marți, 31 mai 2016

DE LA BLÂNDA ALMA...LA BLOGUL FERICIRII LUI NELU IVAN...



Părintele Nicolae Cizmaș, înalt, bine făcut, cu vocație de preot hotărât și bun gospodar. Îl văd gânditor, plin de lacrimi și aproape uimit. În fața sa se află cenaclul nostru și o atmosferă deosebit de entuziastă.
La rândul meu sunt uimitor de liniștit. Nu mă agit decât abia după o oră de concert. Îmi pare atât de firesc acest cenaclu, acști oameni din Alma, colegii care intră la microfon, căldura lor, privirile lor, zâmbetul și chiar osteneala lor.
La sfârșitul concertului îl chem pe toți în curtea bisericii. Între cruci și morminte duioase. Pe iarbă ne spunem părerile despre concert, planurile și fixăm viitoarea reuniune. Adică, evident duminica viitoare. Când nu va mai fi niciun concert dar ne vom revedea la o repetiție cu pace.
Alma îmi pare o filă duminicală desprinsă din epopeea marilor povești rurale, cu îngeri care așteaptă la geamul țăranilor ca să primească de pomană chipul lor drag. Bătrânelele din Alma, eternul nostru public, sunt sfioase și ne mulțumesc. Of, de câte ori nu am auzit aceste mulțumiri din partea sfinților... Pentru că ele sunt sfintele noastre... Și ne spun așa: ”Vă mulțumim că existați!”
Colegii puțin obosiți. Dar ne revenim la o masă câmpenească în pădure... Sau mai degrabă
vânătorească... Nu stăm mult, nu mai avem nici puterea de a primi recunoștința și ospitalitatea gazdelor. Dar plecăm fericiți. Vorba lui Nelu Ivan care-și deschide un nou blog. Un blog al fericirii, asemenea marelui părinte Nicolae Steinhardt care a scris JURNALUL FERICIRII după ce a ieșit din închisoare și convertit total la ortodoxie.  În orice caz, Nelu Ivan va avea multe lucruri de scris de acum înainte. Pentru că noi suntem frații lui și pentru că Maica Domnului îl iubește nespus de mult. Lumina lui Hristos va coborî smerită în blogul său și din postările sale multe suflete se vor iradia de iubire creștină. Ce frumos! Ce minunate bucurii mai avem noi românii. Și mai ales ce viață limpede ne-a lăsat Bunul Dumnezeu... Lina noastră lumină...

Părintele Cătălin