DUMINICĂ ȘI LUNI VĂ INVITĂM LA TREI EVENIMENTE CU PULSUL 200!

DUMINICĂ RECITAL LA MONUMENTUL EROILOR DE LA ȘELIMBĂR

   Cenaclul Lumină Lină va cânta duminică la ora 17, înainte deci cu o oră de concertul propriu-zis din Biserică, mergem la Șelimbăr la monument, chiar la locul în care voievodul Mihai Viteazul a repurtat o mare bătălie la 1600, împotriva oștilor maghiare ardelene. Un loc ca un simbol, sau ca un exemplu pentru actuala generație de români, care considerăm că au nevoie de lecții adevărate de istorie, pentru a promova identiatea și bunul simț național. Mai ales că unii dintre cei ce ne cunosc, poate spre rușinea noastră identitară, nu au fost poate chiar niciodată în viața lor ca să se reculeagă în acest loc, aflat la doar 2 kilometrii de Mol-urile comerciale ale Sibiului... Moluri pe care cu siguranță că le frecventăm uneori foarte des...

  Invităm deci pe toți suporterii cenaclului nostru să vină alături de noi LA MONUMENT. Deci: Capul lui Mihai Vitezul de la Torda se ridică/ Și întreabă de ce țara a rămas așa de mică.

ANDREI LAZĂR NOUL SECRETAR AL CENACLULUI

Părintele Cătălin Dumitrean, împreună cu câțiva membrii de bază din Cenaclul Lumină Lină, au hotărât care este numele noului secretar cu probleme de propagandă și organizare a repetițiilor și a concertelor noastre. El este Andrei Lazăr, unul din oamenii cei mai devotați grupului nostru misionar, absolvent de teologie și cu certe calități umane și organizatorice. Sperăm ca Andrei să se mobilizeze și să se autodepășească, mai ales că de el va depinde de acum încolo o mare parte din reușita concertelor noastre.

LA CISNĂDIE CÂNTĂM TOTUȘI ÎN AER LIBER!

Fie ce-o fi luni cântăm la Cisnădie, ora 17, în curtea familie Strugar. Indiferent de condițiile climaterice Cenaclul Lumină Lină invită pe cei mai adevărați prieteni să vină la concert. Pe soare, pe ploaie, pe orice condiții. Sperăm ca organizatorii să nu se sperie de climă, pentru că noi oricum cântăm. E o dovadă de onestitate și seriozitate. Dacă e nevoie de corturi filigorii, bănci și alte anexe, rugăm familia Strugar să facă apel la toți cei dragi din oraș pentru a realiza un concert minunat. Vă așteptăm!     

PĂRINTELE CĂTĂLIN: NEVOIA DE UN SECRETARIAT ȘI PRIMA MEA ZI DE POST...

   Prima zi de post. Sunt în drum spre București cu sora și cumnatul meu.. Aș fi vrut să fie o zi de contemplație, dar cine mai are timp. Telefoanele sună în neștire. Oameni nefericiți care îmi cer ajutorul, preoți care vor să afle detalii în legătură cu cenaclul, când venim, ce cântăm, cât cântăm, dacă avem nevoie de ceva... Sunt și preot, și manager, și organizator, și secretar al cenaclului... Toate încercările mele de a crea un profil de secretar general al Cenaclului Lumină Lină, care să mai preia o parte din responsabilități, s-au lovit de neputință. Motivații și motivații. Unii au servici, alții nu au timp, alții nu au idei, alții...

dl. EUGEN ROBA

   Vorbesc cu domnul Eugen Roba, primarul din Moșna care iubește cenaclul și neamul românesc. Astă iarnă m-a sunat și mi-a zis: Ce mult vă doream ca să veniți la noi!... Acum îmi spune din nou: „Părinte Cătălin haideți să facem un concert frumos. La noi, la Moșna, e dor de cenaclu, vă rog să veniți pe 21 aprilie” Accept imediat. Mă gândeam să mergem atunci la Mediaș sau la Oradea. Dar nu ne-a solicitat nimeni. Așa că sunt fericit să mă duc, împreună cu cenaclul meu acolo unde sunt dorit.

