luni, 18 iunie 2018

PĂRINTELE CĂTĂLIN- ”EU CÂNT PENTRU TOȚI ROMÂNII CURAȚI ȘI CREDINCIOȘI ȘI NU-MI ÎMPART NEAMUL ÎN ”GĂȘTI” POLITICE!”

- Părinte Cătălin, radioul nostru, care a prezentat sistematic entuziasmul incredibil iscat de aproape nouă ani în jurul Cenaclului Lumină Lină este interesat sâmbătă de  Adunarea Generală, pe care o organizați la Biserica Sfântul Ioan Iacob. Întrebarea care este pe buzele a mii de și cu siguranță zeci de mii de fani, de ce este nevoie de o această întâlnire.
Părintele Cătălin:
- Am considerat că este momentul să știm cine suntem și mai ales ce vom fi în viitor. În nouă ani am încercat să organizez cât mai corect un organism care a meritat 456 de concerte și la această oră înseamnă ceva pentru români. Un organism misionar, care a avut și trebuie să-și mențină identitatea creștină și națională.
”Eu cânt pentru toți românii curați și credincioși”
-Așadar nu politică?
Părintele Cătălin:
- Niciodată nu am făcut politică cuy cenaclul meu și am evitat să mă compromit...Totdeauna am avut în față pe Dumnezeu și spiritul național. de aceea cenaclul nu a cântat niciodată în fața fanilor PSD sau PNL, ci doar în fața poporului român. Iar poporul român înseamnează ”MAMA”, ”TATA”,
”BUNICII” ȘI ”COPIII”... Și cred că am realizat ceva ce nimeni nu reușește să facă și  de accea am fost foarte eficienți. Faptul că la diferite mitinguri de partid se folosesc lozinci naționaliste nu are nicio legătură cu noi. Nici măcar folosirea de către ei a tricolorului.  Tricolorul nostru are și pe față și pe verso aceleași culori... Și nici cei care sunt ”mitingiști” de profesia nu trec pe la concertele noastre. Faptul că am cântat în fața unor oameni așezați și cuminți nu înseamnă neapărat faptul că acei sunt toți pro-PSD, sau faptul că am cântat în fața unor tineri nu înseamnă că toți sunt plătiți de Soroș... Pentru unii, care au dorit să despartă pe români, e totul simplu, publicul ”credincios” nu îl întâlnești în BAR, iar publicul ”necredincos” îl găsești în taverne. Și de aici încep speculații ieftine, vezi Doamne unii care ascultă muzica patriotică sunt mai încuiați, ceva gen pro-stânga, iar cei care fumează și stau la bar, adică mai ”intelectuali”, cu ”lecturi” pe dânșii, sunt anti-Iliescu. Să fim serioși. Eu nu-mi împart poporul în găști. Eu cât pentru toți românii curați și credincioși care mai înțeleg ceva din adevărul ortodoxiei și al românismului. Punct. 
- Nu aveți nimic cu un anumit gen de public, să zicem mai ”modern”?
- Nu, dar prefer moralmente publicul acesta din biserică. De ceilalți nu bag mâna în foc că sunt sinceri... Mă iertați, dar mă mai pricep și eu la oameni, nu am doar fixuri și obsesii, cum cred cei care vor să mă separe de principii... Prea mult amestecă sacrul cu profanul. Eu nu pot, v-am mai spus, să amestec ia românească cu fumul de mici. La Traube, la Mediaș, acum 4 ani, în grădina de vară, am asistat tocmai la o astfel de amestecătură... of... Ie, bere, mici, cântece... Era tot balcanismul în fața noastră.  Bine, hai să admitem că un popor care stă bine cu săracii, cu autostrăzile, cu politica, mai poate să-și permită și câte  obere... Dar un popor care e chipurile ”cizelat” doar la restaurant și pe facebook, și care nu e în stare să facă 5 km de autostradă ar trebui să mai stea și pe acasă. Să se odihnească, ca să pună mâna pe muncă pentru viitorul neamului.... Acolo vreau să văd eu eficiența. Nu la ”relaxări”... Și bineînțeles ,că de atunci, nu ne-a mai chemat nimeni la astfel de evenimente ale ”societății civile”, pentru că mi-am permis la microfon să spun ceea mă doare.  Că nu am venit să
spun TU ARDEAL, ÎȚI SUNTEM OȘTENI,  șezând pe scaun... 
   Dar la Mediaș am continuat să venim și să vină după noi o lume cu adevărat curată. Lumea din biserici. Lumea frumoasă din care s-a născut un Ioan Ivan, Romică și alți medieșeni de mare caracter...
  Să mă înțelegeți, repet, nu am nimic cu o anumită lume, cea care preferă berea și cântecul patriotic laolaltă, dar nu cred în onestitatea celor care se bucură de plăceri efemere și le amestecă cu lucruri sacre... Eu unul simt că  m-ar bate Dumnezeu dacă șed când se cântă cântece despre eroi. Și aceasta pentru că sunt educat și am obraz.. Ceilalți nu sunt oameni de cursă lungă, sunt doar circumstanțiali. Experiența vieții m-a făcut să mă izbesc mereu de ei și știu ce vorbesc... Chiar dacă înjură PSD-ul, chiar dacă toată ziua vociferează pe rețele de socializare, lasă că  nici ei nu făcut ceva concret pentru țară.  Au câștigat bani  doar pentru plăcerile lor...Când își vor uita plăcerile și vor începe să facă voluntariate, filantropie și rugăciune pentru popor, atunci le voi mai sta alături... Dar numai în picioare...
