase”, dar îţi voi scrie când vei fi aşa, dacă în zilele viitorului vei ajunge şi „cuvios părinte”: Patericul l-ai citit şi studiat; Sf. Isaac Sirul, Sf. Simeon Noul Teolog de asemenea. Filocalia iarăşi. Studiul e una – îl pot face toţi. Acoperirea cu viaţa însă o pot face din când în când abia câte unii, unde şi unde, câte unul într-o sută de ani.

EȘTI OARE UN CONVERTIT?

N-ai avut parte de studiul, care odată era miezul şi splendoarea Teologiei: Mistica, definită „ştiinţa îndumnezeirii omului”. Nu-i destul să ştii călugăria; trebuie să-i şi înveţi calea, să-ţi deprinzi o fire nouă, fire de „fiu al lui Dumnezeu” între fii oamenilor. Pentru asta trebuie valorificarea practică, progresivă a darurilor naşterii din nou de la Botez.Eşti tu un convertit? Îţi trăieşti tu viaţa în Hristos în care eşti botezat, îmbrăcat în firea omului venit din Cer pentru mântuirea ta, care eşti în lumea, care „toată” zace în rău? Ai ajuns tu aşa devreme ca vârstă, convingere şi evidenţă a trăirii în Hristos, în atotprezenţa dogmatică a lui Dumnezeu, ca să rezişti la ispitirile meşteşugite şi uneori simple de tot, ale vicleanului vrăjmaş, care în atâtea prilejuri te-a dovedit slab?

DIAVOLUL VREA SĂ TE REÎNTORCI LA MODUL ”NATURAL” AL VIEȚII

Să ştii că el nu se mulţumeşte cu biruinţe mici şi nebăgate în seamă de tine, ci-ţi pregăteşte o neobservată slăbire a credinţei şi o revenire la modul „natural” al vieţii, fără „exagerările” vieţii mai presus de fire sau supranaturale. Or, tu tocmai viaţa cea mai presus de natură eşti juruit să o dovedeşti reală şi posibilă între fiinţele nepricepute între care ar fi să trăieşti viaţa ta pământească.Nu te lăsa să te îngrămădească cu dragostea lor, care mult mai are până să fie numai după Dumnezeu.

Nu le lăsa să-ţi intre în chilie; vorbeşte cu ele numai în biserică. De-ar fi cu putinţă nici să nu te vadă decât în biserică. Deci departe de tine amestecul în „partidele” lor pe absolut orice motive – „motive” ale vrajbei.Tu ai slujba de a scoate în evidenţă şi în planul întâi darurile Botezului: persoana Domnului Hristos din temniţa şi bolniţa fiecăreia dintre ele. Altă treabă e administraţia şi nu ţine de tine. Faţă de slujba ta ideală, toate celelalte ţin de spinii grijilor omului vechi.

Să faci cea mai netă distincţie între aceste două vieţi, întâi pentru tine. Căci şi tu ştii doar; dar nu o faci, până ce nu eşti deplin şi definitiv convertit al prezenţei Domnului Hristos în propria ta temniţă şi puţinătate de dragoste. Căci vezi câte iubeşte chiar şi monahul pe lângă Domnul Hristos.

Câţi nu se iubesc pe sine în contul Domnului Hristos? Sunt adică furaţi de la acela „un lucru trebuieşte” spre câte altele, care toate dacă nu despart totul, dar slăbesc dragostea cea unică de Dumnezeu şi aşa sporeşte vicleanul cu dărâmarea poruncii lui Dumnezeu din tine.
În cazul când vei fi propus pentru Prislop, să ştii că nu-i o treabă uşoară şi simplă pentru un călugăr ca tine „simplu” şi „uşor” întru toate ale unei căi mai presus de fire. Toate vor trage de tine în jos, că n-au altă putere. Sunt pline de neştiinţă, de uitare şi de nebăgare de seamă asupra minţii şi fără grijă de propria lor mântuire. Niciuna nu poate învăţa războiul nevăzut şi ca urmare nu progresează duhovniceşte; nu le interesează parcă.
Deci dacă tu nu-ţi vei vedea cu toată sinceritatea şi seriozitatea de propria ta izbăvire din încercuirea vicleanului vrăjmaş, lovindu-l neîncetat cu rugăciunea neîncetată „Doamne Iisuse”, nu scapi teafăr şi te poţi trezi – Doamne fereşte – căzând în păcat şi scos din preoţie.

Citeşte şi toată atenţia Filocalia toată, dar nu în fugă, ci adâncind în minte toate datele şi tot duhul în care scriau din experienţă (din lucrare), sfinţii scriitori ai acestei dumnezeieşti îndrumări. Nu vorbi mult şi nu te împrăştia că pierzi adâncimea şi dai în superficialitate.

AI GRIJĂ! SĂ NU MAI RÂZI!