  Peste câteva minute vorbesc cu Părintele Mocioiu din Șelimbăr. Sun și îmi răspunde direct dânsul: “Vai de când vă tot sun. Rămâne ca duminică seara să veniți la noi. Oare la sfârșit e bine să vă oferim un cozonac de post…?” Zâmbesc și îi răspund părintelui imediat: Părinte Emil copiii mei sunt misionari, dar unii vin din Dumbrăveni, din Mediaș și din alte locuri ca să cânte. Hai, să facem și niște pâine cu vinete sau zacuscă. Nu facem prin asta pradă la parohie... Părintele Emil, un coleg minunat îmi răspunde: „Asta cam așa e. Măcar un ceai, o pâinică cu ceva. Da, dar vă așteptăm cu drag.” Îi transmit apoi datele, la ce oră venim, când sosește aparatura, cât durează montajul, concertul, etc…

  Vorbesc la Cioceni, la București, la Mediaș cu Nelu Ivan. Stabilesc cu Alexandru ce trebuie să adauge în scris cu carioca pe afișul de la Biertan, unde vom fi în 7 Aprilie. Sun la studio să mă interesez de emisiuni și de aparatura tehnică. Aud că un microfon nu s-a găsit: Lasă că e și el pe acolo, dar să aveți grijă de ele. La întoarcere totdeauna vă grăbiți să ajungeți acasă. Vă înțeleg, sunteți oameni, pentru că uneori nu mai pot nici eu  de oboseală,  duminică seara după concerte.

  Sunt epuizat. Scriu cronicile pe brânci. Mă gândesc că oamenii vor să citească, apoi mă supăr că nu au scris nici măcar un mesaj de încurajare...

  Apoi tot eu mă liniștesc. Îmi zic că, cititorii de pe blog nu scriu pentru că sunt emoționați să ne scrie, să ne încurajeze, că nu au curaj, dar că e clar că sunt cu sufletul lângă noi...

Cenaclul consumă. Preoția este și ea o jertfă, iar viața o luptă cu orele. Zâmbesc amar când mă gândesc că unii ne invidiază. Pe mine și pe colegii mei. Că am fi fericiți, că ne-am plimba și ne-am bucura de aplauze. Of, ce ușor e să vorbești când nu ai nimic a spune. Cenaclul e încercarea noastră capitală. Și, în lipsa unor soluții concrete, a unor manageri, a unor sponsori, poate chiar și a unei înțelegeri, nu îmi rămâne decât să repet că, oricât ar fi de greu totuși e frumos. Suntem pe drumul către rai și nimic nu ne poate sta împotrivă.

JOI, ORA 18, SEARĂ DE REPETIȚII! 
COMUNICAT IMPORTANT

Sunt așteptați următorii colegi:

Ștefan, Mihai, Andreea, Cristina, Adina, Cosmina, Mihai, Andrei, Cristian și Nelu, Vlad Părău, Dan Podoleanu, Ioan Ivan, Angela și Leonard.
Ștefan Ion și Leonard Strugar vor pregăti aparatura tehnică, MICROFOANE, BOXE cu o oră înainte.
Orice întârziere, fără a fi semnalată conducătorului cenaclului, va fi sancționată.
PREZENȚA la repetiție se face cu un sfert de oră înainte de repetiții, membrii cenaclului urmând a-și pregăti și prezenta partiturile.noastre. 

Ceilalți membrii ai cenaclului sunt așteptați direct la concertele cenaclului.
PĂRINTELE CĂTĂLIN

PĂRINTELE CĂTĂLIN: POST BINECUVANTAT! ÎMPĂCARE TUTUROR! LUMINĂ LINĂ, IUBIRE, PACE ȘI NEVOINȚĂ FRUMOASĂ!

