Părintele Cătălin și Părintele Doru Gheaja vor să vă dăruiască SÂMBĂTĂ LA ORA 18 un recital extraordinar in GRĂDINA DE VARĂ PE DEALULUI! Doar ei doi si o orgă... PRICESNE, ROMANTE, CÂNTEC NATIONAL...Ce ziceți, mergem? Să facem o sâmbătă seara caldă! Distribuiți această postare și veniți cât mai mulți. Va fi un REGAL DE SUFLET!

CE BINE AR FI SĂ NE ÎNMULȚIM DARUL...

Părintele Cătălin:

Patriotismul se mișcă greu în România... Internaționalismul de tip facebook domină... Artiștii patrioți sunt tot mai puțini. Obosesc de atâta ”frumos”. Ei cred că binele îi surmenează. Și dacă e să ne luăm după diavol așa este. Dar cine să îl creadă pe diavol?...
Interesant că pentru ”arta lumească” se dau bani mulți , care stimulează adrenalina artistului și a consumatorului de cântec lasciv...  interesant că obosim a fi misionari... Și găsim tot mai puțini oameni disponibili să meargă pe sate; și tot mai puțini organizatori de concerte rurale...

   Tentația noastră e uneori scena ”majoră” și orașul. Mândria de a fi și noi ”artiști” mari... Deși, nu este păcat să cânți și pe scene de ”oraș”... Dar să nu-ți rămână inima acolo...
 Și de aceea în cenaclul Lumină Lină se intră greu și rămân doar cei ce au caracter... Cei dornici să cânte mai ales pentru cei mulți și triști... Da, cei cu caracter au rămas și nu s-au plâns de oboseală. Pentru că, la urma urmei ce este viața noastră dacă tragem pe dreapta. Eu unul mă gândesc că dacă nu va mai fi acest cenaclul, oare ce voi face? Da, pot răspunde de dragul unui răspuns, că voi face misiune creștină în alt fel... Desigur, este un răspuns, dar cine îmi garantează mie că pasărea de pe gard este mai autentică decât cea din mână... Cine? Iluzia că sunt talentat și publicul îmi stă la picioare... Că am public care de abia mă așteaptă să mă pornesc singur spre cântare. Da, sunt talentat, asta știu și eu, dar dacă pornesc cu aceste prejudecăți de sine eu nu aș mai fi un smerit... Și asta nu înseamnă că acum sunt, dar mă rog zilnic să primesc darul umilinței... De aici începe IUBIREA...

Ce este smeritul? Este omul păcii și al dragostei. Omul care se bucură de frați. omul care mai găsește lângă el un loc și pentru altul... Omul care știe să tacă... Omul care știe să împartă bunurile cu alții, fără a atrage atenția că dăruind va fi frustrat... Sau pentru alții... Omul care împarte succesele, puținul și multul cu frații săi... Omul care niciodată nu se supără de cât primește și de cât dăruiește... Omul...

 A VENIT CEASUL

A venit ceasul în care trebuie să fim pedagogi de creștinism și patriotism. A venit ceasul să creștem pe lângă noi tineri talentați; dar nu din ipostaza artistului lumesc, ci al celui creștin. Lumescul e atractiv. Îți dă sentimentul de ”libertate” și ”plăcere”. 

De aceea, beneficiind de atâția oameni de caracter,  noi, membri actuali ai cenaclului, ar fi păcat să nu atragem spre noi tineri, oameni talentați și dornici să slujească lui Hristos. Eu unul nu am odihnă și mă frământ puternic la gândul că am trăit, că am făcut câte ceva, pentru neam, pentru Hristos, dar nu tot ceea ce puteam face... Și de aceea sper să înmulțesc talantul. Pentru că nu vreau să ”cad” în groapa” melancoliei...

NU AM OBOSIT!