Te ştiu neascultător, deşi te lauzi cu nu ştiu ce ucenicie; dar numai ucenic nu mi te-ai dovedit de câte ori te-am rugat, câte bine ştii. Ca atare, bănuiesc că vei păţi multe necazuri şi înfrângeri tocmai pentru că nu te pricepi să urmăreşti cele veşnice în locul celor vremelnice; nu prinde Adevărul putere de viaţă în viaţa ta, ci numai rele de care este plină lumea şi locul unde, să zicem că vei fi. Ai grijă!
Ţi-am spus odată să faci un prim exerciţiu cu tine acolo: să nu râzi. E cel mai simplu exerciţiu al unui om care vrea să înceapă calea „smeritei rugăciuni şi atenţi”! Iată, îţi dau această ascultare: să isprăveşti cu râsul; deoarece acolo, cu râsul tău de toate tragi tu în jos şi nu mai eşti ce trebuie să fii. Iisus n-a fost văzut niciodată râzând în această lume care-l va răstigni. Verifică-te cât mai des cu Predica de pe Munte. Învaţ-o, adânceşte-o, trăieşte-o, că după normele ei însetează, flămânzeşte „omul cel nou, cel venit din cer”, pe care-l ai în tine arvună a Împărăţiei lui Dumnezeu dinlăuntrul tău.

Ai aflat de la Sf. Simeon Noul Teolog că trebuie să fim conştienţi de Iisus Hristos pe care-l avem în noi şi care prinde toată viaţa şi sensul vieţii noastre pământeşti. Ţi-am scris câteva gânduri de sprijin că eşti încă prunc intrat într-o slujbă şi o cale care cere să fii „bărbat desăvârşit la plinirea vârstei lui Hristos”.
Pr. Arsenie, Sinaia, 1987-1988 (11 octombrie 1989).

DESPRE SUFERINȚĂ, ALEGERI LOCALE, RUGĂCIUNE ȘI DRUMUL SPRE ITALIA CU PĂRINTELE CĂTĂLIN

Dragii mei!

Priviți ce frumoși sunteți! În lumina eternității, păreți de nerecunoscut pentru ”alții”, dar pentru voi, sau pentru Maica Domnului sunteți cei mai frumoși.

Nelu Ivan, Romică, Părinte Alexandru, domn Sorin, Ștefane Și voi toți ceilalți, vedeți că nu vă lipsește nimic. Aveți lumina lui Hristos și bucuria de a fi format un grup de sfântă lumină. Vă știu gândurile și vă port uneori și crucea, dar sunt fericit să o pot face. Cu voi împreună merită să duci această cruce. Și la bine și la greu...

Vin alegerile locale?

Nu vă mai puneți nădejdea în oameni. Ei sunt trecători. Dar idealul nostru creștin-românesc este etern. Nimeni nu poate face ceva fără de Dumnezeu și nici cei ”noi” care vor veni după cei ”vechi” nu vor schimba multe... Străzile se mai pietruiesc, dar caracterele se călesc prin rugăciune și continuitate în misiune. 

Starețul Tadei al Serbiei spunea așa: Îi certăm mereu pe politicienii care sunt la putere, dar ei sunt copiii noștri. Noi, cei bătrâni, suntem vinovați, și nu ei, căci noi le-am dat pilda pe care o urmează în viață” Cât adevăr, dar el este un adevăr doar pentru inimile care-l știu pe Hristos!

DE CE SUFERIM UNEORI?

Starețul TADEI

M-am întrebat uneori de ce totuși suntem triști. V-am văzut și pe voi, m-am văzut și pe mine uneori încercat de tristețe. La cenacluri, pe drumurile deplasărilor sau chiar în timp ce ne exprimam cântecele la microfon. Și tot bătrânul stareț Tadei ne răspunde, de luat aminte: ” Suferim pentru că gândurile și dorințele noastre sunt uneori și rele”. Mă gândeam că de multe ori, la concerte tragem după noi  omul cel vechi ”de ieri”, poate și ”patimile” de alaltăieri sau mai știu eu chiar și de azi. Și nu e de vine misiunea sau Hristos. Misiunea noastră nu este obositoare, ci eliberatoare de durere. Doar că ea nu poate ține locul virtuții. Ea ne sprijină să avem gânduri senine și fără de această misiune vă spun că am fi arătat și mai triști, și mai bolnavi și ne-am fi îngropat definitiv talanții. De aceea suferința ne aparține atunci când o lucrăm în lume, și ea se estompează în Cenaclul Lumină Lină.

RUGĂCIUNE, RUGĂCIUNE, RUGĂCIUNE..

Noi trăim frumos prin cântecele noastre. Puțină rugăciune în plus o să ne facă și mai frumoși. Genunchii plecați liniștesc gândurile. Și rămân la același stareț Tadei care spunea: ”Când vă rugați așa să spuneți rugăciunea, știind că Dumnezeu vă ascultă” Noi nu vorbim în gol atunci când ne rugăm. Și orice zi vă rugăciune este o zi pierdută. În rai, ne va pare rău de fiecare zi în care nu ne-am făcut rugăciunile și de fiecare clipă în care am crezut ă Dumnezeu nu este lângă noi. Deci, să ne rugăm și laolaltă și în Biserică și în particular.