IAR PE BLOGUL MEU DE POEZIE VEȚI CITI O PLEDOARIE PENTRU VEGHE ȘI DESĂVÂRȘIRE ÎN POEMUL: MISTICĂ

CENACLUL LUMINĂ LINĂ, OAMENII LUI DUMNEZEU ŞI-AU ȊMPLINIT ȊNCĂ O DATĂ VOCAȚIA ȊN VALEA AURIE

Este aproape imposibil să reuşeşti să transpui ȋn cuvinte cȃt de frumos, cȃt de pătrunzător este un concert susţinut ȋn Biserică. Sunt mereu uimită de capacitatea acestor oameni de a se dărui, totul cu o naturaleţe şi o simplitate demne de toată admiraţia. Ȋn această Biserică deosebit de frumoasă, din Valea Aurie  legătura de iubire pe care o stabilesc membrii cenaclului cu publicul creştin, prin cȃntec, a fost şi mai puternică, dorinţa lor de a arăta lumii, că nimic nu este mai firesc decȃt a fi recunoscători Maicii Domnului pentru tot ceea ce avem, şi pentru această zi deosebită. Aud şi acum după cȃteva ore, glasul curat şi cristalin al fetelor cȃntȃnd “Cuvine-se leac de iubire,/Tăcere şi floare frumoasă,/Să umpli a noastră simţire,/Marie preadulce mireasă./Şi veşnic noi ştim că prin tine,/O poartă de rai se deschide,/Căci numai aşa se cuvine,/Să fie, să fie, să fie!” Acompaniamentul, sonorizarea, au completat sublim fiecare melodie. Prestaţia fiecărui membru al Cenaclului Lumină Lină a fost la mare ȋnălţime; au reaprins ca de fiecare dată candela iubirii, prin cȃntec şi poezie. 

De la micuţa Casiana, care a recitat minunat, propria poezie “Luceafăr mic” şi pȃnă la frumoasa poezie recitată de doamna Slavu, totul a fost sublim.  “Am asistat la o minune!” A spus cu lacrimi ȋn ochi o doamnă  la sfȃrşitul concertului… aş vrea ca şi ei să se fi simţit la fel de fericiţi pe cȃt am fost noi cei din public. De aceea părintele Cătălin Dumitrean a ȋnfiinţat acest cenaclu, pe care-l susţine ca pe un “altar” de cultură, fiind conştient de necesitatea, de importanţa şi continuitatea neamului ȋn istorie, cu responsabilitate pentru darul libertăţii şi harul creator. 

Cultura ne oferă identitatea romȃnească, iar cultul bisericesc ne dă identitatea creştină. Ȋn biserică se păstrează prin cult identitatea creştină, de aceea dragi cititori, astăzi 17.03.2013, ȋn biserica cu hramul “Pogorȃrea  Duhului Sfȃnt” din cartierul Valea Aurie din Sibiu, la invitaţia preoţilor Simion Săsăujan şi Valentin Mihail Sicoe, Cenaclul Lumină Lină condus de părintele Cătălin Dumitrean, a susţinut un concert absolut minunat, ȋntr-o atmosferă caldă şi plină de dragoste. Binecuvȋntăm acest eveniment care pune ȋn valoare prin cȃntec  identitatea ortodoxiei şi a neamului nostru romȃnesc. 
  

Membrii Cenaclului Lumină Lină cu modestia caracteristică aduc prinos spiritualităţii romȃneşti. Cu cȃtă demnitate poartă ei costumele naţionale, iar noi ȋi privim cu respect pe aceşti oameni minunaţi: Adina, micuţa Ana, Cosmina, Cristina, Andrei, Alexandru, Mihai, Ştefan, dl. Ivan Ioan, Cristian, Ionică, Vlad, au conştientizat faptul că trebuie să fie recunoscători faţă de Dumnezeu, care le-a dăruit capacitatea de a cȃnta frumos, şi faţă de istorie şi lume, care aşteaptă roadele lucrării ȋn duhul zidirii umane. 

Ei ştiu că fiecare romȃn poate contribui la păstrarea culturii naţionale, avȃnd totodată şansa de a crea opere culturale. Aşa ne vrea Dumnezeu, ȋmpreună-creatori cu El şi doreşte să ne cultivăm sufletele cȃntȃnd pricesne, aceste ode ȋnchinate Lui Dumnezeu, aceste cȃntece de mulţumire aduse Maicii Domnului, interpretate cu o sensibilitate rară şi sonuri muzicale  ȋnălţătoare de către toţi: Vino ȋn rai, vino şi stai/ La Maica ta cu tot ce ai,/ De azi eşti crin de dăruiri/Vino şi cere leac de iubiri. E tot ce poate fi mai frumos, să vezi, să auzi şi să simţi cu inima.