Nu înțeleg ce-mi scrie un cititor.... Pe mail... Desigur, din dragoste și atenția de a fi mai protector cu mine...  Ceva de genul că să o las mai încet cu Hristos, cu neamul, să merg mai mult la iarbă verde etc... Cum să obosesc de Hristos când nu am făcut mare lucru pentru El... Cum să obosesc de românism și de țară? Dar cum, țara înseamnă extenuare? Ce este România? Doar țara hoților care au obosit furând? Cum să obosesc când încă nu am murit. Și dacă voi obosi al cui voi rămâne? ... Credeți că mă ascund după sofisme ieftine, gen, voi rămâne al ”Bisericii de pe Dealului”, al ”prietenilor”, ”al vecinilor”? Nu! Eu nu mă ascund după subterfugii, pentru că de fapt nu aș spune adevărul. Aceasta o fac artiștii de muzică populară, care nu vor ”în ruptul capului” să vină la un concert patriotic fără bani. Sunt ”ocupați”, ”obosiți” și ”promit pe altădată”... Dar, dacă le promiți o sumă, întineresc, au timp, au program liber și iubesc la ”nebunie” țara... Cu mâna pe inimă la ”IMN”... VEDEȚI, DE AICI ÎNCEPE TRAGEDIA NAȚIONALĂ.... De la faptul că de fapt nu iubim... DAR CÂNTĂM...

CU DRAGII MEI COLEGI...

Nu am îmbătrânit! Suntem mai tineri ca niciodată. Eu, părintele Doru, domnul Nelu și toți ceilalți... Suflete din sufletul mare al țări... 

Cu cei ”vechi” înainte. Tot cu ei, pentru că ei au caracter. Nu lasă misiunea pe drum. S-au învățat să iubească și să ridice crucea. Să-și poarte crucea iubirii... Dar poate vom aduce și pe alții. Lângă noi și cu noi... oastea trebuie înmulțită... Acum nu mai e timp de experiențe. Mai avem câțiva ani pe pământ. Trebuie să începem să facem educație. Să ne lăsăm urmași... Maica Domnului să fie cu noi!

Un Regal! O Feerie! Cenaclul Lumină Lină la ceas aniversar Gala 10 ani!

Zi de mare sărbătoare, 4 August 2019 Înainteprăznuirea zilei Sf. Ioan Iacob Românul  şi 10 ani de sublim, alături de Cenaclul Lumină Lină!  Pentru toţi credincioşii, toţi prietenii şi admiratorii cenaclului  a fost o zi binecuvântată! Înaintea tuturor am cinstit-O pe Maica Domnului închinându-ne Sfintei Icoane făcătoare de minuni MAICA DOMNULUI

DIN KAZAN. O cât de frumos i-au cântat Maicii Domnului! Câte  lacrimi, ce fiori, nu sunt cuvinte mari, e adevărul. Măreţia unui astfel de concert e greu de redat în cuvinte, sunt prea puţine uneori…

Mereu suntem uimiţi, de capacitatea acestor oameni minunaţi: Andreea Tecar, Nelu Ivan, Romică Harşanyi, Sorin Popa, pr.Alexandru Dănilă, Mihai Doda, Marius Catalan, Vlad Părău,  de a se dărui publicului, totul cu o naturaleţe şi o simplitate  demne de toată admiraţia. Acompaniamentul şi sonorizarea asigurate de  Ştefan Ion au completat sublim fiecare melodie. Am fost bucuroşi să-i ascultăm pe  Dan Podoleanu , pe Liviu Ureche recitând poezia “Pruncul Divin”. Prestaţia fiecărui membru al Cenaclului Lumină Lină a fost la mare înălţime au început cu minunata piesă “Din bătrâni” de Gil Ioniţă :De la moşii noştrii noi am

învăţat/ Doina şi Balada ce ni le-au lăsat…  au reaprins ca de fiecare dată candela iubirii. Am asistat la o minune… m-aş bucura mult să ştiu că şi ei s-au simţit la fel de fericiţi ca noi cei din public care îi admirăm şi le respectăm munca. De aceea părintele Cătălin Dumitrean a înfiinţat acest cenaclu, pe care îl susţine ca pe un “altar” de cultură, fiind conşient de necesitatea, de importanţa şi continuitatea neamului în istorie, cu responsabilitate pentru darul libertăţii şi harul creator. Cultul bisericesc ne dă identitatea creştină, iar cultura ne oferă identitatea româească. Astfel îi învaţă mereu pe

