MARAMUREȘ, CLUJ ȘI ALBA-VENIM!!!

CUTREMUR SUFLETESC ÎN INIMA MEA!

   

Ard de dor. Simt că nu mă mai pot săpâni de dorul zilei de 1 Decembrie. De mai bine de patru ani, transpir de ireal, pe drumurile țării, mă inund de strigăte la microfoane și cer peste tot: Unitate.

Nu e greu să conduci un cenaclu, așa cum este cel al nostru. Dar e minunat. Vreau să scot totul din mine și nu accept nici o jenă, nici un menaj. Pentru poporul meu nu am dreptul să mă menajez. Pentru neamul meu nu am dreptul să cer nici un drept personal. Pentru acel Ardeal despre care mii de oameni au jurat în concerte că vor muri, că vor lupta până la moarte pentru el.

Pentru Ardeal nu am răni care dor. Rana mea e Ardealul. Restul, inima, oboseala, situațiile de supralicitare a inimii, dereglajele trupului, transpirațiile efervescente, obosirea văzului, auzului și a laringelor nu sunt decât simple nimicuri. Pot să am cancer, pot să fiu zdrobit de griji, pot să fiu părăsit de toți cei buni, și de toți cei răi, eu rămân dator Ardealului.

Mă doare țara. Mă doare neamul. Mă doare somnul de 1 Decembrie. Cum aș putea trăi acest nou 1 decembrie fără a fi în tranșee? Cum aș putea să stau la gura sobei și să mă consider ostenit. Vă rog, vă implor, vă cer, tuturor celor ce mă iubiți, scriindu-mi, vorbindu-mi, nu-mi cereți să mă menajez. Nu-mi cereți să dau exemplu de lașitate. Nu-mi cereți să încetez a cânta pentru neam, doar pentru că Sfânta Litrughie este de 1000 de ori infinit mai frumoasă. Lăsați-mă să fiu eu însumi! Să cred că încă mai există ultimi soldați ai neamului, și că acolo, la ușa cortului lor de campanie, la popotă, la goarnă, la îndreptatul și spălatul uniformelor, am și eu dreptul să stau.

Mi-e dor de Alba Iulia. Cum aș trăi 1 Decembrie fără Alba Iulia, fără Maramureș, fără Cluj-Napoca?

Aveți o ultimă tresărire de conștiință și veniți și voi duminică măcar la Alba Iulia. Poate așa vom reface fie și numai în duh România Mare! Hei soldat, fruntea sus. Gloanețele te așteaptă. Până la capăt cu popul tău!

NOI

Ninge blând pe icoane,

Parcă îngerii plâng,

Și pe cruci cu piroane,

Toți copiii se strâng.

Toaca bate ușor,

Un prohod de suspin,

Plâng românii de dor,

Ce a fost mai divin.

Se aud un colind,

Vin strămoșii la geam,

De pomană primind,

O gutuie de neam.

               Vai, lumini nu avem,                

Ce-o să facem acum,

Numai cruci și blestem,

Pentru noi nu-i Crăciun.

Și străinii ne cer,

Aur, brazi și odihnă,

Să ne rupem de cer,

 Să ne vindem în tihnă.

Toate însă au preț,
Și acesta-i realul,
Din al vostru dispreț,
O să pierdem Ardealul!

Ref: 
Dar, să cerem duios,

Fără glas de păgâni,

Să renască Hristos,

Și la noi, la români.

Concerte pentru România!

Î.P.S. SERAFIM JOANTĂ:"TINERII CARE MANIFESTĂ PENTRU SALVAREA ROȘIEI MONTANA AU HAR!"

MITROPOLITUL SERAFIM A CONFERENȚIAT LA LICEUL OCTAVIAN GOGA DIN SIBIU!