Iată, oamenii Lui Dumnezeu ȋşi ȋmplinesc ȋncă o dată vocaţia. Maica Domnului veghează acest cenaclu. O, dacă am ȋncerca să-i ştergem măcar o lacrimă Macii Domnului, cu năframa sufletelor noastre.

Cenaclul Lumină Lină realizează un lucru de mare importanţă, ȋi uneşte pe oameni ȋnaintea Lui Dumnezeu, cu dragoste, cu mesajul special al muzicii sacre, dăruindu-se cu răbdarea călăuzei care luminează pȃnă-n adȃncul sufletului.

Cultura ne ajută să identificăm trecutul poporului nostru, să pătrundem ȋn bogăţia mesajului autorilor pentru a hrăni sufletul doritor de frumuseţe, demnitate, istorie şi sens. Astfel, ca de fiecare dată, cȃntecele patriotice aduc bucurie oamenilor care trăiesc fiorul naţional. S-a cȃntat,“Marşul Ardealului”. E minunat cum părintele Cătălin dă posibilitatea ascultătorilor să intensifice, pȃnă la o profundă trăire, starea libertăţii de exprimare. Am cȃntat cu toţii ȋntr-un suflet alături de dl.Ivan şi de părintele Cătălin ”Ruga pentru părinţi”:Enigmatici şi cuminţi/Terminȃndu- şi rostul lor/Lȃngă noi se sting şi mor/Dragii noştri, dragi părinţi/Cheamă-i Doamne, ȋnapoi/ Că şi-aşa au dus-o prost/ Şi fă-i tineri cum au fost/ Fă-i mai tineri decȃt noi. A fost sublim!

Au fost apreciaţi de toţi cei prezenţi şi recompensaţi cu ropote de aplauze. Cred, că efectul maxim al concertului nu a fost ȋn timpul lui, nici imediat după, ci abia urmează să vină, el tot crescȃnd ȋn timp pentru că inspiră iubire divină.

Mulţumim Lui Dumnezeu pentru toate! Mulţumim preoţilor Simion Săsăujan, Valentin Mihail Sicoe, şi  Cătălin Dumitrean care au făcut posibil acest minunat eveniment!
MONICA ARMENCIU
CITIȚI ȘI MAI JOS PĂREREA PĂRINTELUI CĂTĂLIN VIZAVI DE ACEST CONCERT!

VALEA AURIE UN CONCERT FRUMOS, SCURT ȘI MINUNAT!

  Concertul din Valea Aurie a fost o poveste frumoasă și scurtă. Doar o oră și câteva minunte, la propunerea oarecum surprinzătoare a Părintelui Simeon. Care altfel ne-a lăudat  sincer     pentru acest concert. Atmosfera însă a fost una deosebită. Și trăirea credincioșilor. Chiar și ospitalitatea organizatorilor. Oamenii au cântat și au trăit ceva unic, și tocmai când ajunseseră la apogeu, când cântecele se încălziseră de trăire patriotică și duhovnicească, am fost invitați să ne oprim. Și ne-am oprit.

  

Dar mai bine să rămână tot ce a fost frumos. Pentru că, realmente totul a fost frumos. Un concert rar, urmat și de o agapă frățească din partea parohiei.

 Dar, cred că am mai fi putut fi lăsați să cântăm. E o părere personală. Nota 10 pentru public și pentru membrii cenaclului. I-am simțit uniți și minunați. 

Mulțumim și celor care au venit cu noi, prieteni și credincioși, destui de mulți la număr, ca o galerie de suflet și de mare condiție frățească.

PĂRINTELE CĂTĂLIN: MÂINE CÂNTĂM ÎN VALEA AURIE, DE POIMÂINE POSTIM, DAR SĂ NU UITĂM SĂ IUBIM MEREU...

Liniște! Începe Postul! Sau mai bine cântați! Fericiți cei ce cântă, că acelora le este dată iubirea de cer și de pământ frumos!

Dragii mei: 

Mă văd răpit de tentația epistolară, deși nu vreau să abuzez de timpul vostru frumos. Mâine cântăm în Valea Aurie și mi-ar place să fie TOȚI acolo. Prieteni, membrii ai cenaclului, suporteri, familia... Internetul e un mod de a fi singur în fața lumii. Vorbești, scrii, inviți la dialog și rămâi totuși o ființă monologală.

