A fost sublim la Sfânta Înviere a Domnului nostru Iisus Hristos! Apoi, săptămâna luminată, Sfânta Sărbătoare a Izvorului Tămăduirii, slujba de sfinţire a apei care ne vindecă, ne redă speranţa, ne aminteşte că, fiecare dintre noi, oricât de puţin înzestrat ar fi, are cel puţin un dar pe care trebuie să-l dezvolte. Fie că este vorba de darul cuvântului, de darul scrisului, oricare ar fi talentul omului, el trbuie folosit mereu spre slujirea Domnului. Fie ca darul fiecăruia dintre noi să devină o unealtă a vieţii. Dintr-un izvor de apă dulce nu va curge apa sălcie: dintr-o inimă în care sălăşluieşte Dumnezeu, se vor revărsa laude aduse lui
Dumnezeu, cuvinte de dragoste pentru aproapele. Prin cuvinte de laudă sincere, ne îmbărbătăm şi ne încurajăm între noi; prin cuvinte de mângâiere să aducem bucurie; prin cuvântul de compasiune să alinăm suferinţele; prin cuvântul de credinţă să înflăcărăm inimile; prin cuvântul de binecuvântare şi rugăciune să luminăm toată viaţa din noi şi din jurul nostru! Acestea ne învaţă preoţii noştri dragi în Biserica de pe strada Dealului din Sibiu, unde este preot paroh părintele Cătălin Dumitrean.Doamne! Fă inima noastră izvor de iubire şi bunătate, fă să fim unelte ale slavei dumnezeieşti şi ale dreptăţii veşnice! Uneori, înţelegem mai tarziu că, acele clipe care ni s-au părut pierdute ne-au adus de fapt, cel mai mare folos. Când viaţa noastră părea că bate pasul pe loc, fără scop şi fără folos, Domnul ne ducea înainte fără să ne dăm seama, şi în sufletul nostru se pregătea o cotitură mare, hotărâtoare. Locul care părea a fi pustiu, neroditor a înflorit în chip minunat; chiar atunci când rătăceam prin beznă, îngerii ne slujau scoţându-ne la lumină, la lumina cea minunată a iubirii dumnezeieşti, în care toate ale noastre, până şi cele mai umile, vor străluci cu o frumuseţe nouă.
Un mare gânditor a comparat omenirea cu un bloc de marmură, din care un sculptor poate plăsmui forme minunate. Şi omul este o unealtă în mâinile lui Dumnezeu, cu ajutorul preoţilor noştri dragi, la fel ca dalta în mâinile unui sculptor, dar o unealtă conştientă. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să locuiască şi să crească în inima noastră, aşa ne învaţă Părintele Cătălin Dumitrean: numai atunci vom putea aduce folos şi-i vom putea ajuta pe cei din jurul nostru. Când o să ne pătrundem deplin de cuvântul lui Dumnezeu, acesta ne va înmuia inima, ne va îmblânzi obiceiurile, ne va linişti gândurile tulburate şi ne va umple de dragoste, care se va răsfrânge în fiecare cuvânt şi în fiecare faptă a noastră.
Doamne Iisuse Hristoase ajută-ne, să învăţăm a-ţi
sluji ţie prin ceea ce spunem, să întrebuinţăm spre slava Ta minunatul dar al
cuvântului!
HRISTOS A ÎNVIAT!