DUMINICĂ REPETIȚIE GENERALĂ, APOI VIA ITALIA...

Duminică ne revedem la repetiția generală. Pe ploaie, pe soare, pe orice fel de a fi... Avem datoria de a ne bucura de iubirea lui Dumnezeu, care ne trimite din nou în misiune. În Italia unde românii ne așteaptă. O să ne pregătim frumos și vom dărui tot ce avem mai bun în noi... 

Vă doresc pace și iubire! 

Părintele Cătălin Dumitrean

Sinaxar 2 iunie

    Pomenirea celui între sfinţi Părintele nostru Nichifor Mărturisitorul, patriarhul Constantinopolului.
'' Acesta a trăit pe vremea împărăţiei păgânului împărat Constantin Copronim, născut în împărăteasa cetăţilor, Constantinopolul, părinţii lui erau de bun neam şi vestiţi, numindu-se Teodor şi Evdochia. Acest Teodor a fost iscălitor de cărţile împărăteşti cele poruncitoare. Şi fiind el pârât că este închinător al dumnezeieştilor icoane, a fost chinuit cu bătăi, şi trimis în izgonire la Milasa cu pază cumplită, şi după aceea a fost chemat, şi nesupunându-se poruncilor împărăteşti, iarăşi a fost izgonit la Niceea, şi trăind acolo şase ani cu multă nevoinţă, şi-a primit sfârşitul. Iar fiul său acesta, cinstitul Nichifor tocmai din naştere a fost înfăşat cu cununile Ortodoxiei şi crescut cu laptele dreptei credinţe, şi trecând vârsta prunciei şi bine-învăţând, a fost rânduit în ceata scriitorilor. După aceea, socotind că toate sunt pleavă şi păianjeni, s-a dus din cetate şi a mers la Propontida. Şi acolo singur a fost dat către Dumnezeu, petrecând cu multe trude şi petrecere rea. Deci întâmplându-se a se săvârşi marele arhiereu Tarasie, Nichifor acesta a fost rugat de împărat să ia scaunul Patriarhiei Constantinopolului. Deci, peste puţină vreme răposând împăratul numit mai sus, şi ajungând fiul său Stavrache moştenitor al împărăţiei, a cărui viaţă scurtă fiind, a primit sceptrul împărăţiei Mihail cel binecredincios. Deci, pe acesta pogorându-l din împărăţie Leon cel cu nume de fiară, şi luând el împărăţia, a stat împotriva sfintelor icoane, şi asupra dreptei noastre credinţe. Însă cu neputinţă este să spunem şi să scriem câte a zis cu îndrăzneală către păgânul şi spurcatul acela cinstitul Părintele nostru Nichifor. Iar urâtorul de Dumnezeu, îndată pogorându-l din scaun şi izgonindu-l şi băgându-l în temniţă, a dat poruncă să nu aibă nici o căutare sau mângâiere de la nimenea. Şi aşa a rămas viteazul suflet chinuindu-se, până când acest ticălos împărat şi-a lepădat sufletul, tăiat fiind şi sfărâmat de ai săi în biserica cea din Far. Iar fericitul acesta, fiind supărat de nevoi şi de patimi rele în mulţi ani, şi fiind aproape de 70 de ani, şi-a dat sufletul său în mâinile lui Hristos Dumnezeu, petrecând nouă ani în arhierie şi 13 ani în surghiun. Deci, se săvârşeşte pomenirea lui în cinstita biserică a Sfinţilor Apostoli, unde se află cinstitele lui moaşte.''

    Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava.
''Sfântul Mucenic Ioan cel Nou din Suceava  a trăit în sec. al XIV-lea în oraşul Trebizond. El era un comerciant, credincios, evlavios şi ferm în ortodoxia sa, fiind generos cu cei nevoiaşi. Odată, aflându-se pe o corabie ocupându-se cu comerţul său, căpitanul vasului, care nu era ortodox, a intrat în conflict cu Ioan, discutând despre credinţă. Neplăcându-i cuvintele sfântului, căpitanul a hotărât să se răzbune şi să-i facă probleme odată ajunşi la Cetatea Albă. Cât vasul a acostat la Cetatea Albă, căpitanul s-a dus la conducătorul oraşului care era închinător la foc şi i-a spus că pe corabia sa se află un om învăţat care vrea să devină şi el închinător la foc. Astfel, conducătorul l-a chemat pe Ioan să se alăture închinătorilor la idol şi să renunţe la credinţa sa. Sfântul s-a rugat în secret chemându-L în ajutor pe Cel Care a spus: "Iar când vă vor duce ca să vă predea, nu vă îngrijiţi dinainte ce veţi vorbi, ci să vorbiţi ceea ce se va da vouă în ceasul acela. Căci nu voi sunteţi cei care veţi vorbi, ci Duhul Sfânt" (Marcu 13:11). Dumnezeu i-a dat curaj şi înţelepciune să facă faţă celor necredincioşi şi să mărturisească drept că este creştin, după care a fost supus la bătăi crunte şi trupul i-a fost sfâşiat şi carnea de pe el cădea bucăţi. Sfântul mucenic a mulţumit lui Dumnezeu pentru că l-a făcut vrednic să-şi verse sângele pentru EL, curăţindu-l de păcate. Păgânii l-au băgat în lanţuri şi l-au închis în închisoare până a doua zi. În dimineaţa următoare, conducătorul oraşului a ordonat să fie adus din nou la el şi mucenicul s-a prezentat cu faţa luminată şi bucuroasă. Refuzând cu curaj să se lepede de Hristos şi numindu-l pe guvernator unealtă a lui satana, mucenicul a fost bătut cu bâte până când toate cele dinăuntrul său au ieşit la vedere. Mulţimea adunată n-a putut suporta spectacolul macabru şi l-a huiduit pe guvernator pentru torturarea unui om fără apărare. Apoi, oprind bătaia, guvernatorul a dat ordin ca mucenicul să fie legat de coada unui cal sălbatic şi să fie tras de picioare pe străzile oraşului. În special locuitorii cartierului iudeu şi-au bătut joc de el şi au aruncat cu pietre. În cele din urmă, cineva a luat o sabie şi i-a tăiat capul martirului. Trupul sfântului şi capul tăiat au zăcut acolo până seara şi nici un creştin nu a avut curajul să-l ridice. Noaptea a apărut deasupra lui un stâlp de lumină şi o mulţime de lumini aprinse. Trei oameni care aveau lumini cântau psalmi şi înmiresmau trupul sfântului. Unul dintre iudei, crezând că sunt creştini care au venit după trupul mucenicului a luat un arc şi a vrut să tragă în ei dar puterea lui Dumnezeu l-a oprit şi l-a împietrit. Dimineaţa, viziunea a dispărut dar arcaşul a rămas pe loc împietrit. Abia după ce a mărturisit ce i s-a întâmplat din voia lui Dumnezeu, a fost eliberat de legăturile invizibile. Când a auzit guvernatorul a dat permisiune să se îngroape trupul mucenicului în biserica oraşului. Acestea s-au întâmplat între anii 1330 şi 1340. Unii spun că martiriul s-a săvârşit în altă perioadă, de exemplu Sf. Nicodim de la Sfântul Munte vorbeşte de anul 1642, în timp ce alţii spun că ar fi 1492. Căpitanul care l-a trădat pe Sf. Ioan s-a căit de faptele sale şi s-a hotărât în secret să fure moaştele şi să le ducă în ţara lui. Însă sfântul i-a apărut în vis preotului bisericii şi l-a înştiinţat de aceasta.  După 70 de ani, moaştele Sfântului Ioan cel Nou au fost mutate la Suceava capitala Moldo-Vlahiei şi aşezate în biserica catedralei.

CEA MAI BLÂNDĂ MINUNE- POEM

Pentru Maica Domnului aș scrie și eu un Jurnal de Fericire. Cum mă poartă către rai zi de zi, cum mă scoate din moarte și din nepăsare. Da, căci îmi spunea cineva că ”Maica Domnului te iubește atât de mult, căci și din groapă te-ar scoate la lumină!” Și, dacă este să respect adevărul adevărat o spun și eu, că de mii de ori m-a scos din moarte la viață.

Mi-e uneori imposibil să mai scriu versuri. Dar pentru Maica Domnului mă așez oricând la masă, în casă, pe stradă și scriu. Pentru că orice aș scrie sunt sigur că e ceva valoros. Ea ne fac mărețe și gândurile și mărturisirile și fiecare zi de viață. Și aceasta e rugăciunea mea. Dorul de ea, și în același timp certitudinea că ea este oricând lângă mine. Primiți vă rog și această rugăciune în versuri, de fapt o mică lumină, fie ea și lină...

BLÂNDĂ MINUNE

Nu mai tu mi-ești Măicuță, cea mai blândă minune,

Mă iubești, îți sunt viață, mă aduni din uitări,

De iubirea Ta sfântă  am vorbit către lume,

Cum m-ai scos din dureri și din rele cărări.

Și de unde această splendoare ca focul,

Arde inima-mi mine, ochii Tăi când îi sorb,

Căci de când m-am născut, mi-a fost astfel sorocul,

Să-ți slujesc în lumini, cu sfială de rob.

Dar Fecioară, nu-ți cer nici o altă minune,

Mi-e de ajuns că exiști, că mă vezi, că mă ai,

Mirul numelui Tău curge valuri în spume,

Peste tot ce-mi doresc, căci mi-e dor de al Tău rai.

Nu te merit, o știu, dar iubirea mă poartă,

Unde sunt nici nu cred că aș putea fără dor,

Mă gândesc cum mă vezi, cum mă chemi către poartă,

Și uneori cum pornești către mine în zbor.

