miercuri, 6 septembrie 2017

MEMORIILE PĂRINTELUI MODEST DIALOGURILE CU PĂRINTELE CĂTĂLIN- PARTEA A 2-A

PREASFINȚITUL NICOLAE POPOVICI
”DIZIDENTUL ORTODOXIEI”
Părintele Cătălin:
- Când ați început să vă doriți a merge la o școală cu profil teologic?
Părintele Modest:
Imagini pentru NICOLAE POPOVICI-In 1953 doream cu orice preţ să dau după cele şapte clase elementare la Seminarul din Cluj. Și acum vă rog să rețineți ceva foarte important pentru destinul meu. În 1950 m-am întâlnit cu Episcolul Nicolae Popovici, care avea domiciliu obligatoriu la mănăstirea Cheia. Eu mergeam vară de vară, sau la Susana, sau la mătuşele mele, acolo unde fost exilat Episcopul Oradiei- Preasfinţitul Nicolae Popovici.  Aşa că Dumnezeu, cum am spus Părinte Consilier Cătălin, mi-a hărăzit să-l am duhovnic, sau să-l am îndrumător, sau cum se spune povăţuitor, în cea mai  frumoasă parte a vieţii  mele de formare pe acest mare ierarh mărturisitor. Mai întâi ca elev, pe urmă ca cetăţean al ţării sau coleg al aproapelui tău, al semenului tău, adică pe însuși Preasfinţitul Nicolae, de origine din Biertan şi fac acum o paranteză necesară, mulţumesc din suflet că în ziarul „Lumina” au apărut câteva ştiri, pe care le voi dezvălui şi eu în continuare . Astfel, în anul 1960 când Preasfinţitul a trecut la Domnul, Dumnezeu ne-a ajutat să fim la mănăstirea Cheia de 8 septembrie „ Naşterea Maicii Domnului”... 
   Însă să vă povestec ceva la care am fost martor oculoar. Eram la Cheia şi vedem un camion al Patriarhiei care oprește împreună cu o maşină mică. La o prima vedere, apare un preot cu ochelari, nu ştiam cine este, cu bagajele de la Oradea.  Câţiva părinţi din mănăstire, unchiul meu şi ceilalţi au sărit, i-au sărutat mâna şi am aflat că este scos din scaun cu alţi episcopi ai anilor 1949-1952, episcopul Nicolae Popovici care cunoştea 5 limbi la perfecţie , care a fost o forţă a Sfântului Sinod, care în 1949, și să mai adaug faptul că a fost  singurul care nu a semnat  scoaterea religiei din şcoală şi nici ruperea Statului nou înfiinţat comunist de şcoală. A exclamat în Sf. Sinod :”Să vă dea Dumnezeu viaţă, să trăiţi, să vedeţi viitorul şi ce aduce el acestui tineret, acestor tineri!” Dânsul ne-a povăţuit, la dânsul mergeam până în 1954 foarte degajaţi, de ce nu?  Pentru că nu aveam buletin şi puteai ,să mă iertaţi că vă zic așa, să mai și înșeli vigilența securității.  Nu spuneam că sunt din Săcele Braşov sau Braşov, ci ba din Bucureşti, ba odată din Ploieşti, ba de pe la Buzău.... Unchiul m-a învățat ca să spun aşa...
Părintele Cătălin: 
- Cine era unchiul?