copii că în biserică se pastrează prin cult identitatea creştină, într-o atmosferă caldă şi plină de dragote. Binecuvântăm acest eveniment care pune în valoare prin cântec identitatea ortodoxiei şi a neamului nostru românesc. Membrii Cenaclului Lumină Lină aduc prinos spiritualităţii româneşti, Sfântului Ioan Iacob Românul, dar mai ales Maicii Domnului! Aşa ne vrea Dumnezeu , împreună- creatori cu El  şi doreşte să ne cultivăm sufletele cântând pricesne, aceste ode închinate Lui Dumnezeu, aceste sublime cântece de mulţumire aduse Maicii Domnului, interpretate cu o sensibilitate rară.  E tot ce poate fi mai frumos, să vezi, să auzi şi să simţi cu inima.

Cenaclul Lumină Lină realizează un lucru de mare importanţă, îi uneşte pe oameni înaintea Lui Dumnezeu, cu dragoste, cu mesajul special al muzicii sacre, care te pătrunde până-n adâncul sufletului.

Au fost apreciaţi de toţi cei prezenţi şi recompensaţi cu ropote de aplauze.

Mulţumim Lui Dumnezeu pentru toate! Mulţumim părintelui Cătălin Dumitrean şi tuturor celor care au trudit şi au făcut posibil acest minunat eveniment!

SE APROPIE GALA 10 ANI! 4 AUGUST-ORA 19.30 LA SIBIU! IATĂ NEMURITORII!

LA O PIZZA LA CĂMINUL DE BĂTRÂNI ȘI UN PROIECT DE VIS ÎMPREUNĂ CU PRIMĂRIA SIBIU...

Da, vin copiii la Biserică! Iată vestea bună, iată preocuparea consecventă a organizatorilor, iată de ce e bine să ne implicăm mai mult pentru copii. Când mă gândesc că sunt sute de parohii care ar putea face acest lucru, îmi dau seamă ce forță ar fi Biserica Ortodoxă Română cu mii de astfel de programe. Dacă am renunța la concedii, chiar la timpul nostru liber și preoții, consilierii tuturor bisericilor ar veni cu programe concrete, ce forța am fi. Poate că pentru asta îți trebuie vocație sau cine știe un dram de jertfă.

Cu PRIMĂRIA SIBIU împreună ieri a fost o zi excelentă. Și copiii bisericii au răspuns prezent la întâlnirea cu pensionarii de la CĂMINUL DE PERSOANE VÂRSTNICE -GEORGE COȘBUC. Au cântat, au vorbit de alimentația sănătoasă, de nocivitatea COCA-COLA, chipsuri etc și au povestit de preferințele lor culinare. Cei vârstnici nu s-au lăsat mai prejos și au readus în memorie modul sănătos în care ei se hrăneau în copilărie, cu mămăligă, lapte, brânză bună și papară din ouă de casă... Apoi toată lumea servit o pizza și un suc din sirop de casă. A fost minunat...

Acțiunile proiectului continuă...

Părintele Cătălin

Proiectul LUMINĂ LINĂ continuă

LA MULȚI ANI, PĂRINTE DORU GHEAJA! FĂRĂ DE SFINȚIA VOASTRĂ NEAMUL ROMÂNESC NU EXISTĂ!

Mi-am pus haine de sărbătoare, garoafa la butonieră și m-am pregătit să întâmpin această mare zi a sărbătoririi Părintelui Doru Gheaja. de câteva zile însă mă pregătesc sufletește la cel mai înalt mod posibil pentru a trăi așa cum se cuvine o astfel de zi. 19 Iulie - data de calendar în care România a primit ca dar un mare geniu, prin nașterea Preotului Doru Gheaja, omul lui Dumnezeu, slujitorul teribil de fidel al neamului românesc.