-Deci, Cenaclul rămâne misionar?
- Da, deși am primit o mare lovitură când s-a pus interdicția de a cânta cu instrumente în biserică. Nu-i nimic, eu știu să fac ascultare, deși de aici încep problemele...
”SALA POATE RUPE UNITATEA”
- Ce fel de probleme?
-Sala îți dă o mai mare libertate de expresie, dar chiar de aici uneori sint că vine”ispita”. Adică ești tentat să uiți  tocmai ”ce te mână în luptă”, și vorbesc în primul rând de mine, ca să nu se interpreteze eronat că fac trimitere spre anumite persoane. Nu, eu sunt sincer și încerc să mă fac înțeles.  În sală, pe scenă lucrurile au uneori o altă coloratură... Dar, vă rog frumos să nu generalizați, interpretându-mi afirmațiile, pentru că și în sală am trăit clipe de vis. Eu vorbesc doar d eposibillele ispite, care nu înseamnă că au și venit, dar ca orice preot gândesc posibilele strategii ale vărjmașului...Deci, sala poate fi un pisc sau o prăpastie...
- Însist părinte, care e pericolul ”poosibil” în sală?
-Încep să mă cred că sunt o oarecare ”vedetă” căruia în sfârșit i-a
venit apa la moară. Și uneori să uit de pricesne, de ortodoxie, adică de tot ceea ce dădea farmec cenalcului. În săli lumea sare,e mai pretențioasă, iar de pe scenă, între noi, e mai liberă, încep să se vadă mai repede greșelile colegilor ”neprofesioniști”, adică exact ceea ce dorea de nouă ani de zile ”necuratul”.
-Ce anume dorea ”necuratul”?
- Să apară disensiuni de ”stil” între cenacliști. Adică să începem să ne dezbinăm, să rupem familia pe care am construit-o cu atâta migală pe sute de drumuri, pe zeci de mii de kilometrii și cu atâtea rugăciuni. Atunci totul pică de la sine. Simți că ai alte ”drumuri”, că ai altă eficiență în alt fel etc. Așa se întâmplă de când e lumea...
”PRICEASNA EVIDENT CĂ NU MAI ARE ACEEAȘI EFICIENȚĂ ÎN SA deciLĂ”
- Cine are de pierdut la concertele de sală?
-Păi eu ca preot în reverendă pierd primul. De la înălțimea scenei nu mai am aceeași smerenie ca din modestia stranei... Apoi priceasna nu mai are aceeași eficiență. E mai stingheră între cortine. Ia românească se simțea mai bine cu icoanele laolaltă. Apoi cenacliștii care cântă numai pricesne trebuie  și ei, oarecum forțați de împrejurări, de acum trebuie  să se adapteze, să-și schimbe stilul și să fie mai
”zglobii”... În fotoliul sălii piesele religioase par lungi, și nu pentru că sunt ele lungi, ci pentru că ele produc mai mult efect înconjurate de icoane. De aici a început o anumită criză de identitate în rândul nostru. Ne-au derutat...  Nu știm cum să fim mai așezați pe principiul sălii și poate că nu totdeauna plecăm chiar foarte împliniți dela concerte. sau, în orice caz uităm foarte repede succesele de sală...
”Cred mult în caracterul colegilor mei”
- În biserică era altfel?
- Da, și dacă aveam 30 de bătrânele în ”public”, noi plecam cu sufletul curat. Fără prea mulți decibeli și forfotă instrumentală. Acesta era farmecul cenaclului. Pacea sufletească... Liniștea... Emoția sinceră a credinței... Dar cred că ispita a fost așa lucrată. Unii de la București să dea o ”indicație” că de acolo răsare soarele, să ieșim din biserici, să mergem în săli, să începem să nu mai simțim potriviți unii cu alții și apoi... Dar nu va fi așa. Eu cred mult în caracterul oamenilor cu care am cântat atâția nai, cu care, vorba aceea, am dormit ” pe brânci” și ne-am hrănit
dinacelași potir. Împreună vom găsi soluții ca ei să nu se îndividualizeze și să meargă împreună lalolaltă.
-Ar fi păcat ca cenaclul să dispară...
-Da, mare păcat și ce mai punem în loc... Nu știu, dar gândiți-vă cât bine a făcut unor oameni acest fenomen spiritual-național. Și poate că nu totdeauna am fost mândrii de el. Uneori când trecem pe lângă biserică s-a întâmplat să ne mai fie rușine să ne facem cruce. La fel și cu acest cenaclu. Mulți am refuzat să credem că el ne-a dat o demnitate de onoare și poate un nume... Și atunci,  când a venit vremea să ne mândrim cu el, ne-a fost rușine de el, pentru că ”prietenii” noștri de facebook erau mai cicrcumspecți la ideea creștină. Nu se poate nici așa. Chiar merităm să ne emoționăm la culme când cenaclul ne dă un nume și un ideal. Mă rog, asta e...
”AȘTEPT SĂ VĂD CINE ÎMI ESTE ALĂTURI”
-Deci, la ședință vom pune problema identității. Pe cine ați invitat la adunare?
- Personal pe nimeni, sufletește pe toți... Conștiința de cenaclist este suficientă de a lăsa totul și de a veni sâmbătă la Sibiu, mai ales că la ora 18 vom avea și un mare spectacol. Aștept cu interes ca să văd cine îmi este alături..
Vă mulțumim!
a consemnat COSMIN RUS (RADIO TRINITAS)

LA MULȚI ANI PĂRINTE DORU GHEAJA!

Vă mărturisesc de la bun început că am o mică experiență de viață, de prieteni adevărați și de oameni care mi-au influențat fericit destin...