Părintele Modest:
Imagini pentru MANASTIREA CHEIA
Mânăstirea Cheia
 -Părintele Rafael  care era duhovnicul Preasfinţitului. Din mănăstirea Susana i s-a dat episcopului Nicolae Popovici o maică din Braşov, maica Arsenia, ucenica părintelui Arsenie Boca, care l-a îngrijit până la plecarea din mănăstirea Cheia, iar în 17 august după hramul mănăstirii Cheia, al doilea hram cel al „ Adormirii Maicii Domnului”,împreună cu cei doi colegi ai mei l-am dus la trenuleţul CFF -Calea Ferată Forestieră-( era un trenuleţ micuţ cu un vagon tip clasă, fără geamuri, ce lega şi căra lemnul din Valea Berii de sub Ciucaş la Măneciul Ungureni, la gară acolo şi de acolo  lemnul îşi lua drumul lui).  Așadar, pe Preasfințitul Nicolae l-am cunoscut în 1950 după Naşterea Maicii Domnului şi am sărutat pentru ultima dată mâna la plecarea din mănăstirea Cheia. In 17 august nici un părinte nu mai viețuia în mânăstire din cei şapte care mai erau, pentru că în 1959 cu decretul 410 toţi părinţii în vârstă au fost mutaţi la Casa Sanctorială din Mănăstirea Dealu.  In mănăstirea Cheia a rămas numai stareţul, bineînţeles cu inventarul şi un preotul Ezechil Popescu, fost învăţător în satul Cheia caruia îi murise soţia, apoi mai era un cântăreţ  Nicon şi acesta văduv, călugărit acolo, doi părinţi paralizaţi şi un părinte orb, pe nume Eusav.  Părintele orb a fost foarte mult ajutat de preasfinţitul.  La plecarea Presfinţitului Nicolae a venit cum a putut cu bastonul acela al orbilor ca să-i mai sărute odată mâna.  A îngenuncheat în faţa bisericii Preasfinţitul ,a ridicat mâinile în sus ca la Epicleză, nu putem şti ce a rostit și cum s-a rugat în faţa Sfintei Treimi, hramul Sfintei. Mănăstiri, dar la ieşirea pe poarta mănăstirii i-a spus lui maica Arsenia aşa: „Maică tot ceea ce avem mai bun la noi să ai grijă de părintele orb.  Şi a mai lăsat un cuvânt pentru părintele care s-a ocupat cu evidenţa persoanelor care vizitau mănăstirea, care veneau la mănăstire şi în special celor care îl vizitau pe Preasfinţitul.  Pentru că 10 ani  a avut ecusonul pe reverendă, un „ D mare şi un „O” mare, ce însemna ”domiciliu obligatoriu”. Din 1950 până în 1955 11 august ,Preasfinţitul nu a avut voie să iasă din mănăstire şi din hotarul mănăstirii unde păzea vaca.  Şi pe haina de lucru aş spune, reverenda de lucru , păzind vaca, avea pus ecusonul „DO”.  In fiecare seară venea un agent să vadă cine a mai venit , ce a adus şi bineînţeles să informeze organele în drept ale satului Cheia şi  de acolo mai departe.  
Părintele Cătălin:
- Dar totuși reprezentanții Bisericii Ortodoxe Române nu au luat nico atitudine față de surghiunul la care era supus Episcopul Nicolae?
Părintele Modest:
Imagini pentru NICOLAE Bălan martir
Mitropolitul Nicolae Bălan
-Dumnezeu a rânduit ca în 1955 , la 6 august „ Schimbarea la Faţă”, Inaltpreasfinţitul Nicolae Bălan să treacă la Domnul şi în 11 august delegaţia de la înmormântarea Mitropolitului de la Mănăstirea Sâmbăta , în frunte cu doctorul Petru Groza, Patriarhul Iustinian Marina, îmi aduc amintecă era și Mitropolitul Firmilian al al Olteniei, Preasfinţitul Vâlcei, Iosif Gafton, cei doi vicari PatriarhaliAntim Nica şi fie iertat Patriarhul Teoctist de mai târziu, pe atunci vicar-patriarhal, ei bine toată această delegație a trecut prin Braşov, Săcele, Babarunga, Bratocea, la graniţa între Ardeal si Muntenia. După Bratocea au poposit și pe la mănăstirea Cheia.  Eu sosisem chiar atunci de la înmormântarea Mitropolitului Bălan, cu doar o oră mai înainte de a sosi delegaţia la mănăstirea Cheia. 