Iar în nopți când împart un oftat cu lumina,

Te așezi în genunchi  și duios mă privești,

De pe frunte îmi ștergi și frământul și vina,

Și te simt cum surâzi și mai mult strălucești.

Nu mai Tu, o Măicuța mai ai milă și pace,

Și din moarte m-ai lua și bolnav și rănit,

Și așa ca un rob, care plânge și tace,

Te iubesc și te chem cu un dor nesfârșit.

DE LA BLÂNDA ALMA...LA BLOGUL FERICIRII LUI NELU IVAN...

Părintele Nicolae Cizmaș, înalt, bine făcut, cu vocație de preot hotărât și bun gospodar. Îl văd gânditor, plin de lacrimi și aproape uimit. În fața sa se află cenaclul nostru și o atmosferă deosebit de entuziastă.

La rândul meu sunt uimitor de liniștit. Nu mă agit decât abia după o oră de concert. Îmi pare atât de firesc acest cenaclu, acști oameni din Alma, colegii care intră la microfon, căldura lor, privirile lor, zâmbetul și chiar osteneala lor.

La sfârșitul concertului îl chem pe toți în curtea bisericii. Între cruci și morminte duioase. Pe iarbă ne spunem părerile despre concert, planurile și fixăm viitoarea reuniune. Adică, evident duminica viitoare. Când nu va mai fi niciun concert dar ne vom revedea la o repetiție cu pace.

Alma îmi pare o filă duminicală desprinsă din epopeea marilor povești rurale, cu îngeri care așteaptă la geamul țăranilor ca să primească de pomană chipul lor drag. Bătrânelele din Alma, eternul nostru public, sunt sfioase și ne mulțumesc. Of, de câte ori nu am auzit aceste mulțumiri din partea sfinților... Pentru că ele sunt sfintele noastre... Și ne spun așa: ”Vă mulțumim că existați!”

Colegii puțin obosiți. Dar ne revenim la o masă câmpenească în pădure... Sau mai degrabă

vânătorească... Nu stăm mult, nu mai avem nici puterea de a primi recunoștința și ospitalitatea gazdelor. Dar plecăm fericiți. Vorba lui Nelu Ivan care-și deschide un nou blog. Un blog al fericirii, asemenea marelui părinte Nicolae Steinhardt care a scris JURNALUL FERICIRII după ce a ieșit din închisoare și convertit total la ortodoxie.  În orice caz, Nelu Ivan va avea multe lucruri de scris de acum înainte. Pentru că noi suntem frații lui și pentru că Maica Domnului îl iubește nespus de mult. Lumina lui Hristos va coborî smerită în blogul său și din postările sale multe suflete se vor iradia de iubire creștină. Ce frumos! Ce minunate bucurii mai avem noi românii. Și mai ales ce viață limpede ne-a lăsat Bunul Dumnezeu... Lina noastră lumină...

Părintele Cătălin

12 SFINȚI LA SIBIU ȘI O DISCUȚIE LA PRIMA ORĂ CU PĂRINTELE CĂTĂLIN

-          -Bună dimineața, Părinte Cătălin? Ce faceți?

-          -Doamne ajută, Cosmin! Sunt în drum spre Moeciu! Merg să aduc la Sibiu moaștele sfinților doctori fără de arginți. Sunt 12! Și părticele din lemnul Sfintei Cruci! Sunt cu Vali Rațiu.

-          -La ce oră sosesc?

-          -Astăzi la ora 18, la Biserica T.B.C. Vor fi o săptămână la Sibiu. Difuzați și voi știrea pe Internet. Tu și cei care citestesc...                          -Cenaclul?

-          -Azi dimineață am vorbit cu Părintele Nicu din Alma-Mediaș. Duminică la 16.30 cântăm acolo. Vine și Părintele Doru Gheaja. Iar joi ajunge la Sibiu Părintele Constantin Pascariu din Prata, sufletul acțiunilor noastre din Italia.

-          -Se implică din inimă.

-          -Este sincer și entuziast în tot ceea ce face. Mai rar oameni ca dânsul. Face tot ce poate să ne ajute, caută soluții practice, și prin Maica Domnului le și găsește...

-          -Părintele Constantin vă e ca un frate...

-          -Avem crezuri comune și nu ne dăm înapoi, orice ar fi. Noi am înțeles că avem o misiune specială cu acest cenaclu. Ne străduim să iasă totul bine, concerte, turnee, organizare etc. Dar dincolo de toate, avem multă putere de la Dumnezeu. Știu că în cer suntem foarte iubiți. Și noi, și voi...

-           -Mulțumim Părinte și drum bun!

-          -Mulțumesc și eu!

A CONSEMNAT COSMIN RUS

NEMȘA - DUMINICĂ DE NEUITAT!