Mâine cântăm, de luni postim, de marți vom începe să ne gândim tot mai mult la viitorul nostru. 

Anul trecut un coleg minunat din cenaclu, Ștefan Ion,care a găsit în cenaclul o rampă de punere în evidență a  evidentelor sale calități și poate chiar el însuși un produs reușit al stăruințelor mele, chiar  îmi propunea decis: Părinte ar fi bine să mai ieșim unii cu alții membrii cenaclului, să ne mai apropiem și să ne cunoaștem...

STEFAN

Ștefan avea dreptate, și uite așa am purces la câteva inițiative personale, ca să le dau lor EXEMPLU și imbold, dar, așa cum am spus și în confesiunea mea, de săptămâna aceasta, din nefericire sunt cam mereu singur în astfel de inițiative, sau cel ce trage de oameni și am sentimentul că trag chiar de carcterul poporului român. Mulți nu pot depăși un anumit rudiment personalist... Asta o spun mereu la predicile mele.... Planuri avem, regrete că n-am făcut la fel, dar fapte ar fi necesare....

Pentru că, noi românii, nu ne solidarizăm decât împinși din spate și dacă totuși avem un interes.  Câți  dintre românii de lângă mine au venit ei înșiși să aducă o inițiativă. Nici unul aproape. Adică să spună concret: Da, mâine vreau să vă invit eu undeva, să facem acțiunea aceasta împreună și așa mai departe. Să văd că cineva rupe din coaja lui de salariu un bănuț sau un colțișor din inima lui. Fie și numai pentru o ieșire la aer curat. Cu echipa cenaclului, cu piretenii, cu suporterii...

Suntem parcă prea introvertiți și,  cred că de fapt, nu tot timpul, dar uneori credem prea puțini în soarta misiunii noastre. 

Eu unul, simt că mulți oameni de lângă mine nu cred în sensul acestei misiuni...

FAPTE FRAȚILOR, FAPTE, FAPTE...

 M-aș bucura mai mult ca postul să ne schimbe, să fie un bun psiholog pentru toți, să vă apropie mai mult de voi înșivă. 

Vă binecuvintez pe toți cei dragi!

Vă trimit o rază de pace și de speranță!

Vă vorbesc curat, din suflet și așa cum vouă vă e uneori greu să îmi vorbiți!

Curaj, credință și putere de muncă!

Vă doresc un post hotărât și plin de jertfă!

Și nu uitați: Cenaclul e totuși șansa voastră!

Priviți-o în ochi pe Maica Domnului și nu vă rușinați de ea! De la ea începe totul: iertarea și puterea voastră! Succes!

CITiȚI ȘI ARTICOLUL DE MAI JOS...

VINERI: CENACLUL A TREZIT DIN AMORȚIRE INIMA PENSIONARILOR

  Manifestarea 160 a Cenaclului Lumină Lină a fost să fie împlinită, vineri 15 Martie, la Biserica Sfântul Ioan Iacob din Sibiu. Publicul: pensionari și personalul Căminului pentru Persoane Vârstnice de pe Strada G.Coșbuc. Inițiativa, cu adevărat ingenioasă și remarcabilă a aparținut în exclusivitate doamnei director Cornelia Rotaru și s-a constituit într-un adevărat succes misionar. 


  Ne-am rugat împreună, am conversat despre post și păcate, am cântat Maicii Domnului, iar la sfârșit s-au oferit și daruri. Toate într-o atmosferă divină, plină de bun simț și entuziasm. Am văzut lacrimi blânde în ochii unor oameni care se întâlneau parcă pentru prima dată cu Dumnezeu. Unii mai triști, alții mai veseli, dar toți conectați 100% la fiorul religios al acestei întâlniri. Pe viitor sperăm să mai repetăm astfel de concerte. Merită!

Părintele Cătălin

ULTIMĂ ORĂ: Repetitii cu Ioan Ivan și o ședință de nou început!

