De la Frăsinei la Milano, sau curaj pe drumul patriotismului luminat...

Vorba scurtă mult aduce. Generația noastră a renunțat la bibliotecă, la lecturile ”lungi”, în

favoarea sentințelor sau a lozincilor scurte. De aceea pe ”facebook”, jungla binelui și a răului,

totul este scurt, permis, sentențios, lozincard și generalizat. Mucaliți de tot soiul, pe care

altădată îi întâlneai doar în parcul Cișmigiu, dându-și cu părerea despre ”politică și fotbal”, ei înșiși oameni care nu au făcut niciodată politică sau nu au dat în viața lor cu piciorul în minge, s-au mutat acum pe sistemul online a ”fratelui Zukerberg” și ne dau lecții de dreptate sau ne ”sancționează” cu duritate opțiunile de viață. 

E ciudat, e inuman, dar așa este când dai cultura și ”prim planul” pe mâna mulțimilor...

Cenaclul își vede altfel liniștit de misiunea sa. Aparent pare că merge constant înainte, în fapt el face ceea ce nu face nimeni. Și roadele sale se pot vedea. Cenaclul stârnește, cenaclul agită, cenaclul spune adevăruri și sălile sunt tot mai pline. Și nu vă uitați numai la faptul că sunt în general oameni de o anumită vârstă, în ideea că noi cântăm doar la ”fosile” cum par ar spune ”useriștii”de astăzi. Până la urmă acești oameni țin neamul și pe spatele lor stau ”trântorii” cumpărați cu câteva sute de euro de ”amicul” Soroș. Acești ”îmbătrâniți” sunt mai puternici decât tinerii de astăzi. 

La chip tinerii par cu pielea întinsă, la braț sunt slabi și îmbibați de toate viciile contemporane. Luați brațul unui ”bătrân” care vine

la concertele noastre și luați ”ficatul” unui tânăr dintre cei care scriu ”la negru” comentarii pe facebook... Veți vedea într-unul putere, iar în altul patimă...

Cenaclul pregătește mari concerte. Suntem pe drum frumos și curajoasă este viața noastră. Am fost la Frăsinei, am mai luat și câte o binecuvântare, iar acum știm mai bine ce dorim și unde suntem chemați ca să ajungem. Avem o misie, un destin, un sens... Suntem patrioți români și așa ne stă bine ca să fim. mai mult decât atâta nu se poate...

HAI SĂ DĂM MÂNĂ CU MÂNĂ!

Cenaclul Lumină Lină reîncepe bătălia cu inerția. Din nou pe cai, din nou la cârma istoriei noastre, din nou împreună...începem cu un pelerinaj de suflet...

Cenacliștii (evident cei care sunt sibieni, dar și cei care pot ajunge mai repede la pelerinaj) vor primi în echipa de deplasare pe toți sibienii și pe cei care doresc să participe la acest drum ... Drum prin Mărginimea Sibiului... 

Drum la Mânăstirea Rășinari (ctitorie a noastră), apoi prin Poplaca, Orlat și în fine la Cristian...

Părintele Cătălin și Părintele Doru Gheaja vor să vă dăruiască SÂMBĂTĂ LA ORA 18 un recital extraordinar in GRĂDINA DE VARĂ PE DEALULUI! Doar ei doi si o orgă... PRICESNE, ROMANTE, CÂNTEC NATIONAL...Ce ziceți, mergem? Să facem o sâmbătă seara caldă! Distribuiți această postare și veniți cât mai mulți. Va fi un REGAL DE SUFLET!

CE BINE AR FI SĂ NE ÎNMULȚIM DARUL...

Părintele Cătălin:

Patriotismul se mișcă greu în România... Internaționalismul de tip facebook domină... Artiștii patrioți sunt tot mai puțini. Obosesc de atâta ”frumos”. Ei cred că binele îi surmenează. Și dacă e să ne luăm după diavol așa este. Dar cine să îl creadă pe diavol?...
Interesant că pentru ”arta lumească” se dau bani mulți , care stimulează adrenalina artistului și a consumatorului de cântec lasciv...  interesant că obosim a fi misionari... Și găsim tot mai puțini oameni disponibili să meargă pe sate; și tot mai puțini organizatori de concerte rurale...

