Aseară, laptopul meu a cedat
pentru întâia oară... Scrisesem cronica concertului de la veseud, eram gata să
o postezși deodată ecranul s-a stins. O încercare, două, trei de a-l aprinde și
nimic... Mi-am spus, iată un semn dumnezeiesc. Poate că, trebuie să rămână
ferciți doar aceia care au fost la fața locului și au văzut un concert absolut
deosebit al Cenaclului Lumină Lină. Și, poate că nepăsarea navigatorilor
INTERNET, puțina lor reacție la frumos,
obișnuința de da LIKE-uri doar din complezență, a ajuns la o limită. Nici
Dumnezeu nu a mai putut răbda puțina pasiune pentru acest lucru frumos și mi-a
pus un deget pe gură și o palmă peste capacul laptopului...
Ziua de ieri, în schimb, a fost mirifică. Ploaie deasă la plecarea spre Veseud. N esuim cu greu în mașini și pornim spre destinație. Un echipaj al Poliției ne așteaptă alarmați în Ruși. Nu se întâmplă nimic, dar sunt trimiși să ne supravegheze discret, ca nu cumva să facem campanie lectorală. Departe de noi acest gând, mai ales că majoritatea colegilor din cenaclu sunt anti-masoni, adică anti-Parlament European.
Cântăm. Pricesne, cântece
patriotice... Atmosfera se deschide treptat. Lumea cântă. Versurile sunt
preluate spontan de public. Improvizăm, spunem câteva piese noi: “La inima cea bogată” (cântec de mare success), “Întoarcerea
Țăranului Român”, “Balada Miorița”, aceasta din urmă cu Părintele Petru
Vamvulescu în prim plan.
Lumea e divină.Țăranii din Veseud șunt calzi,
aprinși și superbi. Aplauze lungi, cântece numai și numai în picioare. Totul e
deosebit. Iar la sfârșitul concertului , ne strângem apartura, luăm cina
oferită cu iubire de gazde și plecăm ca să ne închinăm în Biserica satului.
Aici, cu o ruăciune de mulțumire către Maica Domnului se încheie o zi divină.
În Veseud, sat de români , cu inimi de îngeri…