BOCET LA CENTENARUL UNIRII
Câți infideli în casa noastră,
Câte urgii o să mai vină,
Se naște zilnic câte o castă,
Pe cruce scriem altă vină.
Poftiți la parastas de țară,
Rostim ectenii resemnate,
Circul și pâinea cea amară,
Pomană fără demnitate.
Veniți să tămâiem ”mai marii”,
Cei ce-au furat din magazie,
Să slugărim zilnic flecarii,
Să spunem: ”Fie ce-o să fie...”
Nu mai vorbiți ce-a fost odată,
De Horea, Iancu și cei tragici,
Mai bine inventați o roată,
Că am rămas câțiva nostagici.
Nu-l mai citați pe Eminescu,
Ce-aveți cu el, ne râde lumea,
Puneți pe tricolor sechestru,
Și ”Doinei” să-i închidem gura.
Există boli, beții, probleme,
Avem colesterol și-n lacrimi,
Nu mai dorim și alte teme,
Ne-ajunge că trăim în patimi.
Vedeți că Dumnezeu de silă,
Și-a luat vacanță și se duse,
Și-o dată s-a întors de milă,
Când Fiul său i se născuse.
A plâns cuminecând martirii,
Din vechea noastră Românie,
Căci ne-a considerat copiii,
Cei mai sărmani din pribegie.
Dar nu vedeți că nu ajunge,
Acum românul vrea de toate,
Mașini, dolari și un corn ce împunge,
Pe cel ce-i îi cere demnitate.
Adio neam crescut de mamă,
Și de icoane înlăcrimate,
E frig, e noapte și e teamă,
Și peste tot numai păcate.