Mi-am pus cuvintele pe acest colț de pagină cu o oarecare stinghereală, datorită faptului că orice ar fi Părintele Doru merită mai mult decât niște cuvinte sau câteva urări de circumstanță. Dar trăim anii ingrați în care valorile nu sunt recunoscute decât la zile mari și poate nici atunci. La un astfel de om ar trebui să te duci zilnic și să îl atingi cu inima pentru a înțelege cât de bine este să fi lângă un geniu. Din păcate, setea de supraviețuire, obsesia după propriile interese, micșorează recunoștința față de marii oameni ai României. În această zi, la sfinția sa la poartă, ar trebui să fie prezenți toți cei care au un cuvânt de recunoștință față de marele geniu Doru Gheaja. Și sunt siguri că mulți vor veni și îl vor îmbrățișa pe unicul, inegalabilul și sublimul părinte. Eu unul voi fi acolo, așa cum am făcut în fiecare an, pentru că nu aș putea să scad cu nimic seria iubirii și a jertfelniciei față de dânsul.  Mi-aduc aminte acum trei ani, la ziua sfinției sale fiind prezenți cu tot grupul cenaclului,  cum casa sfinției sale era plină de prieteni și de oameni minunați... Aveam o stare divină și pe această stare am rămas zi de zi, pentru că mulțumesc lui Dumnezeu aproape că nu este zi în care să nu vorbesc cu sfinția sa. Semn că Părintele Doru Gheaja este chiar barometrul luminii și onestității sale. Un om care știe ce este jertfa. Un om care nu m-ar trăda niciodată. Un om care nu obosește în prietenii, în proiecte și în iubire. Un om fără de care neamul românesc însuși nu ar putea exista...

PROIECTUL „LUMINĂ LINĂ” CONTINUĂ...

Lumină lină

De astazi a inceput proiectul “Lumină lină ”, un proiect destinat pensionarilor sustinut de adolescenti și tineri.

În contextul secularizării actuale, când valorile tradiţionale sunt depreciate, iar educaţia este supusă unor schimbări de paradigmă, adolescenții și tinerii au nevoie de sprijinul Familiei, Bisericii și al Școlii, întrucât doar printr-o orientare adecvată și prin promovarea modelelor autentice vor putea să discearnă între provocările actuale și perspectivele de viitor.

Lumea  copilăriei, cu valorile ei, oferă copiilor posibilităţi de a crea în diferite domenii, de a-şi dezvolta imaginaţia, aptitudinile şi talentul. 

De cele mai multe ori, adultii de astazi traiesc viata agitata si plina de griji a secolului XXI, astfel ca, de multe ori, nu mai au nici timp si nici rabdare pentru parintii lor, acum in varsta si bolnavi. Varstnicii, mai ales cei bolnavi, au o anumita sensibilitate, au nevoi aproape la fel de mari ca si copiii, au tabieturi, pe care cei mai tineri adesea le considera capricii. De aceea am gândit acest proiect care vine în întâmpinarea bătrânilor singuri si izolati de societate aflați în Cămine de bătrâni sau asistați social , incurajand valorificarea potentialului varstnicilor si interactiunea intre generatii. In 20 de ani de experientă ,noi am observat că lucruri extraordinare se pot naște atunci când generațiile se întâlnesc: bătrânetea devine mai frumoasă atunci când nu este trăita in izolare, iar vârstnicii sunt bucuroși să aiba o ocupatie, care ii face sa se simta utili.

BINECUVȂNTAREA MAICII DOMNULUI SIRIACA DE LA SFÂNTA MÂNĂSTIRE GHIGHIU LA SPITALUL T.B.C. DIN SIBIU

Bucurie sfântă,  prilejuită de venirea Maicii Domnului Siriaca de la Mânăstirea Ghigiu. Ce simţim venind la ȋnchinare? Simţim suflarea cu bună mireasmă a Maicii Domnului care ne binecuvântează, ne tămăduim, simţim mai profund nevoia de a mulţumi Domnului pentru toate binefacerile din viaţa noastră ṣtiute ṣi neṣtiute… păi cum să nu simţi aṣa când Maica Domnului e vie, reală, alături de  preoţii noṣtrii  care cântau din tot sufletul ȋmpreună cu credincioṣii veniţi la biserică, pricesne ȋnchinate Stăpânei Lumii: ,,Şi- am venit Măicuţă, să ne mai vedem, să-ţi spunem necazul pe care-l avem” Maicii Domnului Nostru Iisus Hristos, care ȋṣi ȋntindea Sfântul Ei Omofor peste noi toţi, ne ȋmbrăţiṣa pe toţi cu dragostea Ei, spunându-ne să avem nădejde, aici e multă credinţă.