Tinerii elevi ai Liceului Octavian Goga din Sibiu au avut deosebita experiență de a primi vizita I.P.S. Serafim Joantă Mitropolitul Germaniei. Astfel, au avut loc două ore de religie, în fața a sute de tineri care au putut asculta o adevărată lecție patriotică, despre felul în care românii trebuie să fie mai apropiați de ființa neamului din care fac parte. I.P.S. Serafim a subliniat faptul că manifestațiile împotriva exploatării de la Roșia Montana, precum și cele împotriva extragerii gazelor de șist au fost “o adevărată coborâre de har, mai ales că ele au fost făcute de tineri, pe un suport nationalist, ceea ce este extraordinar”

Î.P.S. Serafim a vorbit și despre rugăciune, ca mod unic de a introverti mintea în inimă, într-un veac în care oamenii trăiesc “mai mult în afara lor, ori mintea trebuie să se readune în inimă, căci se cunoaște că locul ei nu este în creier-așa cum spune informația biologică, ci ea, mintea, a izvorât de fapt chiar din inimă și de aceea ea trebuie să se reîntoarcă acolo în inimă ”- a susținut cu multă putere Î.P.S. Serafim.

PROGRAMUL CENACLULUI LUMINĂ LINĂ

Deoarece foarte mulți cititori ne-au adresat rugămintea de a oferi informații despre concertele ulterioare ale Cenaclului Lumină Lină, vă aducem la cunoștință programul nostru:              VINERI 29 NOIEMBRIE – BAIA SPRIE, ORA 19 CASA DE CULTURĂ

 SÂMBĂTĂ 30 NOIEMBRIE- BAIA MARE ORA 11 Biserică

DUMINICĂ- 1 DECEMBRIE CLUJ NAPOCA – ORA 11.30 BISERICĂ

ORA 17 ALBA IULIA –Cenaclul va fi primit de I.P.S Irineu Mitropolitul Albei Iulia

VINERI 6 DECEMBRIE –COPȘA  MICĂ, ORA 17 SALA MARE A LICEULUI DE CHIMIE

SÂMBĂTĂ – 7 DECEMBRIE, ORA 17 TOPOLOVENI-ARGEȘ

JOI – 12 DECEMBRIE – OAR 15 MEDIAȘ-SALA TRAUBE

DUMINICĂ – 15 DECEMBRIE, ORA 17 AVRIG- BISERICA MARE

DUMINICĂ 22 DECEMBRIE ORA 17 –GALA DE COLIND- SIBIU A.S.T.R.A

MULȚUMIRI DE SUFLET MINUNATELOR GAZDE DE LA SĂCELE SI BRASOV

   Cenaclul Lumină Lină își exprimă recunoștința sa , pentru modul deosebit în care a fost organizată deplasarea și gazduirea noastră la Săcele și Brașov.  Mulțumim Părintelui Raul din Săcele și Părintelui Robert Tătulea din Brașov, pentru felul în care au organizat acțiunile cenaclului și au dat posibilitatea sutelor și sutelor de români să trăiască alături de noi două momente excepționale, de adevărat românism și de plinătate de har. 
Dumnezeu să vă răsplătească!

TĂCEM ȘI NU COMENTĂM! OFERIM DOAR IMAGINI:

DOUĂ ZILE DE VIS ÎN FAȚA A SUTE ȘI SUTE DE ROMÂNI!

SĂCELE ORA 11.30 

BRAȘOV ORA 16.30

Datorită faptului că sute de români au umplut biserica și curtea locașului de cult, cu aproape o oră înainte de concert, am fost nevoiți, pentru prima oară în istoria Cenaclului Lumină Lină, să începem cu 30 de minute mai devreme concertul. Excepțional!

NU OFERIM ALTE COMENTARII, CA UN RĂSPUNS LA TĂCEREA CITITORILOR NOȘTRIIÎI RUGĂM SĂ NE SCRIE PE ADRESA NOASTRĂ... DACĂ NICI DUPĂ ACESTE IMAGINI NU SCRIEM DOUĂ RÂNDURI, APOI CÂND?

