Poate credeți că sunt un preot timorat de ultimile evenimente din România. Poate credeți că pierderea ”referendumului” mi-a stopat ceva din energiile mărturisitoare. Poate credeți că la această oră, ”diplomatic” și ”smerit” m-am așezat într-o bancă, asemenea școlarilor după muștruluiala dascălilor și aștept ca să văd ”ce se mai întâmplă” prin lume. Poate credeți dumneavoastră, iubiților cititori, și de aceea îndrăznesc să vă rog, dacă cumva nu sunteți puternici la inimă, să nu contiunați mai departe lectura acestui articol.
Ei bine, văd că aprindeți lumini în formă de inimă pentru morții de la ”Colectiv”. Nu știu dacă o faceți dintr-un sentiment creștinesc, dat fiind faptul că simbolismul lumânării aprinse înseamnă luminarea căii spre Rai a sufletului celui plecat dintre noi. Asta în eventualitatea evidentă că unele suflete pot fi și prin alte labirinturi ale vieții de dincolo. Da, cu siguranță că gestul dumneavoastră este fără doar și poate sensibil și cred că, dacă nu mă înșel, l-am văzut prima dată puternic făcut la moartea prințesei Diana. ”Prințesa inimilor” cum ați numit-o, pe cea care între două aventuri imorale, evident ”motivate” de infidelitatea soțului, se descătușa în brațele unui agent de pază. Și moartea a prins-o tocmai în proximitatea a ceea ce noi creștinii, iertați identitatea numim: ”moarte năpraznică”, ”desfrânare” sau ”accident banal”. Dar, dacă dumneavoastră sau mă rog lumea desacralizată a Angliei a dorit ca dânsa să fie de atunci simbolul ”inimilor” așa a rămas. Și de aceea la slujba ei de prohodire ați scurtat ”Evanghelia” ca domnul Elton, favoritul ”noii ordini mondiale” să cânte ceva despre trandafiri și iubire. Plus gestul ”fidel” de a aprinde lumânări roșii pe caldarâm. Evident că nu la morminte, că nu în sâmbăta morților sau în fața unei cruci.
Stau acum și mă gândesc, comparativ cu toate inițiativele voastre copiate din ateismul occidental, cu ce au greșit tinerii aceștia de la ”Colectiv” ca să primească atâta derută în spatele sacrificiului lor. De ce vă este teamă să puneți lumânările roșii în formă de Cruce? De ce v-a fost ”silă” unora, ca să mergeți la Parastasul din Catedrală, când un preot, pe care am înțeles că ar fi oarecum”acceptat” de voi, v-a invitat la pomenirea morților? Oare tot din cauza lui Dragnea pentru care fierbeți să-l vedeți în cătușe? Și mă întreb cum de a ajuns un singur om, ca să vă dea atâta ură? El să vă ia credința, el să vă dea motive să nu mai veniți la Biserică, el să vă facă să blestemați fiecare metru pătrat pe care a călcat, sau să acceptați sodomia, desfrâul și să vă facă să urâți preoții care trec pe stradă. Nu cumva exagerați? Nu cumva e prea mult pentru o viață trecătoare, în care am înțeles că vreți să fiți doar eroi și nu aveți niciun alt ”interes” în spate? Vedeți iubiți prieteni, că sunteți niște învinși, lași și fără principii. Ați dat și raiul morților, pe inițiative ”corecte politic”. Și vreți să faceți ordine prin stele, pe unde credeți că se odihnesc morții voștri, cu sentimente și lumânări de ocazie.
Nu, nu este așa. Vă anunț respectuos că acolo este ”altceva”. Și nu oricine intră în Împărăție. Și nu este anarhie și nici odihnă pe vârfuri de stea. Și nu oricine este martir. Depinde unde și pentru ce ideal a murit. Caci altfel, hai să facem o comparație, mă iertați că îndrăznesc, dar și ”sistemul bolșevic” a trimis milioane de oameni nevinovați la moarte. Soldați care acum 70 de ani căutau ”Berlinul” prin curțile noastre și ne violau bunicile. Și au murit unii pe front pentru niciun ideal. Apoi, desigur protestele anticomuniste ce au urmat și la ei, începând cu acei ani și până la Gorbaciov, adică de curățire a sistemului și pedepsire a vinovaților, în frunte cu Stalin, nu le-a mai garantat raiul. Nici protestatarilor și nici morților. Că orice moarte fără cruce poate fi degeaba. Cât ar fi de vină sistemul sau monștrii care-l susțin.
Aș vrea ca morții de la ”Colectiv” să fie în rai și România să fie o țară corectă. Vreau și eu, și odată chiar mă luptam cu armele voastre trecătoare. Plin de furie protestam prin piețe crezând că sunt mai bun ca alții. Dar vă anunț cu respect, că ați uitat ceva important. 22 de milioane de copii avortați. Lor de ce nu le faceți inimi. De ei de ce nu pomeniți niciodată, că poate unii au fost chiar copiii dumneavoastră. Pe ei unde să-i trecem, la moarte banală din pricina lui Dragnea, sau la mucenicie? Oare ei ce fac acum, că nu le-ați dat dreptul la nicio zi de viață? Ei nu s-au pregătit de Haloween ca să-și pună cornițe și să meargă să cinstească evenimentul în club. Ei nu au băut niciun cokteil, sau măcar un ”suc” acidulat. Ei nu au avut șansa să aibă justițiari care să iasă în stradă și să dea vina pe Biserică. Ei, bieții de ei, nu au știut nici măcar că există Dragnea și atâția ”cavaleri” ai dreptății în România. Da, ei oare pentru ce au murit? Și de ce în cazul lor tăceți?
Scriu aceste rânduri, într-o dimineață de după Haloween. La această oră copiii și-au stins lumânarea din bostănel și și-au dat cordeluțele cu coarne jos. Aseară ne demonstrau pe străzi că generația lor, are ”stil”, urmând generației voastre ateizate, și că sunt fericiți așa. Și mă întrebam dacă nu cumva, într-o zi, ei vor avea șansa să mă martirizeze pe mine, preotul lui Hristos, pentru dreptul meu de a-mi mărturisi credința. Mă întrebam doar...
Părintele cătălin dumitrean
Părintele cătălin dumitrean