   Tentația noastră e uneori scena ”majoră” și orașul. Mândria de a fi și noi ”artiști” mari... Deși, nu este păcat să cânți și pe scene de ”oraș”... Dar să nu-ți rămână inima acolo...
 Și de aceea în cenaclul Lumină Lină se intră greu și rămân doar cei ce au caracter... Cei dornici să cânte mai ales pentru cei mulți și triști... Da, cei cu caracter au rămas și nu s-au plâns de oboseală. Pentru că, la urma urmei ce este viața noastră dacă tragem pe dreapta. Eu unul mă gândesc că dacă nu va mai fi acest cenaclul, oare ce voi face? Da, pot răspunde de dragul unui răspuns, că voi face misiune creștină în alt fel... Desigur, este un răspuns, dar cine îmi garantează mie că pasărea de pe gard este mai autentică decât cea din mână... Cine? Iluzia că sunt talentat și publicul îmi stă la picioare... Că am public care de abia mă așteaptă să mă pornesc singur spre cântare. Da, sunt talentat, asta știu și eu, dar dacă pornesc cu aceste prejudecăți de sine eu nu aș mai fi un smerit... Și asta nu înseamnă că acum sunt, dar mă rog zilnic să primesc darul umilinței... De aici începe IUBIREA...

Ce este smeritul? Este omul păcii și al dragostei. Omul care se bucură de frați. omul care mai găsește lângă el un loc și pentru altul... Omul care știe să tacă... Omul care știe să împartă bunurile cu alții, fără a atrage atenția că dăruind va fi frustrat... Sau pentru alții... Omul care împarte succesele, puținul și multul cu frații săi... Omul care niciodată nu se supără de cât primește și de cât dăruiește... Omul...

 A VENIT CEASUL

A venit ceasul în care trebuie să fim pedagogi de creștinism și patriotism. A venit ceasul să creștem pe lângă noi tineri talentați; dar nu din ipostaza artistului lumesc, ci al celui creștin. Lumescul e atractiv. Îți dă sentimentul de ”libertate” și ”plăcere”. 

De aceea, beneficiind de atâția oameni de caracter,  noi, membri actuali ai cenaclului, ar fi păcat să nu atragem spre noi tineri, oameni talentați și dornici să slujească lui Hristos. Eu unul nu am odihnă și mă frământ puternic la gândul că am trăit, că am făcut câte ceva, pentru neam, pentru Hristos, dar nu tot ceea ce puteam face... Și de aceea sper să înmulțesc talantul. Pentru că nu vreau să ”cad” în groapa” melancoliei...

NU AM OBOSIT!

Nu înțeleg ce-mi scrie un cititor.... Pe mail... Desigur, din dragoste și atenția de a fi mai protector cu mine...  Ceva de genul că să o las mai încet cu Hristos, cu neamul, să merg mai mult la iarbă verde etc... Cum să obosesc de Hristos când nu am făcut mare lucru pentru El... Cum să obosesc de românism și de țară? Dar cum, țara înseamnă extenuare? Ce este România? Doar țara hoților care au obosit furând? Cum să obosesc când încă nu am murit. Și dacă voi obosi al cui voi rămâne? ... Credeți că mă ascund după sofisme ieftine, gen, voi rămâne al ”Bisericii de pe Dealului”, al ”prietenilor”, ”al vecinilor”? Nu! Eu nu mă ascund după subterfugii, pentru că de fapt nu aș spune adevărul. Aceasta o fac artiștii de muzică populară, care nu vor ”în ruptul capului” să vină la un concert patriotic fără bani. Sunt ”ocupați”, ”obosiți” și ”promit pe altădată”... Dar, dacă le promiți o sumă, întineresc, au timp, au program liber și iubesc la ”nebunie” țara... Cu mâna pe inimă la ”IMN”... VEDEȚI, DE AICI ÎNCEPE TRAGEDIA NAȚIONALĂ.... De la faptul că de fapt nu iubim... DAR CÂNTĂM...

CU DRAGII MEI COLEGI...

Nu am îmbătrânit! Suntem mai tineri ca niciodată. Eu, părintele Doru, domnul Nelu și toți ceilalți... Suflete din sufletul mare al țări... 

Cu cei ”vechi” înainte. Tot cu ei, pentru că ei au caracter. Nu lasă misiunea pe drum. S-au învățat să iubească și să ridice crucea. Să-și poarte crucea iubirii... Dar poate vom aduce și pe alții. Lângă noi și cu noi... oastea trebuie înmulțită... Acum nu mai e timp de experiențe. Mai avem câțiva ani pe pământ. Trebuie să începem să facem educație. Să ne lăsăm urmași... Maica Domnului să fie cu noi!

Un Regal! O Feerie! Cenaclul Lumină Lină la ceas aniversar Gala 10 ani!

