miercuri, 13 iunie 2018

23 IUNIE LA SIBIU PRIMUL CONGRES AL CENACLULUI LUMINĂ LINĂ (membrii și simpatizanți)... COMUNICAT:

Imagini pentru cenaclul lumina lina siglaCenaclul Lumină Lină aduce la cunoștința membrilor și simpatizanților săi  următoarele:
1. Deși luna iunie a fost mai săracă în concerte ( programarea nerealizatului concert de la București din 14 iunie a dat peste cap toate solicitările primite|), acest lucru nu înseamnă că cenaclul nostru a fost lipsit de oferte competitive. În ultimele zile au fost peste 40 de solicitări telefonice sau prin internet pentru susținerea unor manifestări marca Cenaclul Lumină Lină. unele au fost deja concretizate (vezi programul de pe blog|)

2. Cenaclul Lumină Lină beneficiază la această oră de un grup foarte bun de artiști, sau mai degrabă misionari și de aceea  promitem gazdelor noastre viitoare că vom susține spectacole pline de profesionalism și entuziasm.
Imagini pentru VECTOR
Imagini pentru cenaclul lumina lina sigla3. Membrii Cenaclului Lumină Lină, în frunte cu Părintele Doru Gheaja, Nelu Ivan și alții, sunt oameni deosebiți, cu viață morală adevărată și cu prezențe sociale de mare caracter. În cenaclul nostru nu sunt admiși oamenii cu patimi (alcool, tutun, etc) sau oamenii care nu au o leăgtură de viață concretă cu Sfânta Biserică și Neamul Românesc. Viața frumoasă a membrilor Cenaclului Lumină Lină se poate zilnic evidenția prin activitățile și postările lor din rețaeua de internet.

4. Spectacolele cenaclului vor fi momentan propuse și oficializate doar Părintelui Cătălin Dumitrean pe emailul: dumitreancatalin@yahoo.com sau prin numărul de telefon al părintelui.

5. Pagina de FACEBOOK  a Cenaclului Lumină Lină este administrată de colega noastră Andreea Tecar (deci nu de Părintele Cătălin).
Imagini pentru cenaclul lumina lina sigla6. Membrii Cenaclului Lumină Lină au datoria morală de a promova des acțiunile organismului cenaclului pe paginile personale.

7. În cenaclul nostru nu există membrii permanenți și colaboratori ocazionali. Cenaclul are doar membrii permanenți, adică oameni devotați misiunii creștine. Credem că cenaclul a convins destul de mult până acum cu nu se rezumă la jumătăți de măsură și este un organism puternic din punct de vedere social. Așadar, a fi membru al cenaclului este o onoare, iar cenaclul face cinste tuturor celor care fac parte din el. 
- Cenaclul ține cont însă și de viață privată a fiecărui membru, respectând alte activități cultural, religios-artistice ale artiștilor.

Imagini pentru VECTOR8. În ziua de 23 iunie la ora 14( înainte de spectacolul de la Casa Armatei), Cenaclul va organiza la Sibiu, în Grădina de Vară a Bisercii Dealului o mare adunare (Congres) a tuturor membrilor și simpatizanșilor săi. Acolo se va dezbate, pe parcursul 
a două ore, nu viitorul cenalcului (cenaclul are viitor dela Dumnezeu), ci posibilitățile profesioanale, juridice, financiare și sociale ale cenaclului de a deveni un organism și mai puternic în plan național ( mai ales acum când Cenaclul este în admirația concretă a peste un milion de români ). Deasemenea va fi luată o decizie definitivă privind statutul și catalogul membriilor permanenți ai cenaclcului, .
9. Cenaclul Lumină Lină își desfășoară activitatea sub înaltul patronaj al Arhiepiscopiei Sibiului și Mitropoliei Ardealului!
Imagini pentru VECTOR

VĂ RUGĂM DISTRIBUIȚI ACEST COMUNICAT!

luni, 11 iunie 2018

După paradele nebuniei, Părintele Cătălin revine cu o poezie de durere

Ce-a mai rămas din țară
Imagini pentru romania mare
Ne-a mai rămas ceva Mureș și Prut,
Puțin petrol și un colț la Marea Neagră,
Și grânele le-a aducem de împrumut,
Ca pâinea să ne fie mai întreagă.

Ne-au mai rămas ceva păduri de fag,
Pe altele le luară veneticii,
Și zimbrul de emblemă și de steag,
În rezervații l-adăpăm cu vicii.

Ne-a mai rămas Ardealul nostru sfânt,
Din Bucovina mai păstrăm doar sudul,
Două Moldove, unic pe pământ,
Și sângerat de lacrimi curge Prutul.

Ceva petrol mai este pe aici,
Și aurul e scos din între misterii,
Așa e datul României mici,
Să îmbogățească marile imperii.

Da, mai avem puțină limbă har,
Sufixul cu prefixul se contrage,
Englezuim ca să vorbim mai rar,
Gramatica între vocale moare.

Mai e puțin și Dunărea va fi ,
Indiciu între gol și lăcomie,
Colonizați vom fi și nu vom ști,
Că vor schimba și steagul României.

Da mai avem un fel de cod penal,
Marxiștii și-au făcut cătușe albe,
Și defilează homosexuali,
Smintiți sosiți din țările prea calde.