NEMȘA. Mă uitam în ochii Părintelui Traian, chiar în timpul concertului de duminică și îmi spuneam că de aici trebuie să înceapă cronica concertui 358 din istoria reală a Cenaclului Lumină Lină. Ochi înlăcrimați, profund emoționați și plini de recunoștință. de acolo din rândul 1 al sălii Căminului Cultural, l-am văzut deodată pepărintele că se ridică în picioare, că se întoarce către public și face un semn cu mâna de a cânta cu toții la unison. Iar noi, pe scenă, am simțit că e momentul maxim al unui concert deosebit de frumos.

Dumincă la Nemșa totul a fost binecuvântare. Soarele ne-a adus părtășie de speranâî, oamenii calzi și primitori, familia părintelui Traian mai mult decât ospitalieră. un regal de iubire și de exuberanță. Abia trecând ziua de naștere a părintelui ne-am gândit să schimbăm configurarea concertului și sî cântăm țlagăre mult iubite de oameni, dar evident toate acestea în ton cu optica ideologică a cenaclului nostru. Și am reușit. Cu Nelu Ivan la timonă, cenacliști au refăcut formula clasică a cenaclului, adică echipa forte: Părintele Alexandru, Romică și Sorin Popa care a revenit cu forțe proaspete în cenaclu, după o pauză de o lună pe tărâm spaniol. Andreea a deschis balul duhovnicesc cu o priceasnă emoționantă, iar Gabi, Paul - la acordeon și Ștefan au dus greul cântecelor la instrumente, dar au reușit să ne susțină și să ne ofere încredere , nouă celor aflați în fața microfoanelor.

Publicul a fost neașteptat de plăcut. la început mai greu, dar apoi din ce în ce mai prezent. Și,evident că la cântecele patriotice, totula fost culminant. Aplauze repetate, forță expresivă și multă pace sufletească. 

La Nemșa mi-am dat seama, încă și încă o dată, cât de mult pot transmite acești aomeni frumoși, colegii din Cenaclul Lumină Lină. Și înainte și după concert uniți și familiarizați cu propriul lor destin, au reușit să împlinească voia lui Dumnezeu, aceea de vorbi poporului român prin muzică, depsre neam, despre ortodoxie și depsre toate dorurile noastre. Forța cenaclului, deși format din individualități remarcabile, stă totuși în colectivitate. Și de aici se naște iubirea... Altfe, ce s-ar face inima?

RECEA-FĂGĂRAȘ 15 MAI SAU INCREDIBIL DE FRUMOS!!!

Nu am mai scris de mult. Dar cronica de la Recea aș vrea să o scriu personal din respect pentru minunatul public făgărășan, din iubire pentru acești colegi extraordinari și unici ce formează Cenaclul Lumină Lină. Mă simt superb după un spectacol total, infinit de frumos. Nici nu îmi vine să cred că noi am fost acolo, în Căminul Cultural din Recea în fața a peste 500 de oameni, într-o atmosferă 100% ROMÂNEASCĂ ȘI ORTODOXĂ. În public țărani, intelectuali, călugări, preoți, monahii și mai ales localnicii din Recea, cu toții reprezentanți ai României Eterne.

Vreau să vă spun însă ceva extraordinar. Încă cu o jumătate de oră înainte de a începe concertul peste două sute de oameni ne aplaudau la repetițiile de pe scenă. A trebuit să cântăm pentru ei pricesne frumoase, adică să le facem încălzirea, ca înaintea unei mari întâlniri sportive, și marea de aplauze nu a mai contenit. Vă dați seama ce a fost atunci când a început concertul. Emulație fără precedent, cel puțin la ultimele treizeci de concerte ale cenaclului nostru. Peste Gala 350 de la Alba Iulia, peste multe alte locuri unde ne așteptam la o astfel de atmosferă. Dar, ce să spun decât că așa a vrut Dumnezeu.

Recitalurile membrilor cenaclului, cu un efectiv totuși înjumătățit din binecuvântate pricini, au fost la înălțime. Nelu Ivan incredibil. Părintele Doru Gheaja la fel. Romică cald, zâmbitori și plin de spontaneitate. Și-a dat drumul la glas și a zguduit pereții sălii de concerte. Eu însumi m-am simțit foarte bine, am scris versuri, am improvizat prezentarea cântecelor și am simțit iubire. Dar toți ceilalți colegi au fost minunați. Vali la orgă, Paul la pupitrul tehnic- ce surpriză revenirea sa ș admiterea sa definitivă în echipa cenaclului. Andreea a dovedit și ea un spirit unic de echipă, activă și necesară echipei noastre. Nu mai vorbesc de cei din infrastructură, colportaj, filmări, fotografii, absolut incredibili.

Cenaclul parcă a renăscut la Recea. Au fost oameni din șapte sate ca să ne vadă. Am simțit o putere divină nemaipomenită, ca și cum însăși Duhul Sfânt era acolo în sală cu noi. Mulțumesc Părintelui Constantin Spiridon și părintelui Ioan Ciocan promotorii și gazdele acestui moment. Datorită lor a existat această șansă de duminică: un spectacol infinit de frumos...