SĂCELE ȘI BRAȘOV NE AȘTEPTĂ! VENIM!

Duminică la Biserica Sfinții Arhangeli Mihail și Gavriil-Săcele!

 Multe date nu avem pe internet. Să fie doar o prudență.Sau o smerenie a Maicii Domnului? Despre Icoana Maicii Domnului, despre Părintele Pustnic Ghervasie etc... În orice caz, Cenaclul nu e prudent... Mai ales atunci când se pune problema mărturisirii adevărului. Mergem la Săcele Brașov și vom cânta din inimă pentru neamul românesc. Mergem la invitația Pă

rintelui Raul și a Părintelui Modest. Mergem câți mai suntem, dar mergem hotârâți și dornici de a face un mare concert....

ORA 17 CÂNTĂM ÎN BRAȘOV!

Apoi, la ora 17, la Brașov, la Părintele Robert Tătulea, într-o mică bisericuță vom avea un al doilea concert. Nu este simplu, dar Maica Domnului va fi cu noi. Și vom izbândi!

SEARĂ SUBLIMĂ LA BISERICA DE PE ONCEŞTI VASILE ARON

  CONCERTUL 206! SIBIUL NE PRIMEȘTE DIN NOU!
Prin mijlocirea Măicuţei noastre dragi în această  seară sublimă, preamărind intrarea Ei în Biserică, Cenaclul Lumină Lină, alături de credincioşii de pe Onceşti Vasile Aron, ne-a încântat cu un concert de colinde şi cântece patriotice, absolut sublim!

A început vestirea Naşterii Domnului Nostru Iisus Hristos!

Această perioadă, care reaprinde candela credinţei fierbinţi în sufletele noastre îmbrăcându-ne în lumină.

 Ce seară minunată, de colinde, îmbinate cu cântece patriotice, în această Biserică frumoasă, care s-a dovedit a fi neîncăpătoare, toată lumea a cântat la unison! 

Aşa ne vrea Dumnezeu, împreună-creatori cu El şi doreşte să ne cultivăm sufletele cântând colinde, vestind Naşterea Lui Dumnezeu, aceste cântece de mulţumire aduse Maicii Domnului, interpretate cu o sensibilitate rară şi sonuri muzicale  înălţătoare de către toţi. E tot ce poate fi mai frumos, să vezi, să auzi şi să simţi cu inima; atât colindele cât şi cântecele patriotice.

Mulţumim Părintelui Paroh şi Părintelui Cătălin Dumitrean, Cenaclului Lumină Lină şi tuturor celor care au contribuit la realizarea acestei seri cu totul deosebite!

CITȚI ȘI MAI JOS ARTICOLUL PĂRINTELUI CĂTĂLIN ȘI MAI TRIMITEȚI CÂTE UN EMAIL DACĂ VĂ PLACE:

Monica Armenciu
NU MAI ȘTIȚI EMAILUL PĂRINTELUI?

CONCERTUL 206: Din TAXI, ÎN IUBIREA MAICII DOMNULUII

Șezătoare de Lumină Lină

Ieri,la primirea darului...

 “Aveți grijă la ușă”- îmi spune șoferul de taxi, care m-a adus astăzi pe Strada Oncești. Și în momentul acela m-am trezit din visare... Ajunsesem cu un TAXI, la Biserica Tuturor Sfinților de pe Oncești-Vasile Aron-Sibiu. Eram plin de gânduri, neliniștit, emoționat, așa cum –cei ce mă cunosc mai bine o știu- sunt înaintea fiecărui concert. Năvăleau mii de idei în mine. Cum voi face, cum îmi poziționez echipa, cum o să mă descurc.

Ciprian Nedelcu filmează pentru internet...