Cenaclul Lumină Lină e din nou la treabă. Repetiții, proiecte de concert și analize vizavi de evoluția noastră în ultimile trei concerte, toate acestea au avut loc la întâlnirea din această seară, din Studioul Radio Trinitas Sibiu. A venit și Vald, a fost domnul Nelu Ivan( purtător al unui entuziasm minunat), Leonard, fetele, Ștefan, Mihai, Andrei, Angela, toți încercând să ne facem o autoanaliză cât mai corectă și să ne gândim la modul în care ne vom dărui la următoarele concerte.
În orice caz, se muncește. Și nu ne e indiferent modul în care vom prezenta la următoarele concerte.
În orice caz, îi informăm pe prietenii noștrii că vom avea multe noutăți și un tip de concert mai dinamic. Ne pregătim cu minte și cu suflet pentru locațiile în care vom reaprinde candela iubirii. Suntem aproape gata de drum și credem în reușita noastră. 
Îi salutăm pe toți cei ce ne scriu frumos pe blog și pe adresa mea. Nu sunt multe mesaje, dar sunt consistente și pline de bun simț. Se vede că prietenilor noștrii nu le e indiferentă starea noastră și viitorul cenaclului. Vă mulțumim frumos și vă dorim mereu aceeași atenție cu care ne înconjurați mereu!

PĂRINTELE CĂTĂLIN FACE O MĂRTURISIRE DE SUFLET!

DE LA ÎNGERII DIN JURUL MEU, LA OAMENII CU CARE TRĂIESC... 

DRAGII MEI CITITORI

   Mă simt dator să spun că acum este o atmosferă frumoasă în cenaclul nostru. Parcă există mai multă responsabilitate și atenție față de posibilele scăpări. La București am fost realmente impresionat de atașamentul și dăruirea cenacliștilor. Ponderați, calmi, reținuți la vorbă, deciși pe scenă, toți au fost parcă la unison. În sfârșit o echipă.

TRECUTUL NE-A ÎMPOVĂRAT

  Mărturisesc celor ce mă citesc acum, că am avut cel mai greu început de an. Eram realist că trebuie să opresc existența cenaclului. Mă aflam la capătul puterilor sufletești. Mă simțeam greu încercând să schimb mentalități, sau să/i fac pe cei din grup să comunice mai bine unii cu alții. 

Umbrele unor foști membrii din trecut, scindau încă unitatea grupului. În deplasări, pe microbuz, se formaseră bisericuțe, unii erau prieteni doar cu telefonul mobil, se închideau în ei, în orice caz se vedeau că se detașează de grup și au o altă lume, părând a face ceva forțat. M-am gândit atunci ca  e mai bine să le las libertatea de a alege singuri ceea ce vor. Mi-am dat însă seama că trebuie să accept unele limite umane, și să nu mai cer prietenie acolo de unde ea nu poate veni ușor. Să-i consider doar colegi de misiunne, angajați, dar numai atât. Păcat, pentru că dacă stau să mă gândesc mai bine, prin mine Dumnezeu le-a dăruit un drum drept în viață...  Și uite așa am fost gata să opresc cenaculul din drumul său.

Sponsori, niciodată pentru cenaclu...

Ambientul- firma sponsor- ne-a lăsat repede deoparte. Și cât de mult ne mai bucuraserăm de ei... Ziceam, uite că mai sunt și oameni care investesc în credință... Efectiv, nu știu de ce nu ne-au mai ajutat. Nu ne-au crezut ca fiind un partener de anvergură. Deși toți cei prezenți la concerte, reprezentanții dânșilor, raportau la centru, că au fost uimiți de linia noastră și de felul în care facem atmosferă fierbinte prin comunități. Domnul director Ciolan însă nu ne-a văzut niciodată la treabă. A făcut doar cât a putut. Cred că, visul de a avea un sponsor e totuși o utopie. Nu mai există sponsori, și aici nu mă refer la o donație de 50 de lei, ci la un organism care să plătească costurile unor astfel de acțiuni. Cu toate relațiile pe care le am, cu toate prieteniile posibile și imposbile, nu am găsit nici în ziua de azi un astfel de ajutor. Și, atunci, când nu există un astfel de ajutor, desigur că te întrebi, dacă nu cumva Dumnezeu nu ne lasă ca să ne nevoim mai mult. Adică să scoatem noi din buzunar banii necesari pentru această nobilă misiune creștinească.

