VIAȚA MERGE MAI DEPARTE

MODELUL CEL NOU AL AFIȘULUI CONCERTELOR NOASTRE

   Ajunge cu durerile! Viața merge mai departe și cenaclul nostru se pregătește din nou pentru un nou turneu. Două săptămâni de pauză  cu alte două săptămâni de pauză, și un concert între cele patru, cel de la Cristian, înseamnă un timp de reflexie, de dor și de refacere a potențialului creator.

   Am auzit chiar de la Nelu Ivan că deja compune piese noi, ceea ce este minunat, adică înseamnă că ne refacem gena de entuziasm. Pe Romică l-am simțit ultima dată la Râșnov ”în formă” mare, mai ales că el este un munte de bucurie. Cu Părintele Alexandru ne-am întâlnit în curtea facultății, la Sibiu și era așa cum este el, liniștit, dornic de noi spectacole și gata de a merge mai departe. Cu Sorin de obicei ne mai întâlnim pe la biserică, mai ales că suntem la doi pași unii de alții și ne-am legat sufletele de biserica de pe Dealului, sau de la T.B.C, la fel și cu ceilalți... Cu toții calzi, frumoși, prietenoși... Ștefan e mereu lângă mine... Iar Părintele Doru Gheaja veghează asupra cenaclului cu toată bunătatea sufletului său...
   Mergem sâmbătă la Câmpeni pentru concertul de duminică... Apoi, urmează Casa de Cultură din Sebeș în 29 mai, apoi Întorsura Buzăului de sărbătoarea Sfintei Treimi, apoi Casa de Cultură din Blaj pe 11... Și uite așa cenaclul e în actualitate... Viața merge mai departe...

Și ca dovadă că suntem în creație, vom învinge moarte, leucemiile de suflet și orice durere prin artă și credință. Pentru Lucian am scris un poem, ca dovadă că dragostea noastră pentru el nu a încetat, chiar dacă trenul merge mai departe....

ULTIMUL BILET
Și ultimul bilet la tine-n palmă,

Pornește trenul, hai să ne urcăm,

Va mai opri abia în zori, la vamă,

Și acum ne pregătim să înnoptăm.

Vei adormi la geam, cum ți-e plăcerea,

Voi pune și eu capul pe genunchi,

Iubirea își va  regăsi tăcerea,

Ca două flori unite în mănunchi.

Refren: 

Și nu uita așa este mai bine,

Să meargă trenul nostru mai încet,

Călătorim pe aceleași veșnici șine,

Întotdeauna doi pe un bilet.

Nu știu dacă e bine ce făcurăm,

Ne-am luat în piept destinul de  fi doi,

Acum avem un drum și un singur număr,

Și numai spunem unul, spune noi.

Mi-ai dat un semn pe când te luam de acasă,

Că nu te vei întoarce înapoi,

Că pe la bătrâneți vom sta la masă,

Și vom vorbi de aceeași cifră doi.

Și vai , noi știm că moartea e refrenul,

Ce întrerupe cântecul de drum,

Că într-o haltă se oprește trenul,

Și unul se coboară prematur.

Iar celălalt pornește mai departe,

Biletul va rămâne doar un dor,

De două inimi ce-au deschis o carte,

În care se scria de cerul lor.