Am fost din nou copleṣiţi de fericire sufletul nostru a devenit ca un potir din cel mai scump cristal care s-a ȋnvrednicit a-L primi pe Hristos ascultând glasul preoţilor noṣtrii dragi pr. Cătălin Dumitrean,  pr.Iosif Toma,  pr. Sofian Portărelu, pr. Ioan.

Dragoste, iubire Dumnezeiască, har ṣi spledoare ne inundă de ȋndată ce intrăm ȋn Biserica de la Spitalul de boli pulmonare din Sibiu. Ne ȋntâmpină Măicuţa noastră sfântă ȋmpreună cu toţi sfinţii, de ale căror moaṣte ne bucurăm cinstindu-le după cuviinţă.

Atât de mult har dăruieṣte Maica Domnului tuturor celor care o iubesc.

Mulţumim Măicuţă ṣi dăm Slavă Lui Dumnezeu pentru toate!

Mulţumim părintelui Cătălin Dumitrean pentru dăruirea domniei sale, pentru tot binele pe care-l face credincioṣilor aducând mereu sfinte icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului nostru Iisus Hristos.

CENACLUL LUMINĂ LINĂ LA CASA ARMATEI SIBIU CU DOUA ZILE ÎNAINTE DE ZIUA PĂRINTELUI CĂTĂLIN CONDUCĂTORUL SĂU DRAG

Fiecare concert susținut acasă, de Cenaclul Lumină Lină este special, îl așteptăm cu emoții deosebite, dar acesta a fost sublim! Încă de la început am simțit vibrația cântecului, cuprinzându-ne pe toți, dăruindu-ne zâmbetul și bucuria insuflate de muzică. Prin cântecele acestor oameni deosebiți, care sunt membrii Cenaclului Lumină Lină: Andreea Tecar, Mihai Doda, Ștefan Ion, Andrei Lazăr, dl. Ivan Ioan, dl. Romică Harșanyi, dl.Sorin Popa, Marius Catalan, sufletul oamenilor devine una cu sunetul muzicii, unite fiind într-o stare sublimă. Alături de Cenaclul Lumină Lină au venit prietenii și admiratorii lor, toți cei ce o iubesc pe Maica Domnului și neamul nostru Românesc  bucurându-se, de cântecele lor tradiționale. Cenaclul Lumină Lină a cântat magnific pentru inima celor prezenți, respectând publicul și dăruindu-se lui.

       

Prin cântecul lui, părintele intră în comuniune sufletească cu publicul, dăruindu-se cu dragoste, are loc acea sincronizare afectivă. Prin cântecul său părintele, răsfrânge dragostea, pe cerul muzicii românești, oferind sufletului ceea ce el are nevoie, trăire autentică, trăire profundă. Slujind lui Dumnezeu, lasă în urma lui un adevărat tezaur literar, scriind poezie, dă frumusețe vieții prin puterea harului și dramului de dumnezeire, oferă hrană sufletului care are nevoie de apartenență și iubire. Tocmai de aceea, interpretarea Baladei Din Bătrâni: De la moșii noștrii noi am învățat/ Doina și balada ce ni le-au lăsat… a fost primită cu mare bucurie. Picurând stropi de fericire în sufletul celor prezenți, ne-a oferit tuturor momente de rară încântare sufletească. Atât cântecele, cât și poeziile părintelui Cătălin, sunt un crâmpei din sufletul lui. Ele oglindesc iubirea profundă față de Maica Domnului. Iată mai zilele trecute ne scria pe blog: “Prietenul meu mă înțelege mereu și este milostiv…/ Prietenul meu, nu e niciodată prea ocupat… / Deși conduce un Univers întreg…/ Prietenul meu se numește: Iisus Hristos!”. Părintele, a semănat cu iubire divină câmpia sufletului nostru și a rodit harul său în lume. In seara de 28.06.2019, a fost fermecător, a cântat sensibil, am trăit cu toții magia cântecului. Părintele Doru Gheaja care îi stă alături cu acea, eleganță care impune respect, dar în același timp, blând, modest și demn. Cu o puternică expresivitate, îndrăgostit fiind de muzică și frumos, a  dominat și în această seară, scena cu personalitatea sa. Părintele Cătălin iubește oamenii și adevărul, radiază în jurul său iubire și încredere. Este pentru mulți dintre noi un model de viață, este omul de la care am înțeles cum coboară poezia prin cântec și rămâne de-a pururi în sufletul nostru. Felul discret, dar adânc lucrător al Sfinției sale, de a-și manifesta credința, modul tenace, în care își urmărește idealul sunt pilduitoare pentru noi.