Acum e mai bine

   Oamenii se respectă între ei. Avem calitate și un mare câștig: Domnul Ioan Ivan. Efectiv un om al lui Dumnezeu. Onest, creștin ortodox, român adevărat și cu mare spirit de echipă. A funcționat bine la București și noul tandem feminin, Adina-Cristina, iar Romică crește pe zi ce trece. La el mai e de lucrat la sincronizarea cu instrumentul. Alexandru se acomodează tot mai mult cu grupul, iar Andrei începe să intre bine pe melodii și să nu se mai menajeze deloc. Frumos! Ștefan e la locul lui, adică calm, și parcă intră și el un pic mai bine în atmosfera comunională a grupului, iar Leonard a revenit cu elan, stăpânire de sine și dorință de a fi folositor tuturor. Mihai e așa cum e, cu bune, cu problemele sale, dar e un om de folos, iar pe Dan îl așteptăm să fie mai mult al nostru, mai ales că este un om deosebit și plin de bunăcuviință. Mai este și Andreea, care promite mult, Cosmina, fidelă și de mare folos cenaclului, Angela care are o voce frumoasă, dar și o familie ce trebuie întreținută, și uite așa Cenaclul Lumină Lină există și supraviețuiește.

Ce va mai fi?

Deocamdată sper. Aștept reacții de la prieteni...  Aștept mereu minuni... Am apreciat mesajele de încurajare ale oamenilor pe internet, și mai ales faptul că unii mi-au ținut moralul mereu. Nu mi-a fost ușor, nu mi-este simplu. Văd că uneori oamenii sunt reținuți la a face ceva pentru misiunea creștină. Le au pe ale lor... Dar, mi-e greu să cred că într-o zi va trebui să pun capăt acestui fenomen spiritual, care este Cenaclul Lumină Lină. Nu sunt un om lipsit de realism. Îmi dau seama că în felul acesta, viața unui orgnism misionar e destul de scurtă. Ea există doar atâta vreme cât un om se încăpățânează să  creadă în reușita lui... Dar când puterile fizice, sufeltești și materiale ale acestui om scad, cel mai bine este să tragem linie și să dăm istoriei trecute entuziasmele noastre. Așa a murit și Cenaclul Flacăra, așa s-au sfârșit atâtea și atâtea mii de inițiative frumoase în istoria acestui trist popor. Din pricina faptului că, sfârșind sau obosind conducătorul, toți ceilalți și-au văzut mai departe fiecare doar de treburile lor. De fapt, atât au putut... Unii erau numai simplii oameni...

CENACLUL LUMINĂ LINĂ A TRĂIT DOUĂ ZILE MINUNATE LA BUCUREȘTI!

Concertul de la București s-a încheiat, dar încă ne răsună în urechi felul frumos în care locuitorii capitalei au reacționat la cântecele noastre. Și, deși nu am avut un număr mare de spectatori, totuși spectacolul a fost unul reușit.

Tonul l-am dat cu melodia Din Bătrâni, iar apoi au intrat rând pe rând în scenă fetele noastre Cristina și Adina, Andrei Lazăr, Ioan Ivan, Romică, Alexandru și toți ceilalți. Fiecare determinați și dornici de un bun dialog cu oamenii prezenți. La melodiile patriotice spectatorii bucureșteni ne-au surprins, ridicându-se în picioare și susținând prin aplauze ritmate efortul nostru melodic de a reda neamului demnitatea firească. S-a cântat divin Ruga pentru Părinți, romanța S-au scuturat toți trandafirii și piesa de temelie Bucurați-vă prieteni. Au fost momente de absorbție artistică și de dăruire spirituală destul de neașteptate pentru noi. Concertul s-a încheiat destul de repede, membrii cenaclului resimțind oboseala drumului lung de la Sibiu la București. Un plus pentru gazde și eforturile dânșilor, ca nouă să nu ne lipsească nimic și să ne simțim ca între frați. La sfârșit am propus ca piesă de final Ordinea de Zi și am atras atenția că nu e necesar doar să ne prefacem că schimbăm ceva în destinul nostru zilnic, ci chiar să facem concret acest lucru. Melodia a fost cântată la unison de toți cei prezenți, într-un mod deopotrivă energic și încântător. Ne-am despărțit de București cu sentimente senine, cu amintiri plăcute și cu bucuria de a fi adus în capitală bunătatea și demnitatea Ardealului.

