Urmașii masonilor vor unitate. Vor să fie frați europeni, iar Europa să nu mai fie considerată doar o piață de desfacere a produselor economice. Mă rog, e visul lor. Dar nu e și visul meu....
”demonstrația de prostie” cauzată de alți factori politici naționali, acum avem parte de ”demonstrația de infatuare” ...
Am mai spus, Europa aceasta necreștină nu mă interesează. În primul rând pentru că ne-am umilit și ne umilim în fața ei, cerând să ne recunoască ca ”frați”. Acum am dat un festin ”acasă” și toți se cred ”superfrați”. Concept masonic, dar mă rog nimeni nu mai crede în teoria conspirației... Și de ce să mai crezi, când conspirația a reușit în toate planurile ei... Această Europă laică, cu Dumnezeu expulzat la nivelul de ”servicii religioase”, continuă să ne considere ”rude sărace” și bieții agenți ai viitorului, gen-USR. care, săracii, nu știu cum să se mai dea peste cap ca să ne demonstreze ”nouă” că suntem ”nebuni”, că nu ”înțelegem rostul lumii viitoare”, că ne jignim ”rudele bogate”, că habar nu avem cum să ne dăm bine cu ei... Iată-i și pe copiii lui Soros-parcă așa se scrie pe românește- cum au și făcut două-trei mitinguri de protest ”autorizate” ca să atragă atenția că ”proștii” ăștia de acasă, nu prea vor cu ”lumea nouă”. Ieșiți din ”multinaționale”, unde bănuții-vreo 30 de arginți- sunt buni pentru o rochie și un parfum mai bun, sindicaliștii europeni, evident ”învoiți” de la ”serviciu” au luat lozincile și s-au postat lângă visul lor. Protestând...
Tot ce fac acești politicieni și viitori politicieni ( să nu-mi spună cineva că vreunul din soroșiști chiar nu are nici un interes personal, și chiar nu doarme noaptea de dragul Europei) nu este decât reluarea vechilor dispute dintre boierii fanarioți de la Înalta Poartă. Cu alte cuvinte, noi românii abia apucăm să ne plângem la străini și să le cerem arbitrajul lor plin de ”iubire”. De la Mahomed al II-lea, la UE- nu facem decât să ne dăm în capt printre străini. Ca să aibă mai apoi cine să ne conducă...
Și încă ceva, să nu se creadă că prin aceste rânduri aduc vreun beneficiu politic altcuiva, ghici cine, că niciodată nu am fost neo-comunist și nici kripto-comunist... Un singur lucru subliniez. Europa mea nu există altfel. Există doar o Românie Mare, la care am dreptul moral ca să visez. Există o Românie creștină la care am dreptul să sper... Există doar o lume ideatică în care ”nebuni” ca mine mai gândesc că ar fi imposibil de posibilă. Și aceasta nu pentru că sunt nostalgic după dictaturi, sau că nu apreciez ”emancipările” tehnice și economic. Nu! ci pur și simplu pentru că ”nebuni” ca mine mai cred într-o lume a iubirii sincere, a egalității adevărate între popoare, a sufletului în care ”soldații” lui Iisus să nu mai plece zilnic capul încasând ”nedemocrațiile” noilor ”veste galbene” românești... O lume în care ”Jandarmii” vin să mă apre și pe mine cu câteva mii de oameni, chiar dacă eu nefăcând nimic rău nu am nevoie de vigilența lor extremă...
Închei spunând că este ultimul articol scris cu nuanțe politice. M-am săturat și de lașitatea ”Iudelor” care copiază link-ul meu și trimit speculații către cei ce m-ar putea cuminți. Mai ales că e plină țara de oportuniști de carieră și de speculanți. Am plătit toată viața din cauza acestor oameni. Dar mi-am salvat demnitatea. Eu ce am spus, am spus...
APROPO DE DEMNITATE...
De acord cu eventualii contestatari ai acestor opinii, că eu nu mă pricep la politic. Habar nu am că acesta e unicul mers al lumii, ci buricul pământului e la Bruxelles, că nu am nicio soluție ”macro” economică în caz că totuși, prin absurd, niște naționaliști ar veni la putere, că preiau o temă de ”ultimă oră” foarte des folosită de stânga de la noi, că sunt populist, că nu înțeleg cât ”bine” au făcut masonii în istorie, că oare ce vreau acum, să schimb eu lumea și rânduielile sale existențiale, că mai bine stau în banca mea și-i las pe alții mai ”luminați” să fac treaba asta, că sunt preot și e bine să-mi văd de ”oile” mele, că nu se cade, că până la urmă să am grijă... Poate că așa e domnilor ”iluminați”, dar parcă tot mai zic câte ceva... Așa, ca să nu mor fără mărturisire:
De acord cu eventualii contestatari ai acestor opinii, că eu nu mă pricep la politic. Habar nu am că acesta e unicul mers al lumii, ci buricul pământului e la Bruxelles, că nu am nicio soluție ”macro” economică în caz că totuși, prin absurd, niște naționaliști ar veni la putere, că preiau o temă de ”ultimă oră” foarte des folosită de stânga de la noi, că sunt populist, că nu înțeleg cât ”bine” au făcut masonii în istorie, că oare ce vreau acum, să schimb eu lumea și rânduielile sale existențiale, că mai bine stau în banca mea și-i las pe alții mai ”luminați” să fac treaba asta, că sunt preot și e bine să-mi văd de ”oile” mele, că nu se cade, că până la urmă să am grijă... Poate că așa e domnilor ”iluminați”, dar parcă tot mai zic câte ceva... Așa, ca să nu mor fără mărturisire:
Este o pacoste a popoarelor slabe să se ”bage în seamă” chiar și atunci când nu pricep că la un ”festin” nu neapărat sunt doriți, dar sunt și folosiți... Că dacă nu ne-ar primi în ”structuri” vai ce am face noi cu Europa asta... Am trece la amenințări și alte ”servicii” securiste... La fel cum procedăm și în cazul unor oameni din proximitatea noastră... Vrem să fim musai ”cu cei mari”... Altfel ne plictisim... Chiar nu înțelegem că viața e mult mai frumoasă decât să moară de ”grija altuia”. La fel și cu poporul nostru, ce frumos ar fi fost să ne fi văzut de treburile noastre... Era mai bună neutralitatea... Dar fără fanarioți...