Părintele Cătălin :  
- Fantastic! Ne aduceți în față o mărturie unică, un moment incredil, o pagină de istorie autentică și nu numia atât. Aţi ajuns deci doar cu o oră înaintea delegaţiei. ce își propunea să obțină această delegație? 
 Părintele Modest :
Imagini pentru NICOLAE Bălan martir
Mitropolitul Bălan și Petru Goza
- Da! Hai să luăm pe rând totul, pentru că contează fiecare amănunt. Așadar, Maica  Arsenia a venit de  la fân să mă roage să mă  duc în satul Cheia să aduc apă rece de la un izvor pentru că din cauza pelerinilor care veneau des în plerinaje și consumau mult, apa din fântâna mănăstirii era tulbure.  Şi am adus apă în două damigene de la izvorul din satul Cheia.  Când am venit cu apa am văzut maşina prezidenţială, tocmai maşina patriarhului, ambele parcate în faţa mănăstirii.  Acolo evident că nu a intrat nimeni. Nici părintele stareţ, nimeni, nimeni...  Delegaţia a stat c-am două ore. Era Sf. Nifon , adică11 august.  Şi m-am dus după ce aceștia au plecat discret, adică neoficial, deci fără ca să se tragă clopotele , fără nici un fast că e patriarhul sau delegaţia din Sfântul Sinod şi l-am surprins pe preasfinţitul cu mâna la spate şi vorbea singur. Nu era nimeni acolo şi am auzit cuvintele: „ Nu, nu  pot să o fac!” , cuvinte spuse cu o voce pătrunzătoare. Parcă îl aud și acum: „Nu pot sluji la doi domni!” . Şi atunci imediat mi-am dat seama că delegaţia şi pe urmă am şi aflat , a venit să-i propună ca viitorul Mitropolit al Ardealului să fie dânsul . A rămas foarte uimit doctorul Petru Groza când i-a văzut ecusonul . I-a rămas în continuare pe reverendă sau pe rasă.  Ar fi fost în stare să-i pună şi pe veşmântul în care slujea. pentru el era un titlu de noblețe, semn că rezista împotriva regimului comunist...
Părintele. Cătălin : 
- Mai concret, vă rog, ca să cunoască și alții rezistența slujitorilor din Biserica Ortodoxă, deci care era târgul pe care i-l propuseseră în schimbul compromisului cu regimul ateu, să înțeleg că acela de a primi scaunului mitropolitan?
Părintele. Modest : 
- A spus așa Episcopul Nicolae: Nu pot sluji la doi domni.  Lui Dumnezeu și lui Mamona.  Doamne fereşte!
Părintele Cătălin : 
- Deci îi propuseseră un urât compromis? 
Părintele Modest : 
- Un compromis greu, sigur că da.... Categoric...A răspuns însă:  NU!
 Şi aşa imediat după Sfânta Maria, prima vizită, prima ieşire din mănăstire a preasfințitului, acesta nu a făcut-o nici la părinţii de la Biertan, pe care nu-i mai văzuse de mult , și nici la sora lui Viorica, preoteasa de la Biertan cu părintele Victor care aveau două fetiţe , nici la  părintele Sava fost protopop de Satu Mare, cumnatul  care  ţinea o  altă soră, ci  a venit şi a cerut să vină în vizită la cei care „m-au vizitat, cei care m-au ajutat„ adică la câțiva preoți care au fost la greu alături...
Părintele Cătălin:
- Înțeleg că a fost supus unui regim de exterminare lentă?
