Să mă ferească Dumnezeu de a ”sluji” ortodoxia doar la suprafață, adică fără post și rugăciune. Să mă ferească Dumnezeu de ipocrizia de a mânca în public cartofi, iar în casă carne, la vreme de Post Mare. Să mă ferească Dumnezeu de a uita necazurile care mi-au venit, atunci când nu posteam și eram lumesc, smintindu-mi semenii, familia și pe toți cei dragi, prin ținută, prin lipsa de la slujbă, prin mersul la chefuri, cabane și alte mese lumești. Să mă ferească Dumnezeu de a fi superficial cu propriul post, sau de a sminti la vreo masă, cerând mâncare de dulce, pe cei care abia se țin de biserică. Să mă ferească Dumnezeu de a face în Post, sau de 8 martie, părtășie cu ”prieteni” care nu postesc, pentru care Hristos nu s-a răstignit, sau să merg la mesele lor și să-mi vând bucuria postului pe o farfurie cu linte. Să mă ferească Dumnezeu de ideea superficialității de sine, zicând ”Lasă că nu-i bai, dacă mănânc și eu ceva de dulce, că sunt alte păcate mai grave!” Să mă ferească Dumnezeu de toate acest sminteli, tocmai pe mine cel ce am aflat adevărul de la Iisus Hristos, adică de la Dumnezeul meu și să dea Dumnezeu să nu-l mai interpretez pe Iisus doar după capul și poftele mele.
Să mă ferească Dumnezeu de a da mereu vina pe alții și de fiecare dată când aud o critică să sar răzbunător la gâtul aproapelui meu, zicând ”Fratele meu m-a smintit!” Să mă ferească Dumnezeu de întristare atunci când aud că sunt lovit de alții cu vorba. Să mă ferească Dumnezeu de plăcerea de a auzi ”laude de sine”, de sensibilitatea bolnavă la orice ”părere” a aproapelui, de suferință atunci când văd că alții în jurul meu au laude, elogii, bani și fericire.
Să mă ferească Dumnezeu să am bani și să stau mereu cu gândul la ceea ce-mi lipsește, să nu fiu milostiv și mereu să calculez ce fapte bune am făcut eu pe acest pământ, încununându-mă cu faptul că sunt mai ”generos” decât alții. Să mă ferească Dumnezeu să mă plâng la tot pasul de boli și de anii care trec. Să mă ferească Dumnezeu de clipa în care nu-i voi mai sluji cu conștiinciozitate lui Hristos sau nu-i voi mai cânta lui, ci doar lumii deșarte.
Ferește-mă Doamne și de politicienii de zi, de așa zisa ”societate civilă” care iese pe străzi la ordine oculte sau din înșelarea, sau din negrijă că sunt aruncați într-un joc murdar, crezând că vin zile mai bune pentru ”copii lor”. Ferește-mă Doamne de a nu fi ca prietenii care nu mai merg la biserică și nu mai știu ce înseamnă duminica să stai la Sfânta Liturghie. Ferește-mă Doamne de păcatul de a sta la televizor, de a bea cafea și de a vorbi vrute și nevrute chiar duminică dimineața în timpul Sfintei Liturghii, ignorând faptul că Tu ești chiar acolo,în Biserică în Sfântul Potir, de unde eu lipsesc, că Tu vi pentru mine nevrednicul și păcătosul. Ferește-mă Doamne de masoni, de ocultiștii, de eretici, de nepăsători. Ferește-mă Doamne de iluzia că o ”revoluție” poate schimba România, uitând că doar rugăciunile mai pot aduce ceva bun aici pe pe pământ.
Ferește-mă Doamne de uitare și de iad. Ferește-mă Doamne uneori chiar și de mine însumi. Iartă-mă pentru tot ce Ti-am mai greșit și mă miluiește! Amin!