  Mi-am adus atunci aminte de DARUL din buzunar. Un mic fragment primit de la Părintele Adrian, din însăși Icoana Maicii Domnului Îndrumătoarea. I-am spus Măicuței: “Acum chiar Tu, te rog, să mă ajuți, să duc la bun sfârșit lucrarea...” Și am sărutat “așchia” de lemn… 
Șoferul m-a trezit din reverie… “Aveți grijă Părinte. Sunteți doar om... Eu vă înțeleg...” Am deschis ușor ușa. La intrare în biserică lume multă. Părintele Mihai mă aștepta. “Bine ai venit Avva!”… 
  Doamna preoteasă Mihaela era la datorie. 

Părintele Mihai- un om minunat!

Pregătea pentru internet, în mod inedit, transmisia live. “Aveți un modem?”- mă întreabă? Răspund că “Da!” și intrăm în febra concertului… Emoțiile mă consumă și mai mult. “Ce cântăm?”… Nimeni nu răspunde… Îmi număr credincioșii… Facem o listă… Asta merge, asta nu. Ne lăsăm în seama lui Dumnezeu… 

Lasă, fie ce o fi… Maica Domnului cu noi…
Concertul  îl știți. Au cântat alternative “ai noștrii” și “ai lor”… Apoi, toată lumea… Asta e de fapt cel mai important. Restul e istorie. Măicuța e numai iubire…

JURNAL DE SÂMBĂTĂ SEARA

 

  Sihăstrim în Balcani. Un cioban și o mie de oi. Plec spre gândurile mele mai sihastru ca niciodată. Mă închid în întrebări, și încerc ca să aflu cât mai este Hristos în mine. Vine în curând Crăciunul și îmi bate inima a dor de lumină. Lumină de țară. Lumină de a fi mai bun. Lumină de a ierta oamenii. Lumină de a nu mai răspunde la rău cu răul, la vorbe cu vorbele, la dușmani cu dușmănia.

...

   Bat în inima Maicii Domnului. Doamne, ce vorbă! Aseară pe Dealului, emoțiile zburau printre noi. Niciunul parcă nu eram concentrați la ceea ce făceam. Dar, cred că era numai o iluzie. De fapt toți iubeam... Era praznic, și febra iubirii de Măicuța ne făcuse agitați. Ne rugam fără a stăpânii emotivitatea. Fiecare se concentra să citească mai bine, să cânte mai bine, dar gândurile zburau. „Bine ați zis! Și mie, și mie-îmi zice la sfârșitul slujbei, în Părintele Iosif ” Îi răspund că la fel mi se întâmplă de fiecare dată. Parcă niciodată nu sunt pegătit pentru un mare praznic. Oare mai știm să prăznuim? Nu știu, dar aseară a fost frumos. Măicuța primește...

...

   Sâmbătă românească, într-un sat din Ardeal. Încă mai văd fire de iarbă. Se luptă cu toamna din propria inimă. Cu dorul de libertate. Și cum ar vrea toamna să le oprească cântecul. Dar firele nu se lasă învinse de amurg. Se smulg parcă din precar, din mireasme învechite, din compromisuri ieftine și pornesc spre cer.   

...

   Când viața moare în noi,stăm lipiți de ecranul unui televizor și aunui laptop și visăm la fericire. Facebookul, internetul a reușit ceva extraordinar, adică să ne lege pe unii de alții prin actualitate și impecizie. Refuzăm propria viață și o vizualizăm pe a celoralalți. Suntem o societate aproape ecranizată. Ne condiționăm fericrea de un LIKE. Ne-am pierdut respiația, somnul, vigoarea, propria experiență. Trăim în iluziile altora.

...

  Duminică primă din POST. Răvășiți,stingheri în iubire, abia putem să aticulăm primele colinde. Sunt gurile încleștate de atâta vorbire searbădă. Și de aceea colindul curge greu. Tare greu.

...