Părintele Modest:
- Exact.  Pe perioada celor cinci ani nu a fost trecut nici pe tabelul acela cu rația de o pâinică de un kilogram care să i-o ofere statul, cum i se cuvenea fiecărui cetăţean a ţării. Sau un kilogram de zahăr sau o sticlă de ulei.În afară de câţiva părinţi ardeleni, Părintele Miron de la Făgăraş, unchiul celălalt Inochentie, Părintele Visarion din Făgăraş , nimeni alţii nu au venit să-l viziteze sau să-l cerceteze. Aşa că dânsul , prima ieşire a făcut-o cu mine, cu încă doi colegi de-ai mei cu care mergeam pe la bisericile din Braşov, la părintele Glodeanu fie iertat, la Chitiş unde fugeam şi ne refugiam, unde ne găseam liniştea sufletească.
Părintele Cătălin: 
-Să rămânem puţin la Preasfinţitul Nicolae Popovici. Ce s-a îmtămplat după 17 august când a plecat?  Să încheiem acest capitolul foarte important cu mărturia pe care o depuneți posterității în fața sfârşitului său?
 Părintele Modest : 
- Da. La poarta mănăstirii, după ce pe părintele orb l-a încredinţat măicuţelor să aibă  grijă de dânsul  , a spus aşa : ”Să vă dea Dumnezeu sănătate, să trăiţi şi să vedeţi moartea părintelui Macarie ,cel care s-a ocupat cu dosarele , cel care s-a ocupat  în mănăstire cu buletinele, cel care nota totul!” M-am cutremurat. Era o profeție care dezvăluia caracterul și faptele unui om...Cu mare durere sufletescă spun, dar acest preot era din  Braşov ,dintr-o familie deosebită, absolvise Liceul Şaguna, era foarte cult,  hirotonit preot pentru măicuţele de la Mănăstirea Susana care nu mai aveau preot deoarece unchiul meu şi părintele Gherasim Negulescu au deservit mănăstirea Cheia-Susana 42 de ani, fiecare cu săptămăna la rând. apoi, după ce a zis aceste cuvinte l-am dus la acel trenuleţ forestier , i-am sărutat mâna și iarăși am auzit cuvintele: ”Să vă dea Dumnezeu să vedeţi moartea acelui părinte!”
Părintele Cătălin:
- Şi moartea părintelui acela cum a fost ?
Părintele Modest:
-Aici este o taină mare, încă nedefinită nici până astăzi. In 29 august la sărbătoaarea deTăierea Capului Sfântului Ioan  Botezătorul, părintele Macarie a stat pe pragul casei, fiind dimineaţă, soare  după o perioadă lungă de ploaie, apoi deodată pur și simplu părintele a dispărut. Maicile l-au aşteptat la biserică dar l-au mai găsit după ce a căzut frunza, în pădure spânzurat într-un pom. Ce o fi fost , nu se ştie!  Era din Prundul Braşovului , avea  ca nepoată pe şefa Inspectoratului Învăţământului de pe Braşov,  deci o familie deosebită.  Părintele Macarie era vizitat de conducerea de pe atunci a CC-ului,  formată din Corneliu Mănescu şi Maria Mănescu, care veneau la Mănăstirea Susana şi stăteau tot câte 2-3 zile.  Nu putem ştii ce legătură a fost, dar principalul fapt e că un pădurar a găsit un pantof mai la vale, nişte haine şi bineînţeles  pe părintele agăţat de la mijloc în sus.  Rămăsese dulama, căzuse partea de trup de la jumătate în jos, picioarele erau mâncate probabil de animale. S-a adunat oscior cu oscior din porunca Patriarhiei şi astfel a fost înmormântat în Mănăstirea Cheia, de unde avea metania şi totuşi după aceea s-a mai găsit nişte oscioare care măicuţele le-au pus şi la Mănăstirea Susana într-o groapă acolo.Şi aşa s-au împlinit cuvintele „Să trăiţi să vedeţi moartea acestui părinte”.  
 Părintele Cătălin : 
- Cum a fost însă sfârșitul preasfințitului Nicolae Popovici?