PĂRINTELE CĂTĂLIN DUMITREAN

FELDIOARA DRAGĂ NOUĂ! MĂRTURISIRI CAPTIVANTE ALE PĂRINTELUI CĂTĂLIN, DESPRE CENACLIȘTI

Ora 11. Studioul Radio Trinitas. Stau de vorbă cu Părintele Cătălin:
- Părinte, poveștile Cenaclului Lumină Lină sunt tot mai frumoase...
- Ieri am fost la Feldioara dar vă pot spune că, deși au trecut doar câteva ore până astăzi, încă port splendorile concertului. Argumente? Fie:
1. Organizare deosebită. Părintele Mircea Rusei este un om de cuvânt și statornic iubitor al Cenaclului Lumină Lină. Pentru cei ce-și aduc aminte de începuturile noastre le reamintesc de faimoasele concerte de la Mateiaș, acolo unde părintele Mircea a lăsat urme de iubire și implicare comunitară deosebită. 
2. Prezența Părintelei Colțea a adus un plus valoric deosebit serii cultural-religioase. Ca de obicei Părintele Colțea a vorbit strașnic, mereu plin de candoare și bucurie duhovnicească. 
3. Anterior concertului un sobor de preoți, printre care și noi, au sfințit troița din fața bisericii. A fost ceva deosebit.
4. Publicul s-a manifestat ca la marile noastre concerte. Încă de la primele două pricesne, PREASFÂNTĂ MAICĂ ȘI FECIOARĂ, sau LA TINE VIN MĂICUȚĂ, am simțit prezența și implicarea oamenilor. Activi, exuberanți, ospitalieri și iubitori de frumos. 
5. Nelu Ivan, Părintele Alexandru și Romică au afișat o formă bună. Chipurile lor le-am simțit adeseori transfigurate. Poate nici ei nu își dau seama ce lucrare dumnezeiască se face asupra lor și cât de luminoși sunt. Nici eu, de mult ori, nu realizez că ceea ce se întâmplă cu mine, ține de un plan divin unic. Repetarea unor cântece și familiarizarea cu concertele mă face să cred că totul este doar un lucru firesc, chiar crezând uneori că pot cădea în rutină. Dar, creștinii din fața mea, îmi contrazic gândurile rebele. Felul în care ei se manifestă, recunoștința exprimată vocal de zeci de oameni după fiecare concert, mă trezesc la realitate și îmi sunt dovada că particip la un fenomen spiritual unic pentru România de astăzi.

- Părinte, veți avea răsplată și dumneavoastră și colegii de grup? 
- Nu o facem pentru o răsplată omenească, ci pentru mântuirea noastră și a familiilor noastre...
- Colegii cum se simt?
- Hai să luăm cazul lui Romică. Ce talent extraordinar, ce om superb. Iar Dumnezeu nu a vrut ca un astfel de destin să se închidă în spatele unei strane, fie ea și bisericească. L-a scos de sub obroc și astăzi cântă în fața țării întregi, și nu numai... Păi Romică are inima cât tot cerul... Îl iubim mult!
- Nelu Ivan?
- El este Seniorul cenaclului. La fel un om cu șapte inimi, cu o soție de mare nădejde. Oameni faini, cum zice ardeleanul, sensibili și plini de iubire. Cred că domnul Nelu ține la mine ca la propriul copil. Mă adoptă cu blândețe, mai intervine cu sfaturi moderatoare, mă ține de mâna sufletului. Și dânsul un mare talent, pe care numai și numai Maica Domnului la trimis la misiune. Chitara sa este astăzi mai cunoscută decât a multora dintre vechii folkiști, dar o spunem în smerenie, nu epatăm propriile virtuți. Era mare păcat ca un astfel de talent să nu fie în acest loc. Dealtfel, un familist excelent și un inginer deosebit. dar vedeți, dacă în lume nu suntem evaluați la potențialul nostru ideal, cu Dumnezeu lucrurile se petrec altfel. Nelu Ivan, asemenea apostolilor din vechime a fost pescuit de Hristos pentru un alt drum. Și sufletul lui astăzi distribuie sute de raze de lumină lină.

