luni, 9 mai 2016

FELDIOARA DRAGĂ NOUĂ! MĂRTURISIRI CAPTIVANTE ALE PĂRINTELUI CĂTĂLIN, DESPRE CENACLIȘTI


Ora 11. Studioul Radio Trinitas. Stau de vorbă cu Părintele Cătălin:
- Părinte, poveștile Cenaclului Lumină Lină sunt tot mai frumoase...
- Ieri am fost la Feldioara dar vă pot spune că, deși au trecut doar câteva ore până astăzi, încă port splendorile concertului. Argumente? Fie:
1. Organizare deosebită. Părintele Mircea Rusei este un om de cuvânt și statornic iubitor al Cenaclului Lumină Lină. Pentru cei ce-și aduc aminte de începuturile noastre le reamintesc de faimoasele concerte de la Mateiaș, acolo unde părintele Mircea a lăsat urme de iubire și implicare comunitară deosebită. 
2. Prezența Părintelei Colțea a adus un plus valoric deosebit serii cultural-religioase. Ca de obicei Părintele Colțea a vorbit strașnic, mereu plin de candoare și bucurie duhovnicească. 
3. Anterior concertului un sobor de preoți, printre care și noi, au sfințit troița din fața bisericii. A fost ceva deosebit.
4. Publicul s-a manifestat ca la marile noastre concerte. Încă de la primele două pricesne, PREASFÂNTĂ MAICĂ ȘI FECIOARĂ, sau LA TINE VIN MĂICUȚĂ, am simțit prezența și implicarea oamenilor. Activi, exuberanți, ospitalieri și iubitori de frumos. 
5. Nelu Ivan, Părintele Alexandru și Romică au afișat o formă bună. Chipurile lor le-am simțit adeseori transfigurate. Poate nici ei nu își dau seama ce lucrare dumnezeiască se face asupra lor și cât de luminoși sunt. Nici eu, de mult ori, nu realizez că ceea ce se întâmplă cu mine, ține de un plan divin unic. Repetarea unor cântece și familiarizarea cu concertele mă face să cred că totul este doar un lucru firesc, chiar crezând uneori că pot cădea în rutină. Dar, creștinii din fața mea, îmi contrazic gândurile rebele. Felul în care ei se manifestă, recunoștința exprimată vocal de zeci de oameni după fiecare concert, mă trezesc la realitate și îmi sunt dovada că particip la un fenomen spiritual unic pentru România de astăzi.

- Părinte, veți avea răsplată și dumneavoastră și colegii de grup? 
- Nu o facem pentru o răsplată omenească, ci pentru mântuirea noastră și a familiilor noastre...
- Colegii cum se simt?
- Hai să luăm cazul lui Romică. Ce talent extraordinar, ce om superb. Iar Dumnezeu nu a vrut ca un astfel de destin să se închidă în spatele unei strane, fie ea și bisericească. L-a scos de sub obroc și astăzi cântă în fața țării întregi, și nu numai... Păi Romică are inima cât tot cerul... Îl iubim mult!
- Nelu Ivan?
- El este Seniorul cenaclului. La fel un om cu șapte inimi, cu o soție de mare nădejde. Oameni faini, cum zice ardeleanul, sensibili și plini de iubire. Cred că domnul Nelu ține la mine ca la propriul copil. Mă adoptă cu blândețe, mai intervine cu sfaturi moderatoare, mă ține de mâna sufletului. Și dânsul un mare talent, pe care numai și numai Maica Domnului la trimis la misiune. Chitara sa este astăzi mai cunoscută decât a multora dintre vechii folkiști, dar o spunem în smerenie, nu epatăm propriile virtuți. Era mare păcat ca un astfel de talent să nu fie în acest loc. Dealtfel, un familist excelent și un inginer deosebit. dar vedeți, dacă în lume nu suntem evaluați la potențialul nostru ideal, cu Dumnezeu lucrurile se petrec altfel. Nelu Ivan, asemenea apostolilor din vechime a fost pescuit de Hristos pentru un alt drum. Și sufletul lui astăzi distribuie sute de raze de lumină lină.
- Am început fără să vrem să vorbim de fiecare în parte, dar mă bucur părinte că dialogul nostru a luat o asemenea turnură. 
- Poate o să le facem și celorlalți portrete. Apropo, ști că Părintele Alexandru este un excelent desenator, că pictează superb. Și aici am o socoteală cu el, vreau să-l mobilizez mai puternic pe această linie, că tot vorbim de risipirea și înmulțirea talentului. E deosebit, îți spun eu, la pictură. Nu are voie să se oprească din această lucrare.
- Diavolul nu vă pune bețe în roate, să nu mai cântați așa des, să nu mai pictați, să nu mai...
- Ba bine că nu. Ohoo... Stai câteodată și îți vine așa un dor de ducă. Dar vorba cântecului : UNDE SĂ MĂ DUC? - că orice altceva e risipire și blazare. Păi fără cântec noi suntem terminați. Asta ne ține, așa cum bărbații după ce iasă la pensie văr să facă ceva cu viața lor. Credeți că noi nu dăm în gânduri negre, că nu ne mai vine câte un ”sfat” din afară, ceva de genul ”Hai, mai ușor, că vă îmbolnăviți și muriți!”... Păi numai bolnavi nu suntem. Nu vedeți că suntem bine și fericiți. Că am construit un proiect care ține, ceea ce la români, știți cum este cu minunile. Țin trei zile, apoi ne gândim că sunt piscuri mai luminoase... Păcat că acest Cenaclul încă nu a fost descoperit de unii, că nu are încă un sponsor serios, că încă ne e dată crucea nevoinței. Dar, asta e. De pe Golgota cerul se vede mult mai frumos....
- Mulțumim Părinte!

A CONSEMNAT COSMIN RUS