Părintele Modest : 
- La Buziaş a fost otrăvit.  fapt relatat și de ziarul „Lumina”. Adevăr care l-a mărturisit şi cumnatului său, pentru că de la Buziaş a venit direct la părinţi. Părinţii trăiau la Biertan, unde s-a şi săvârşit, adică locul unde și-a făcut efectul otrava, cu toate că unii spun că în mănăstirea Cheia. Dar nu este adevărat. La 20 octombrie a murit chiar în casa părinţilor şi a fost înmormântat la 22 octombrie. Îngerul Domnului la păzit, şi i s-a arătat ca în ziua respectivă, când a fost otrăvit, i s-a vestit ca să nu mănânce nimic şi nu mâncat, la băi, dar probabil că mai fusese pe altă cale contaminat de otravă... Securitatea avea multe metode diabolice de a face să dispară un om... Către seară însă, o asistentă, o infirmieră ce o fi fost, unguroaică, deci maghiară, a venit şi a spus că uite ce s-a întâmplat , crezând că dânsul  a mâncat, ştiind ce va urma.  Şi a spus aceleia aşa: „ Ştiu că am fost înstiinţat ca în ziua aceea să nu mănânc nimic” . Toate acestea i le-a spus  Părintelui Victor de la Biertan cu trei zile înainte de a trece la Domnul.  L-a rugat pe Părintele cumnat Victor ca să meargă cu o maşina mică , de ocazie, de la Biertan la mănăstirea Cheia.  Şi să-i aducă aşa: hainele cutare, vesmântul cutare, mitra, cârja, mantia, în special Sfânta Taine şi ceea ce a avut mai deosebit.  Printre care şi medalionul cel purta cu moaştele Sfinţilor Cosma, Damian şi Pantelimon, cu un lanţ de aur , medalionul avea pe o parte chipul Sfintei Treimi şi pe cealaltă chipul celor trei doctori fără de arginţi. 
Părintele Cătălin:
- De unde aveți aceste informații?
Părintele Modest:
Imagini pentru maica veronica
Maica Veronica
-De unde ştiu aceasta? Pentru că familia mi l-a încredinţat mie, ca să ajungă sau la maica Veronica de la Valdimireşti, sau la părintele Ioan Iovan de acolo. Vreau să arăt  că prin preasfinţitul am cunoscut  mai mulţi părinţi deosebiți şi mi-a dat chiar anumite încredinţari şi ascultări mai speciale. Să vă dau un exemplu. La Bobâlna  l-am cunoscut pe părintele Vasile Vasilache, pe fratele său Haralambie Vasilache, pe tatăl lor Vasile Vasilache, cel cu istoria Rugul Aprins din Antim/ Ei erau din din Procovul Neamţului.  Cel care va ajunge vicar în America sub arhieria Înaltpreasfinţitul Victorin Ursache.  L-am cunoscut apoi pe părintele Iustinian Chira , stareţul Rohiei, pentru că m-a trimis la părintele cu o ascultare şi o corespodenţă.Vă reamintesc că Prerasfințitul Iustinian a fost până de curând  Arhiepiscop al Maramureşului. Între timp s-a mutat la cer... Apoi, să nu uit că m-a trimis la părintele cu corespodenţa la părintele profesor Dumitru Stăniloaie.  M-a trimis cu corespodenţa și la părintele protopop, Vasile Coman la Braşov. vedeți câtă încredere avea în mine, în acele vremuri tulburi în care te temeai și de umbra ta...
Părintele Cătălin : 
- Să precizăm că părintele Vasile Coman va fi viitorul episcop al Bihorului. 