Zi de mare sărbătoare, 4 August 2019 Înainteprăznuirea zilei Sf. Ioan Iacob Românul  şi 10 ani de sublim, alături de Cenaclul Lumină Lină!  Pentru toţi credincioşii, toţi prietenii şi admiratorii cenaclului  a fost o zi binecuvântată! Înaintea tuturor am cinstit-O pe Maica Domnului închinându-ne Sfintei Icoane făcătoare de minuni MAICA DOMNULUI

DIN KAZAN. O cât de frumos i-au cântat Maicii Domnului! Câte  lacrimi, ce fiori, nu sunt cuvinte mari, e adevărul. Măreţia unui astfel de concert e greu de redat în cuvinte, sunt prea puţine uneori…

Mereu suntem uimiţi, de capacitatea acestor oameni minunaţi: Andreea Tecar, Nelu Ivan, Romică Harşanyi, Sorin Popa, pr.Alexandru Dănilă, Mihai Doda, Marius Catalan, Vlad Părău,  de a se dărui publicului, totul cu o naturaleţe şi o simplitate  demne de toată admiraţia. Acompaniamentul şi sonorizarea asigurate de  Ştefan Ion au completat sublim fiecare melodie. Am fost bucuroşi să-i ascultăm pe  Dan Podoleanu , pe Liviu Ureche recitând poezia “Pruncul Divin”. Prestaţia fiecărui membru al Cenaclului Lumină Lină a fost la mare înălţime au început cu minunata piesă “Din bătrâni” de Gil Ioniţă :De la moşii noştrii noi am

învăţat/ Doina şi Balada ce ni le-au lăsat…  au reaprins ca de fiecare dată candela iubirii. Am asistat la o minune… m-aş bucura mult să ştiu că şi ei s-au simţit la fel de fericiţi ca noi cei din public care îi admirăm şi le respectăm munca. De aceea părintele Cătălin Dumitrean a înfiinţat acest cenaclu, pe care îl susţine ca pe un “altar” de cultură, fiind conşient de necesitatea, de importanţa şi continuitatea neamului în istorie, cu responsabilitate pentru darul libertăţii şi harul creator. Cultul bisericesc ne dă identitatea creştină, iar cultura ne oferă identitatea româească. Astfel îi învaţă mereu pe

copii că în biserică se pastrează prin cult identitatea creştină, într-o atmosferă caldă şi plină de dragote. Binecuvântăm acest eveniment care pune în valoare prin cântec identitatea ortodoxiei şi a neamului nostru românesc. Membrii Cenaclului Lumină Lină aduc prinos spiritualităţii româneşti, Sfântului Ioan Iacob Românul, dar mai ales Maicii Domnului! Aşa ne vrea Dumnezeu , împreună- creatori cu El  şi doreşte să ne cultivăm sufletele cântând pricesne, aceste ode închinate Lui Dumnezeu, aceste sublime cântece de mulţumire aduse Maicii Domnului, interpretate cu o sensibilitate rară.  E tot ce poate fi mai frumos, să vezi, să auzi şi să simţi cu inima.

Cenaclul Lumină Lină realizează un lucru de mare importanţă, îi uneşte pe oameni înaintea Lui Dumnezeu, cu dragoste, cu mesajul special al muzicii sacre, care te pătrunde până-n adâncul sufletului.

Au fost apreciaţi de toţi cei prezenţi şi recompensaţi cu ropote de aplauze.

Mulţumim Lui Dumnezeu pentru toate! Mulţumim părintelui Cătălin Dumitrean şi tuturor celor care au trudit şi au făcut posibil acest minunat eveniment!

SE APROPIE GALA 10 ANI! 4 AUGUST-ORA 19.30 LA SIBIU! IATĂ NEMURITORII!

LA O PIZZA LA CĂMINUL DE BĂTRÂNI ȘI UN PROIECT DE VIS ÎMPREUNĂ CU PRIMĂRIA SIBIU...

Da, vin copiii la Biserică! Iată vestea bună, iată preocuparea consecventă a organizatorilor, iată de ce e bine să ne implicăm mai mult pentru copii. Când mă gândesc că sunt sute de parohii care ar putea face acest lucru, îmi dau seamă ce forță ar fi Biserica Ortodoxă Română cu mii de astfel de programe. Dacă am renunța la concedii, chiar la timpul nostru liber și preoții, consilierii tuturor bisericilor ar veni cu programe concrete, ce forța am fi. Poate că pentru asta îți trebuie vocație sau cine știe un dram de jertfă.

