Rugăciunea fierbinte, făcută înaintea sfintelor icoane ale Maicii Domnului, are efecte duhovniceşti. Simţim Harul cum coboară din icoane, când o rugăm pe Maica Domnului „Dulcea sărutare” din toată inima noastră, credem cu toată fiinţa ca ne va dărui ceea ce ne este de folos. Alergăm la Maica Domnului, la sfintele Ei Icoane, la
inima Sfântului Luca al Crimeei, la toate Sfintele Moaşte aduse spre închinare credincioşilor de părintele Cătălin Dumitrean. Doamne, dăruieşte-i te rugăm sănătate şi putere, că mult bine face oamenilor! Asemenea şi preoţilor împreună slujitori şi la toată echipa părintelui Cătălin. Când cerem ceva, ne-au învăţat preoţii noştrii să cerem prima dată iertare de păcate; să părăsim păcatul, să avem mai
multă dragoste şi iertare faţă de toţi; milostenie după posibilităţi, mai multă rugăciune, evlavie şi lacrimi. Dăm Slavă Lui Dumnezeu văzând purtarea de grijă a Maicii Domnului. Potrivit tradiției bisericii noastre, prima Icoană „Dulcea sărutare” a aparținut unei creștine evlavioase din cetatea Constantinopolului, pe nume
Victoria. Soțul ei avea funcția de senator și îl susținânea pe Împăratul Teofil Iconoclastul (829-842) în procesul de combatere a cinstirii Sfintelor Icoane. Într-o zi, întorcându-se de la curtea imperială, Simeon i-a spus soției sale că soldaţii intrau în casele oamenilor să verifice dacă există Icoane și, în cazul în care le găseau, le ardeau de urgență și îi reclamau împăratului pe respectivii cetățeni. Din dorința de a feri Icoana din calea acestei profanări necugetate, Victoria
a învelit Icoana și s-a dus pe ascuns la malul mării, unde i-a dat imediat drumul pe apă, rugându-se cu lacrimi și mirându-se de ceea ce vedea: Icoana stătea în poziție verticală și plutea ca o pană deasupra valurilor. Ieșind în largul Mării Marmara, Icoana a intrat apoi în Marea Egee, apropiindu-se tot mai mult de limanul Mănăstirii Filotheu. Într-o noapte, Maica
Domnului i s-a arătat starețului obștii de la Filotheu și i-a poruncit să meargă lângă mare, căci va găsi un odor de mare preț, spre bucuria și binecuvântarea tuturor. Trezindu-se din somn, starețul a luat cu el câțiva frați și, coborând în fugă spre malul mării, au găsit Icoana strălucind într-o baie de lumină orbitoare.Intrând, deci, starețul în mare, a ridicat Icoana și a luat-o în brațele sale, iar când a pășit înapoi pe mal, din stânca pe care au așezat-o a început să izvorască un fir de apă dulce care există până în zilele noastre. Potrivit tradiției mănăstirii, creștinii care s-au rugat înaintea acestei Icoane și au băut din Aghiasma Maicii Domnului „Glykofilousa” au primit răspuns bun de la Hristos prin mijlocirea Maicii Sale, tămăduindu-se de boli și, mai ales, născând prunci după o lungă perioadă de încercare. Anual, în cea de-a doua zi de Paști, după tradiția statornicită din vechime, obștea de la Filotheu merge în procesiune cu această Icoană a Maicii Domnului până la acest izvor, în amintirea momentului deosebit în care Icoana a fost descoperită de înaintașii așezământului monahal.
Sursa:marturiaathonita.ro