 Părintele Modest : 
-Da, foarte bine, într-adevăr va fi viitorul episcop al Oradiei, cel care în 1955 când a vizitat Săcelele şi însăși casa mea părintească, apoi rudele mele, căci să nu uit că a fost  şi la bunica mea, şi la un pădurar care l-a ajutat foarte mult, fie iertat, nenea Alexie Pintilie. Şi mă gândesc că astăzi când înregistrăm era ziua lui, un om al lui Dumnezeu Acest pădurar a făcut o legătură extraordinară, având şi putere cumva politică, între preasfinţitul, și să mă iertați că tot deschid paranteze, dar se ocupa inclusiv aprovizionarea sa, pentru că așa cum am spus nu i se dădea nici măcar  un kilogram de pâine neagră în satul Cheia, şi cum spunea asigura o legătură cu maica Arsenia  de la Suzana, pentru care preasfinţitul a luptat foarte mult ca să-i facă o casă şi pe care i-a şi făcut-o.  Şi așa a lăsat testament ca după retragerea dânsului, maica să rămână acolo, adică în acea locuință la mănăstirea de unde avea metania. 
Părintele Cătălin:
- Dar a venit și trecerea la cele sfinte  a preasfințitului?
Părintele Modest:
- Țin mine exact că înmormântarea a avut loc în 22 octombrie. În 1960 eu încă nu terminasem Institutul Politehnic din Braşov, deci am fiert colivă cu grupul nostru de credincioşi, cu mătuşile mele, rudele părintelui care este acum mutate la mănăstirea Dealu. Mai era Rafael Butu, iar în noaptea de 21 spre 22 am plecat din Dârstele Braşovului, am luat trenul spre Biertan până la Dumbrăveni, cu colaci, cu tot ceea ce era necesar pentru înmormântare. Când am coborât în Dumbrăveni, ne-a încercuit securitatea.  Eu nu am avut buletinul la mine.  Şi pe cei care nu au avut buletine, ne-a băgat în gară într-o cameră sau o sala de asteptare.  Pe cei care au avut buletin i-au dat deoparte şi când a venit trenul de la Cluj-Mediaş-Braşov, i-a suit pe toţi înapoi în tren şi aşa ne-am despărţit.  Ne-au ţinut vreo patru ore la declaraţii şi apoi ne-au dat drumul să plecăm înapoi, cred că în jurul orei șase . și acum intervine pronia divină... Un pădurar mi-a făcut un semn să mă iau după el.  Țin minte și acum grupul care a rămas, adică fratele părintelui , Rafael Butu, apoi Nicolae Butu cu soţia sa Sămăruţa, femeia care ne făcea prescuri . Mai era și Anica Ferentz, care și ea făcea prescuri la noi în parohie. De preciat că Anica era fostă colegă cu maica Arsenia și vară de vară o ajuta pe măicuța la conserve. Era ca o soră a mănăstirii şi destul de aproape de preasfinţitul.  
Părintele Cătălin?
- Din tot grupul cu care ați plecat la înmormântare ați rămas foarte puțini?
Părintele Modest.
Imagini pentru Părintele Ioan Iovan
Părintele Ioan Iovan
-Deci am rămas din douăzeci de persoane doar patru. Când să intrăm  la numai doi kilometrii de la Dumbrăveni spre Biertan, altă securitate. Din nou anchetă: ”Unde mergeţi și ce faceţi?” Eu am spus că sunt lucrător la pădure cu pădurarul, iar ceilalti că au puţină treabă prin zonă . Atunci, ca să nu mai avem alte surprize neplăcute am ocolit puțin satul împreună cu pădurarul şi am intrat în Biertam prin Richiş.  Când am ajuns acolo era iar pli de securiatate. La noi nu mai aveam nimic, nici colivă , nici colaci, nimic, pentru că totul că a rămas la ceilalţi. La inmormântare era Mitropolitul Nicolae Colan al Ardealului, părintele Bolog ca arhiediacon al mitropoltului, preotul cumnat, părintele Sava protopop de Satul Mare și care acum este preot la Bucureşti, la Sfântul Spiridon cel Nou. În fine, totți cei care au ținut la preasfințitul. S-a terminat slujba și ne-am pregătit imediat de plecare  Nu s-a putut după  înmormântare să mai rămânem, vom reveni la Biertan, cu tot ce a trebuit pentru pomenire, când i se va face parastasul de trei săptămâni şi evident că și la acela de patruzeci de zile. Atunci, âin să mărturisesc acest fapt, familia mi-a încredinţat ca  Sfintele Moaşte, pe care le avea în păstrare preasfințitul, să ajungă neapărat în mâna părintelui Ioan de la Vladimireşti sau la Maica Veronica.
