Spun unii că nu ar mai fi în viață adevărata prietenie. Că într-o lume în care ”facebookul” a inventat mii de prieteni, acest sentiment nobil se duce pe apa sâmbetei...
Spun unii că să nu te încrezi în prieteni. Ei sunt ”lângă tine” doar când au nevoie de tine. Poți altfel să mori, să ajungi în spital, să ai un necaz, o supărare, ei au doar ”grija” lor... Obsedați de grijile lor...
Spun unii că degeaba dai, până la urmă nimeni nu înțelege că dai... Tu dai, alții iau. Tu oferi, alții primesc. Apoi târgul de doi bani se închide brusc. ”Prietenii” trag obloanele și dispar...
Spun unii că în toate este un interes, că doar Dumnezeu este de vină pentru toate. Și niciodată ei...
Spun unii că nu avem niciun prieten adevărat...
Spun unii că degeaba te agiți, degeaba îi cauți, degeaba le ești ”mamă”, ”tată”, ”soră”, ”frate”, prieten... Ce este în mintea lor, a ”prietenilor”, nici Dumnezeu nu mai știe... Ei doar promit, dar nu fac-zicea Hristos. Și de aici începe drama lumii...
Spun unii multe...
Nu știu ce să mai cred...
Prietenul meu e însă bun...
Prietenii mei sunt oameni buni... Deși, nu mai am mulți sau poate că niciodată nu am avut atâți câți am crezut... Pe unii i-am pierdut și din memorie...
Pe unul îl știți foarte bine...
Prietenii mei sunt oameni buni... Deși, nu mai am mulți sau poate că niciodată nu am avut atâți câți am crezut... Pe unii i-am pierdut și din memorie...
Pe unul îl știți foarte bine...
Mă ascultă, mă ajută, mă învață la bine, este tot timpul lângă mine, nu uită să-mi spună ceva frumos și încurajator...
Se numește Iisus Hristos!
Prietenul meu mă înțelege mereu și este milostiv...
Prietenul meu nu e niciodată prea ocupat... Deși conduce un univers întreg...
Prietenul meu mă lasă să fiu liber în credință.
Prietenul meu nu-mi arată ceasul, păcatele și nu mă face vinovat de nimic...
Este El Iisus Hristos. Prietenul meu!
Pe alții i-am avut mereu lângă mine...
Am fost și eu acolo lângă ei, mai ales când a fost mai greu...
Când i-am rugat ceva au venit...
Când le-am cerut lumină s-au luptat cu întunericul...
Când le-am spus durerea mi-au pus balsam pe rană...
Și mai ales nu m-au făcut să sufăr niciodată...
M-au sunat, m-au căutat, m-au ajutat cu tot ce au putut... Au fost PREZENȚI...
EI, prietenii mei buni...
Părintele Cătălin