O notă bună pentru Leonard Strugar, Ștefan Ion, Adrian Bunaciu, Mihai Doda și toți cei care au contribuit cu suflet și entuziasm la buna reușită a spectacolului. Să nu-i uităm nici pe domnul doctor Codruț Munteanu – o gazdă admirabilă – pe domnul Costel Moraru -patronul sălii în care am cântat, și mai ales, să subliniem, eforturile deosebite depuse de domnul director Ciprian Olinici, marele prieten și susținător al Cenaclului Lumină Lină. 

De fapt, chiar astăzi dimineață, la doar câteva ore după concert am fost musafirii Clinicii MUNPOSAN, unde după ce am servit micul dejun, am vizitat, și o pot spune cu mâna pe inimă, cel mai creștinesc spital din Europa. 

Un loc de tămăduire cu condiții totale de investigație și recuperare, dar mai ales plin de icoane creștine, beneficiind și de un Paraclis deosebit. 

Mulțumim încă o dată domnului doctor Codruț Munteanu pentru dragostea sa și pentru felul minunat în care s-a implicat în această călătorie a Cenaclului Lumină Lină! 

Predica Părintelui Cătălin Dumitrean, din Duminica Întoarcerii Fiului Risipitor

„Bucurați-vă, căci azi nu mai plâng, azi sunt bucuros!”

     „Dumnezeu poate să lucreze și să ne inspire numai așa cum binevoiește, în dragostea Sa, în milostivirea pe care o are față de noi, ca să nu plecăm de la Biserică fără a trage concluziile necesare, într-un moment în care, iată, ne apropiem de post și în care ni se dezleagă încă o dată mintea, spre a căuta mai degrabă, ce avem de facut în perioada în care vom intra, cea a Postului Mare [...]

   Parabola „Fiului Risipitor” este cunoscută, este elocventă, este de-a dreptul izbitoare, pentru fiecare conștiință, pentru gramul acela de conștiință pe care cred că-l mai avem, cum l-a avut și fiul risipitor [...]

  Fiul risipitor a venit la tatăl, știind că-l va ierta, avea această speranță. Și tatăl, se spune atât de frumos, îl aștepta. Închipuiți-vă un bătrân, bun la suflet, pe care nu l-a durut faptul că i-a luat jumătate din avere, l-a durut faptul că i-a luat jumătate de inimă. Și inima lui era de atunci ruptă, nu mai bătea așa cum bătea până atunci, bătea cu jumătate de vlagă și în fiecare seară ieșea bătrânul afară la poartă, să se uite dacă nu cumva, în zare, se va întoarce el. Și seara probabil ieșea iarăși și se întorcea puțin dezamăgit în casă, dar cu nădejde, că poate mâine, poate vine mâine [...]
      Și tatăl, în momentul în care fiul s-a întors, a spus: Bucurați-vă căci azi nu mai plâng, azi sunt bucuros. Azi e zi de bucurie, azi nu mai are nimeni voie să se întristeze, s-a biruit păcatul, s-a biruit tristețea, s-a biruit fărădelegea, s-a biruit înșelăciunea, toate s-au îngropat, nici boli nu mai sunt. Și s-a făcut larmă mare, și au fost chemate și rudele, și vecinii și toți cei dragi, și slugile toate, s-au simțit și ei stăpâni în ziua aceea. Mai puțin unul, unul singur. Era mai ortodox decât ortodoxia...e ortodoxul... Nu era musulman, nu era catolic sau evanghelic, să lovească ochi pentru ochi și dinte pentru dinte, era chiar ortodox, un drept, un om al rugăciunii și al postului, cu o înfățișare smerită, și era fratele celui care se întorsese. Omul acesta își făcea toate datoriile. Dar, când a văzut că iubirea întrece limita, s-a gândit la lege, s-a gândit la canoane, s-a gândit la Sfinții Părinți, și spus: „O să-i arăt eu acuma tatălui, ce spun Sfinții Părinți.” [...] ”

 

      citiți integral predica pe siteul: http://www.cenaclulluminalina.ro
Claudia Nemeș