Părintele Cătălin: 
- Este vorba de ce cel care va fi cunoscut sub numele părintele Ioan Iovan de la Recea. 
 Părintele Modest :  
-Da, părintele Ioan Iovan de la Recea , care are mormântul la Recea.  Era părintele care fusese hirotonit de însuși preasfinţitul de la Bihor. Și vă fac o altă confesiune importantă, părintele Ioan Iovan spunea  așa: „ În momentul când m-a hirotonit pe mine  preot , foc ieșea din preasfinţitul” 
Părintele Cătălin:
- Părinte Arhimandrit ne oferiți mărturii unice, sunt fapte incredibile, mai ales că nu se știe mai nimic despre viața Preasfințitului Nicolae. Ar mai fi ceva de adăugat?
Părintele Modest:
- Mai am o amintire  din 6 august 1956,  în care părintele Ilie Cleopa din Sihăstria a venit la Cheia, cu o maşină mică, împreună cu vicarul administrativ al Arhiepiscopiei Bucureştilor, ca să-l ducă pe preasfinţitul până la Valdimireşti.  Probabil că scopulo era acela ca să tempereze, însuși preasfinţitul lucrările duhovnicești de acolo.  Când a intrat preasfinţitul în Vladimireşti, a ridicat mâinile în sus şi a zis: ”Cu adevărat Mare este Domnul în mănăstirea aceasta!”  Dar mai mult nu ştiu ce s-a vorbit, ce s-a negociat, ce s-a publicat din această vizită a dânșilor la Vladimireşti . 
 Părintele Cătălin:
- Sunt foarte importante amintirile personale. Ați spus că l-ați adus pe preasfințitul chiar la Săcele...
Părintele Modest:
- Așa am spus și acesta este adevărul că că l-am adus chiar la Săcele. A ţinut să viziteze cele șapte biserici săcelene .  Părintele Şerbu, fie iertat, coleg cu părintele Arsenie, nu a avut puterea şi nici curajul ca să-i iasă în întâmpinare la biserică. Nu!  De ce ?  In 1952  el fusese deja arestat politic, dus la canal şi îi rămăsese o frică mare bietului părinte. Sfinția sa este cel care m-a botezat, deci avea o teamă mare. Spunea la toată lumea că vin ani în care că vom fii jupuiţi de vii de acest comunism, în special noi preoţii. Tot mereu spunea aşa. Părintele Şerbu a trecut la Domnul chiar în ziua de Sfântul Andrei 1980.  După ce  a terminat Sf. Liturghie a căzut în Sfântul Altar şi mort a fost.  Aşa i-a fost sfârșitul. Prin intermediul părintele Şerbu, mi-aduc aminte că am făcut o excursie cu şcoala, am luat un vagon de la Dârstele Braşovului. Era în 1946 şi ne-am dus dus la Mănăstirea Sâmbăta. Iar la 14 septembrie, când au început şcolile, părintele Serafim şi cu părintele Arsenie au slujit la biserica „Adormirea Maicii Domnului”, chiar în biserica unde era părintele Şerbu Gheorghe paroh. Şi uite aşa am avut o legătură extraordinară și cu părintele Serafim, părintele Şerbu, și cu părintele Arsenie Boca. 
VA URMA

SPRE SLATINA...HĂRMAN...BRAȘOV...

Existăm! PĂRINTELE CĂTĂLIN: Noi, cei care mergem astăzi la Slatina, punem început de bun turneu. Apoi duminică două concerte mari, toat...