Aducem un modest omagiu Părintelui Cătălin Dumitrean urându-i:La mulți și frumoși ani! Alături de toți cei dragi sufletului său.

DE CE NU PRIMIȚI UN PARTENER NORMAL DE VIAȚĂ?

Știți de unde încep durerile voastre? 

De la o simplă alegere. O alegere mai întotdeauna proastă. Că așa este prostia umană de când e lumea și pământul. Alegem anormalul și niciodată normalul.

Spun tratatele de psihologie că în dragoste suferim cel mai mult pentru că alegem întotdeauna prost și la fel de prost. Între un om ”normal” și un om ”pasional” alegem cu ostentație pe cel de al doilea. Bine, până aici nimic nu vă pare nimic greșit .Este firesc, veți zice, să alegeți un om tandru, un om cu sentimente puternice, un om care atrage... Dar tocmai aici se complică problema și de aici încep problemele și cazul miilor de cupluri care se despart zilnic pe pământ. Să ne explicăm:

Omul pasional este adevărat că pare mai tandru. Dar tandrețea -spun tot aceste studii umane-este semnul unui dezechilibru.  Dragostea trupească-spun Sfinții Părinții-este satisfacția unui deficit mental, poate chiar a unei frustrări de personalitate, a unei dorințe de infinit întoarsă însă spre ceva trecător. Este o sete de divin la bază, dar dusă nu spre Dumnezeu cum ar fi firesc , ci spre trupul stricăcios al unui muritor. este ca și cum ai căuta să bei apă curată dintr-o baltă de ploaie. Desigur, ”drăgăstosul” trupesc își acoperă patima cu ademeniri care sună plăcut urechii și speranțelor, să zicem a unei tinere adolescente ( o, de ar fi numai ”adolescentele”). El îmbracă o plăcere într-un fel de artă (așa este în capul lui, de aceea patimile trupești îmbracă astăzi forme excentrice de exprimare, nu mai vorbesc de homosexualitate ca o culme a căderii), ca și cum ”cerul ar coborî atunci pe pământ”. Și cum pasiunea naște foc, tocmai aici este problema, că ea predispune psihicul într-un dezechilibru și spre o labilitate emoționale puternică. 

UITATA PORUNCĂ: NU DESFRÂNA!

Lăsat de Dumnezeu cu porunca de ”a nu desfrâna”, de îndată ce păcatul s-a produs urmează un moment de ”rușine”. Preț de câteva fracțiuni de secundă sufletul te mustră, ca și cum ți-ar spune: ”Vezi, ce ai făcut?”... Este o jenă pe care ”împricinații” caută să o treacă cât mai repede inventând o discuție banală, sau poate chiar săvârșind imediat o altă trăsnaie... Deci, glasul conștiinței vorbește dar nu este băgat în seamă. Pasiunea însă a învins. Și păcatul s-a săvârșit...

DE CE SUNTEȚI NEFERICTE FETELOR? DAR VOI BĂIEȚILOR?

