Eminescu, Eminescu-parcă se aude și acum, pe microbuzul în care descresc kilometri întoarcerii noastre în Ardeal. Și pașii lui Eminescu, i-am simțit pe inima noastră, colindând Iașul și realizând că este atât de frumoasă și distinsă țara noastră... Da, Țara noastră...
Câteva gânduri sincere, acum la final de turneu ieșean... Dar oare pe care să le aleg. Sunt multe mari și mărunte. Hai să încerc cu cele mai liniștitoare:
Nu știu de ce mă obsedează surâsul curat al Părintelui Constantin Prodan. care ieri, la concertul 351 al istoriei Cenaclului Lumină Lină, aducea a mulțumire de sine și a demnitate de neam. Părintele Constantin cel care m-a îndemnat să mai scriu pe blog, să țin în priză acest fenomen spiritual și identitar care este cenaclul nostru. La fel, revăd parcă în vis felul cum Părintele Bogdan Țifrea, bunul meu coleg, intona din inimă piesele cenaclului, într-un spectacol care va rămâne memorabil pentru amintirea noastră. Oamenii care au fost la Sfântul Mina nu au avut ce regreta. Dimpotrivă, au plecat cu toții plini de elanuri spirituale și cu ochii umeziți de lacrimi. iar păstorii lor, așa cum v-am spus, i-am simțit împliniți...
Părintele Păduraru propusese cel dintâi revenirea noastră la Iași. Un preot strașnic și iubit de ieșeni. Fusesem puțin sceptic la început. Mă gândeam că poate este prematur să revenim la doar patru luni distanță de ultimul nostru concert. Mă gândeam că e o povară pentru organizatori, că și așa sunt destule greutăți materiale, iar cântecele noastre, deși adevărate, sunt totuși uneori foarte provocatoare. Însă m-am înșelat. Părinții ieșeni au făcut din deplasarea cenaclului la Iași o adevărată sărbătoare. Au fost impecabili de primitori. Și noi ne-am simțit minunat. Nici acum, deși scriu în microbuz, cu laptopul pe genunchi, în condiții de oboseală, nu știu cui să-i mulțumesc mai întâi, cui să-i cer iertare dacă cumva am greșit cu ceva, sau cum să le cer ca această prietenia a noastră să dureze cât mai mult timp. Căci, e clar, Maica Domnului s-a implicat în realizarea acestor evenimente, devenite de acum tradiție.
La primul concert am fost dezinvolți. La al doilea am confirmat faptul că am venit acasă la prieteni. Iar publicul din ambele zile a fost absolut superb. Ieșenii s-au autodepășit, dacă vreți să vă închipuiți, acești acești oameni minunați, cum au putut ei să cânte ore în șir,astăzi concertul a durat aproape trei ore, stând în picioare, fără să iasă unul afară din biserică, savurând în lacrimi sincere și entuziaste exprimările noastre. Da, a fost magnific, iar duhul patriotic prioritar. Oameni frumoși moldovenii, parcă printre puținii supraviețuitori ai demnității noastre naționale.
În rest, echipa cenaclului așa cum o cunoașteți. Nelu Ivan, Părintele Alexandru, Romică, Vlăduț, Andreea, Florin și un debut deosebit al Andrei Loloiu, soția colegului nostru de la orgă. Ea, împreună cu Andreea, au realizat un duet de excepție, o echipă care promite mult și de care cenaclul avea multă nevoie. Frumos și felicitări.
Venim spre casă. Plouă pe pasul Oituz. La Onești ne-au oprit câțiva prieteni dragi, familia Dragotă, ne-au ospătat și noi i-am răsplătit cu cântece. Plus promisiunea unor concerte la Onești, probabil în iulie când mai este ceva loc liber în calendarul cenaclului nostru...
Drumul pare lung la întoarcere. Romică întreține atmosfera pe microbuz. Oboseala pare mult mai suportabilă. Ar mai fi vreo cinci ore de drum. Ochii încearcă să se țină deschiși. Barieră lungă la Dumbrăveni... Stăm mai mult de treizeci de minute... E mult trecut de miezul nopții... Mintea rupe ceva din frumosul amintirilor. a trecut parcă prea repede... Iar noi, mereu pe drum... Arde o lumină lină... În NOI!
ȘI UN POEM SCRIS ȘI CÂNTAT LA IAȘI
CÂNTEC PENTRU IAȘI
Pune-mi Doamne dor în traistă,
Și un drum oriîncotrova,
Fă-mă pasăre măiastră,
Când pornesc către Moldova.
Dă-mi splendori de lume veche,
Voievozi să-mi fie slova,
Și o taină nepereche,
Drumul meu către Moldova.
REFREN:
Iașule, cetate dragă,
Al unirii leagăn blând,
Cu iubirea sa curată:
Te salută Ardealul blând!
Hai să întoarcem țara acasă,
Din străinătăți și vorba,
Să mai stăm cu toți la masă,
Să ne întoarcem în Moldova.
Basarabiei să-i ducem,
Dintre lacrimi, cerul, roua,
Frați să stăm pe aceeași cruce,
Că doar una e Moldova.
Ștefan, Ștefan domn cel Mare,
Asta să ne fie proba,
Că vrem România Mare
Drumul nostru spre Moldova!