Vrem nu vrem Cenaclul Lumină Lină a creat o comuniune între cei ce cântă. Oameni diferiți, cu opinii firești și poate schimbătoare, Cenaclul a trezit o unitate, pe care nici eu nu o conștientizez adeseori. Cenaclul a biruit cea mai tare ispită a sa, individualismul și astăzi am simțit că Cenaclul crede în puterea divină care îl ocrotește. Și iată-ne împreună și la greu. Și câți am fost, de fapt am fost toți. În Duhul Sfânt... Acesta e rodul Sărmașului. Și a Măicuței... De astăzi ne-am auzit inima bătând într-un singur sens. Undeva, undeva, prin Ardeal...

...

Cred că nu e târziu să credem în bucurie. Maica Domnului ne va slava. Mereu și mereu spun asta. Pentru că, mi-e tare dor de dânsa...

AZI, VINERI DE LA ORA 19, 5 ANI DE LA VENIREA ICOANEI DE LA BISERICA MIHAI VODĂ! SPUNE ȘI TU CEVA...

MESAJE DE ADORAȚIE PENTRU MAICA DOMNULUI LE PRIMEȘTE PĂRINTELE CĂTĂLIN:

dumitreancatalin@yahoo.com

cei ce aveți curaj să mărturisiți minunile acestor 5 ani, scrieți și mesajele vor fi publicate!

Numai cei ce aveți curajul mărturisirii!

PĂRINTELE CĂTĂLIN: JURNAL DE ARDEAL

JURNAL DE ARDEAL

9 NOIEMBRIE 2013

Plânge Ardealul! Cenaclul însă cântă a nădejde. Cimitirul din Sărmașu e viu. Doamne, câte cruci! Câți morți mai vii decât vii... Și, ce seară. Unică, sublimă, greu de egalat...

Am ajuns greu. Drum necunoscut d ela Iernut spre Sărmașu. Ceață. Noapte. Ne grăbim. Părintele  Ilie ne sună. Eu îl sun aproape la fiecare 25 minunte. Nu ne-am rătăcit?- o întrebare obsedantă. Parcă m-aș putea rătăci prin Ardeal... Of, ce greu, și ce frumos... Prin Ardeal... Drum spre Sărmaș... Mai citiți? Mai puteți?

Plânge Ardealul și noi ajungem la Sărmașu. E deja noapte. Mergem la cimitir. Acolo e biserica de lemn și bustul mareșalului.

O ZI OARECARE

Demnitate sau compromis? Cred  că toată viața am cules roadele compromisului și foarte puțin pe cele ale demnității. Imi e greu să vorbesc uneori sincer chiar și de neamul românesc. Mi-e rușine că nu am mai multă voință în sânge, și că până la urmă o să pot să fiu numai un simplu un laș, încapabil de a suporta rigorile eroismului.

Nu mi-e rușine să spun, dar oameni precum Corneliu Codreanu sau Mareșalul Antonescu sunt greu de egalat. De aceea poate că, atunci când oricine își permite să facă comentarii despre X sau Y, e pentru că de fapt niciunul nu se mai ridică la nivelul faptelor mari pentru țară. De aceea, vorbim, comentăm, ne dăm cu părerea, glumim, bârfim... Pentru că, nu avem fapte.

13 NOIEMBRIE

După Sărmașu nu-mi găsesc locul nicăieri. Tot ce e în jurul meu mi se pare mic, vinovat și indecis. Eu unul mă simt bolnav de neputință. M-aș îmbolnăvi de țară și atunci ar fi așa de simplu de murit. Cu țara înfiptă în inimă, ca un țăruș în brazda milenară.

Amiază...Încerc să leg un discurs despre patriotism cu unii apropiați. Mă aprobă din cap ca pe un sef, dar atâta tot. În sufletul lor e o altă lume. În sufletul meu e o altă lume. Datul din cap e boala românilor, aprobări fără convingere și apoi renunțările fatale.