Pentru că nu ați ales normalitatea și maturitatea. Pentru că ați ales pasiunea. Aceleași studii, arată că din zece oameni, nouă aleg pe cineva după aspect și vârstă, nicidecum după criterii de echilibru. Un glas din interior, probabil tot conștiința, le atrage atenția că merg pe o pistă
greșită, dar un altul îi conduce spre foc. Alegem aspectul, adică fața, mușchii, hainele, greutatea corporală, și de cele mai multe ori banii. Alegem nebunia. Pentru că, se dovedește mai de fiecare dată, că în spatele ”modei” stă o nebunie. În spatele unui tânăr ”bine frezuit” și cu două trei tatuaje, stă un om slab. Un dezechilibrat, care la prima neînțelegere te părăsește. Ba chiar constați că se aruncă uluitor de repede în brațele altei ”victime”... Și te plângi mai apoi, că ”nu înțelegi”. De fapt înțelegi, dar nu vrei să recunoști că ești victima propriei tale slăbiciuni. Că ai ales prost, că ai ales ”moda”, că ai ales șablonul și nu esențialul. Și știți ce este cel mai ciudat? Pur și simplu noi nu învățăm din greșeli. Considerăm doar pe celălalt vinovat și nu acceptăm că de fapt noi l-am căutat cu lumânarea. Ei bine, tocmai de aceea vom face și a doua și a treia oară exact aceeași greșeală. Vom căuta șablonul...

NU VREM NORMALITATE!

De o fată sau de un bărbat matur nu are nimeni nevoie. Alegem pasiunea, atâta vreme cât veacul ne-a îndoctrinat pe toate căile mediatice să alegem ”pasiunea”. Adică nebunia. Un om care muncește, care-și chivernisește banii, care stă la locul lui, care este trecut prin durerile 
vieții, în fapt nu este deloc interesant... Ba chiar îți vine să fugi de el, ca și cum ți-ai duce destinul într-o mare plictiseală. Și asta pentru că ne credem nemuritori trupește, alegem numai trupește. Desigur, la o adică, ne mințim cu bune intenții că vrem familie. Ne mințim, pentru că atunci când avem șansa și suntem aproape noi nu o mai dorim. Mai ales că în subconștientul nostru arde focul pasiunii. Și de aici încep bolile de suflet. Ne plângem că nu suntem iubiți, că nu avem casă, masă, copii... Ne plângem dar nu le merităm. Standardele noastre sunt rigide și ochii noștri sunt blocați de ”vise frumoase”. Omul trimis de Dumnezeu lângă tine, nu se vede. Ni se pare ”nepotrivit”, ”rigid” și ”prea matur”... Ori tocmai acești oameni fac ”casă bună”, dar nu, poftele noastre nu îi doresc... Din cazurile pe care le am la spovedanie 90% au fost fericiți cei care au ales oameni maturi. Căci în viața vin și necazurile, iar pe cel ”frumos” și ”potrivit” nu-l mai ai la îndemână când ești la greu. Te duci la cel matur ca să te înțeleagă și să te accepte așa cum ești... Și totuși, când să apuci pe drumul echilibrului, iar începi să te temi și fugi de maturitate. Iar atunci când totuși îți dai seama că ”el este” sau ”ea este” și vorbim de oameni echilibrați, îți cumperi bilet la clasa I-a ca să fugi cât mai departe. Unde fugi? Nici tu nu ști. Sau probabil că e simplu, spre nimic, spre suferință, spre așteptări deșarte...

ȘTIȚI DE CE NU PRIMIȚI ”JUMĂTATEA VIEȚII”-ADICĂ UN PARTENER NORMAL?

Pentru că unii desfrânând o parte a tinereții, acum nu pot face copii sănătoși.  Și atunci Dumnezeu pune piedici...De dragul celor care i-ai putea naște dar i-ai face nefericiți pe viață... Și nu-ți vine ”sorocul”...  Și mai ales că oamenii neglijează spălarea păcatelor. Fac uneori câteva masluri, se cuminecă, dar nu se țin de Biserică...Nu au făcut nici un canon adevărat și nici nu au scos rădăcinile păcatului. Și Dumnezeu nu le dă fetelor un bărbat ”normal” sau o fată ”cuminte”, pentru că i-ar transmite și aceluia sau aceleia blestemele neamului și păcate grele. Copiii lor s-ar naște cu ”deochi”, adică cu urmele avorturilor și desfrânărilor. Ar avea labilitate emoțională, ar avea vreun sindrom și ați pune crucea pe umărul unui partener nevinovat. Până nu vă duceți la duhovnici și până nu faceți masluri și canoane ca să spălați bine trupul vostru nu vi se dă fericire. Din dragoste Dumnezeu așteaptă căința, dar și canonul vostru.