Cu PRIMĂRIA SIBIU împreună ieri a fost o zi excelentă. Și copiii bisericii au răspuns prezent la întâlnirea cu pensionarii de la CĂMINUL DE PERSOANE VÂRSTNICE -GEORGE COȘBUC. Au cântat, au vorbit de alimentația sănătoasă, de nocivitatea COCA-COLA, chipsuri etc și au povestit de preferințele lor culinare. Cei vârstnici nu s-au lăsat mai prejos și au readus în memorie modul sănătos în care ei se hrăneau în copilărie, cu mămăligă, lapte, brânză bună și papară din ouă de casă... Apoi toată lumea servit o pizza și un suc din sirop de casă. A fost minunat...

Acțiunile proiectului continuă...

Părintele Cătălin

Proiectul LUMINĂ LINĂ continuă

LA MULȚI ANI, PĂRINTE DORU GHEAJA! FĂRĂ DE SFINȚIA VOASTRĂ NEAMUL ROMÂNESC NU EXISTĂ!

Mi-am pus haine de sărbătoare, garoafa la butonieră și m-am pregătit să întâmpin această mare zi a sărbătoririi Părintelui Doru Gheaja. de câteva zile însă mă pregătesc sufletește la cel mai înalt mod posibil pentru a trăi așa cum se cuvine o astfel de zi. 19 Iulie - data de calendar în care România a primit ca dar un mare geniu, prin nașterea Preotului Doru Gheaja, omul lui Dumnezeu, slujitorul teribil de fidel al neamului românesc.

Mi-am pus cuvintele pe acest colț de pagină cu o oarecare stinghereală, datorită faptului că orice ar fi Părintele Doru merită mai mult decât niște cuvinte sau câteva urări de circumstanță. Dar trăim anii ingrați în care valorile nu sunt recunoscute decât la zile mari și poate nici atunci. La un astfel de om ar trebui să te duci zilnic și să îl atingi cu inima pentru a înțelege cât de bine este să fi lângă un geniu. Din păcate, setea de supraviețuire, obsesia după propriile interese, micșorează recunoștința față de marii oameni ai României. În această zi, la sfinția sa la poartă, ar trebui să fie prezenți toți cei care au un cuvânt de recunoștință față de marele geniu Doru Gheaja. Și sunt siguri că mulți vor veni și îl vor îmbrățișa pe unicul, inegalabilul și sublimul părinte. Eu unul voi fi acolo, așa cum am făcut în fiecare an, pentru că nu aș putea să scad cu nimic seria iubirii și a jertfelniciei față de dânsul.  Mi-aduc aminte acum trei ani, la ziua sfinției sale fiind prezenți cu tot grupul cenaclului,  cum casa sfinției sale era plină de prieteni și de oameni minunați... Aveam o stare divină și pe această stare am rămas zi de zi, pentru că mulțumesc lui Dumnezeu aproape că nu este zi în care să nu vorbesc cu sfinția sa. Semn că Părintele Doru Gheaja este chiar barometrul luminii și onestității sale. Un om care știe ce este jertfa. Un om care nu m-ar trăda niciodată. Un om care nu obosește în prietenii, în proiecte și în iubire. Un om fără de care neamul românesc însuși nu ar putea exista...

PROIECTUL „LUMINĂ LINĂ” CONTINUĂ...

Lumină lină

De astazi a inceput proiectul “Lumină lină ”, un proiect destinat pensionarilor sustinut de adolescenti și tineri.

În contextul secularizării actuale, când valorile tradiţionale sunt depreciate, iar educaţia este supusă unor schimbări de paradigmă, adolescenții și tinerii au nevoie de sprijinul Familiei, Bisericii și al Școlii, întrucât doar printr-o orientare adecvată și prin promovarea modelelor autentice vor putea să discearnă între provocările actuale și perspectivele de viitor.

Lumea  copilăriei, cu valorile ei, oferă copiilor posibilităţi de a crea în diferite domenii, de a-şi dezvolta imaginaţia, aptitudinile şi talentul. 

De cele mai multe ori, adultii de astazi traiesc viata agitata si plina de griji a secolului XXI, astfel ca, de multe ori, nu mai au nici timp si nici rabdare pentru parintii lor, acum in varsta si bolnavi. Varstnicii, mai ales cei bolnavi, au o anumita sensibilitate, au nevoi aproape la fel de mari ca si copiii, au tabieturi, pe care cei mai tineri adesea le considera capricii. De aceea am gândit acest proiect care vine în întâmpinarea bătrânilor singuri si izolati de societate aflați în Cămine de bătrâni sau asistați social , incurajand valorificarea potentialului varstnicilor si interactiunea intre generatii. In 20 de ani de experientă ,noi am observat că lucruri extraordinare se pot naște atunci când generațiile se întâlnesc: bătrânetea devine mai frumoasă atunci când nu este trăita in izolare, iar vârstnicii sunt bucuroși să aiba o ocupatie, care ii face sa se simta utili.