Zi de septembrie

Frunzele în căderea lor au mai multă demnitate decât oamenii. Pentru că nu disimulează. Cad liniștite și profunde, asemenea pustnicilor care se sting neștiuți de nimeni, în scorburi aspre de munte. Frunzele mor fără a-și spolia sfârșitul. Viața omului, în schimb, e o minciună, o ascundere, o disimulare  a virtuții. Tot ceea ce facem este o cremuire cu alifii strălucitoare. Ne mințim nașterea, ne trădăm destinul, neamul, părinții, credința, trupul, sângele, apoi ne prezentăm celorlalți ca strălucitori. Ca oameni fără de probleme. Mă recunosc și eu în toate aceste rânduri. Eu...

13 Noiembrie

Vreau să nu mai vorbesc cu nimeni la telefon. Vreau o seară de pace, de rugăciune, de uitare. Vreau să uit elogiile. La ce bun...

La Sărmașu am fost făcut “mare”, dar eu nu sunt așa. Pentru că, sunt sigur că Sărmașu, a declanșat mai multe controverse în inimile noastre. Biruința spiritulă din cele trei ore de concert, românismul declanșat în sute de piepturi, ne-a găsit pe toți nepregăitți. Și marea majoritate, ca într-o depresie psihică am căutat să ne scundem. De cine? De noi înșine... De harul ce a coborât în noi. 

A doua zi... Pe Facebook comentarii palide, pe email câteva frumoase, chiar generoase, dar destul de puține ... Nici eu nu am mai scris ca altădată. Scurt, aproape deloc... Fugim, fugim, de șansa de a fi mai mult decât suntem. Păcat...

13 Noiembrie

Am învățat să zic și celor mari și celor mici: Iertați-mă! Pentru că, nu se știe unde sunt eu... Mai sus sau mai jos...

. De fapt toate cuvintele aduc răni. Iar oamenii de azi se rănesc din orice. Se rănesc din iubire, se rănesc chiar cu Hristos- Cuvântul pe buze, se rănesc ușor, ușor de tot... Iar viața e o plată a cuvintelor. Și un nevrednic ca mine încă are încă tupeul să le mai scrie, să le mai rostească...

Cer iertare pentru toate, ce am scris e numai un jurnal. Dacă nu aș fi scris oricum aș fi gândit... 

ARDEAL, ARDEAL...

Oare chiar am putea jura și muri într-o zi pentru Ardeal?

Gala 200 VIDEO! SĂRMAȘU SPECTACOL SUBLIM! VIZIONARE PLĂCUTĂ!

PĂRINTELE CĂTĂLIN: VĂ SCRIU ȘI AZI CU INIMA!

Mă destăinui destul de târziu, despre ceea ce a însemnat pentru mine Gala 200.         Am lăsat

blogul în așteptare până astăzi, deși cred că tot ce a fost minunat acolo la Sărmașu este opera lui Dumnezeu, a Maicii Domnului, a Părintelui Ilie Bucur și poate că, abia după aceea a Cenaclului Lumină Lină.

    
Gala 200 a fost un dar. Cenaclul a primit, în sfârșit un mare dar, un concert cum ar fi putut fi toate cele peste 200, dar cum s-a cuvenit să avem doar la Sărmașu. Mă văd izbit de lacrimii, și bătut de emoții puternice ca să retransmit vouă, cititorilor acestui blog, ce am trăit noi acolo. A fost parcă un drum peste moarte. Cu Ardealul șu România în vorbe, în fapte și în dăruire. Cu niște colegi minunați, care acum s-au autodepășit cu toții. Au dat suflet, au dat complexitate momentului și au dat inimă. Cu un public sărmășano-sibian de excepție.

Greu, foarte greu de egalat un astfel de concert. Dar, cine știe? Zile mai sunt și vom mai vedea. Mi-e frică efectiv să scriu mai mult. Și aceasta nu pentru că m-a părăsit vreodată curajul, dar sunt sigur că nu aș spune totul. Și eu vreau să spun întotdeauna cât mai multe despre toți.

Vă iubesc dragi colegi!

Vă mulțumesc oameni minunați care ați fost la concert sau ne-ați însoțit măcar cu inima!

Vă port în suflet Părinte Ilie!

Doamne ocrotește-i pe români!