- Am început fără să vrem să vorbim de fiecare în parte, dar mă bucur părinte că dialogul nostru a luat o asemenea turnură. 
- Poate o să le facem și celorlalți portrete. Apropo, ști că Părintele Alexandru este un excelent desenator, că pictează superb. Și aici am o socoteală cu el, vreau să-l mobilizez mai puternic pe această linie, că tot vorbim de risipirea și înmulțirea talentului. E deosebit, îți spun eu, la pictură. Nu are voie să se oprească din această lucrare.
- Diavolul nu vă pune bețe în roate, să nu mai cântați așa des, să nu mai pictați, să nu mai...
- Ba bine că nu. Ohoo... Stai câteodată și îți vine așa un dor de ducă. Dar vorba cântecului : UNDE SĂ MĂ DUC? - că orice altceva e risipire și blazare. Păi fără cântec noi suntem terminați. Asta ne ține, așa cum bărbații după ce iasă la pensie văr să facă ceva cu viața lor. Credeți că noi nu dăm în gânduri negre, că nu ne mai vine câte un ”sfat” din afară, ceva de genul ”Hai, mai ușor, că vă îmbolnăviți și muriți!”... Păi numai bolnavi nu suntem. Nu vedeți că suntem bine și fericiți. Că am construit un proiect care ține, ceea ce la români, știți cum este cu minunile. Țin trei zile, apoi ne gândim că sunt piscuri mai luminoase... Păcat că acest Cenaclul încă nu a fost descoperit de unii, că nu are încă un sponsor serios, că încă ne e dată crucea nevoinței. Dar, asta e. De pe Golgota cerul se vede mult mai frumos....
- Mulțumim Părinte!

A CONSEMNAT COSMIN RUS

AMPOIȚA, CONCERTUL DIN ȚARA LUMINII!

 

 Am fost nerăbdător să vorbesc cu Părintele Cătălin și să scriu această cronică, dând tiparului informații despre concertul de ieri de la Ampoița. La ora 19.15 am vorbit cu părintele. L-am simțit fericit și mi-a spus că a avut parte de un concert absolut memorabil la Ampoița, loc  în care, cu mic și cu mare, oamenii din sat și cei din împrejurimi au venit curioși să vadă ce fel de concert va fi și au plecat la casele lor plini de iubire și credință. Dar pentru a fi mai ușor, și pentru a nu rata vreun amănunt, am dat drumul la reportofon și prin telefon am ascultat și înregistrat mărturia părintelui:

”- Frate Cosmin, cineva, nu zic cine, dar un om important, mai în glumă mai în serios, îmi spunea cu ceva timp în urmă, citind cronicile concertelor cenaclului: ”Ei, dar la voi după cum scrieți toate concertele sunt superbe și excepționale. Chiar așa?” Și fără să stau pe gândrui i-am dat replica: ”Da, chiar așa, dar mai bine vino și vezi, altfel nu vei înțelege nimic!”

Despre ceea ce a fost la Ampoița, ce să spun, păcat de cei ce nu au fost. Da, totul a fost excepțional. Imaginați-vă o curte a bisericii cu o scenă acoperită, zeci de bănci ocupate de sute de oameni, țărani cu suflete pure, bunicuțe cu fețele scăldate în puritate, oameni de toate vârstele, de la copii, intelectuali ai locului și până la minunatul părinte Alexandru Barna, care împreună cu vrednica de pomenire doamnă preoteasă, ne purtau dorurile și cântecele spre cer. Mă uitam spre Părintele Barna așa cum sorbea pricesnele noastre. Și lângă dânsul chipul cuminte al doamnei preotese. Amândoi ca doi prunci hrăniți la sânul istoriei noastre seculare. Părintele de trei decenii ține această comunitate și oficiază splendorile universului religios ampoițean cu timp și fără timp. A refăcut biserica satului, veche de pe la 1500, adică monument istoric și este un om al păcii și al sublimei cuviincioșii creștine.

Concertul a fost mai frumos decât toate cele din ultima vreme. Nu știu de ce, sau poate că știu și nu vrea să spun, dar a avut ceva curat, ancestral și sincer în el. A fost renașterea Păsării Phoenix, aș că mi-am simțit energiile divine năpădindu-mi mintea și inima. Romică, Părintele Alexandru, Andreea, Ștefan, toți zâmbeau și cântau fără menajamente. Nelu Ivan ce să mai zic. Susținut de pe margine de doamna Mirela, părea un arhanghel cu chip românesc. Iar Părintele Doru Gheaja a fost atât de destins încât a oferit un moment de veselie, recitând un text umoristic plin de duh și șarm ardelenesc. Extraordinar!

Lume multă pentru a doua zi de Paști. Unii din Șardul tatălui meu, prieteni cu care am copilărit acum treizeci de ani. Cum mai trece timpul... Au venit să ne vadă și au descoperit acest cenaclu unic, despre care noi aproape că nu mai știm cum să-l luăm, așa de familiarizați suntem cu el. Iar la sfârșitul concertului, la faimoasa pensiune ”La mama Luță” am gustat din celebrele plăcinte ale locului și am sorbit nectarul unicei și divinei ospitalități românești. Ce să spun, frate Cosmin, scrie tot așa că a fost superb și excepțional, chiar dacă ne vom mai repeta de încă câteva sute de ori. Aceasta e viața noastră cea frumoasă. Iar Ampoiul curge, aducând din Țara Moților toate misterele uluitoare ale dăinuirii noastre creștin ortodoxe și românești. La poarta Țării Moților, Cenaclul Lumină Lină a scris o pagină de istorie. Am fost atinși de rai, de linște și de îngeri. Îngerii de lângă noi... Țăranii care țin inima țării în stare verticală. Mulțumesc!”
A CONSEMNAT COSMIN RUS