Puțini eroi mai trec  în calendar,
Și cei ”cu carte” care se trădează,
Când au o vilă și un loc la bar,
Ei doar comisioane mai semnează.

Da, mai avem un loc pe cruce greu,
Și clopote ce chemă la înviere,
Mai este loc chiar și de Dumnezeu,
În rest ruină, moarte și tăcere.

Precizare: Poeziile mele nu sunt strigăte de scepticism, ele au doar rolul de a mai căuta ceva prin sufletul celor nobili și de-ai pune la luptă....

sâmbătă, 9 iunie 2018

Părintele Cătălin: Țara, neamul și demnitatea sunt bolnave! Cine merge cu mine mai departe?”-

Da, văd multă zbatere și multă ură. De câțiva ani îmi port cântecul prin țară ca să unesc românii și politicienii continuă să se lovească, să ne împartă în demonstanți, în hoți și vardiști... Cu DNA-uri insolente, cu mafie kriptocomunistă, cu pistoale și gaze lacrimogene... Ură, ură, ură peste tot și nici urmă de Hristos!
Mi-e greu să mai slujesc această Românie. Mi-e greu să asist la populismul ieftin. Patriotismul a ajuns o chestie de divertiment, de partid, de beție. Și mă întreb pentru ce ne zbatem? În timp ce homosexulaii se plimbă liniștiți la mitinguri, noi dăm din umeri și spunem că ”trebuie să acceptăm legile democrației”... Mă întreb oare chiar aici am ajuns? Oare chiar așa de spălați pe creier suntem și îngăduitori cu Păcatul?

Și noi unde luptăm? Măcar cu cenaclul am dat bătălii bune, dar sunt sigur că liturghiile ne-au ținut împreună puternici. Și cum să ne luptăm acum oare fără participarea la slujbe, fără rugăciune, fără post, fără respectul minim al moralei creștine? ce nebunie credem că ne va da putere, când avem atâția dușmani... Chiar credem că izbândim fără Hristos?

Da, desigur că vreau să mă lupt și să merg mai departe. Dar puterile noastre scad, mai ales când scade rugăciune și leăgtura cu duhovnicii. Pentru că nu putem sluji la doi domni, nu putem avea sulfetul împărțit între generația care se mai ține de Hristos și generația care a abandonat biserica pentru distracții lumești. Nu putem accepta privatizarea patriotismului în mitinguri de masă sau în în licori bahice. Eu nu pe acest popor labil îl cânt.
Eu nu pe acest popor de ”pesediști” sau ”liberali” îl slujesc. Eu nu-mi împart sufletul cu hoții. Eu nu târăsc tricolorul în găști de clasă. Eu nu pentru acest neam am stat pe baricade cu cenalcul meu. Eu nu am mi-am dat inima nici pentru ”mitingiștii plătiții” ai lui Soroș din așa-zisa ”societate civilă” la care mulți ați aderat naiv, dar nici pentru neo-comunismul fiilor lui Iliescu. Și știți de ce? Pentru că nu m-am uitat la bani. Nici măcar la hârtia de 100 de lei.
Cântecele naționale mi le-am cântat în sanctuare ale românismului. Pentru ”Tu Ardeal” n-am pretins leafă de patriot. Pentru ”O Măicuță Sfântă” ca să o duc la Iași, la Chișinău, la Munchen, la Udine, la Baia Mare sau la Reghin n-am cerut contribuții. Am strâns lângă mine o mână de oameni entuziaști, o mână de români minunați și o mână de copii ai Maicii Domnului. Oameni cu demnitate și cu respect față de valorile neamului. Și câtă vreme diavolul nu mi i-a suflat pe ”unii”, am avut pe cei care au ținut să fie până la capăt cu poporul român și cu sufletul celui care vă veștește veșnica iubire de neam: Părintele Cătălin Dumitrean. 
   Eu unul merg mai departe... Cu atât mai mult acum, când țara, neamul și demnitatea sunt bolnave... 

Frații mei! Înapoi la Liturghie! Nu mai luați aceste chemări în deșert. Înapoi în genunchi pentur neam și Biserică! Nu mai slujiți la doi domni! Înapoi la post! Înapoi la iertare și rugăciune pentru dușamani! Înapoi la ceea ce este minunat în noi! Chiar este timpul...


duminică, 3 iunie 2018

SCRISOARE DESCHISĂ UNICULUI ȘI MARELUI OM: PREOTUL DORU GHEAJA!


Deși  de la Șard nu am fotografii, filmări sau like-uri, am cea mai importantă amintire, prietenia și devotamentul Părintelui Doru Gheaja. Astăzi, sfinția sa a fost alături de mine la Șard- Alba Iulia, satul strămoșilor mei, acolo unde am slujit și am cântat 
Părintele Doru alături de harnicul nostru coleg  Bebe Nemeș
împreună, cu prilejul Parastasului familiei mele, într-o manifestare unică și care, deși am declarat-o oarecum privată, acum, cu entuziasm, o pun pe socoteala sufletului CENACLULUI LUMINĂ LINĂ! Dar nu neapărat pentru această vă scriu.  Și dacă veți avea smerenia de citit totul până la capăt veți înțelege și de ce... Știți că scriu mai rar în ultima vreme, mai ales pentru că am foarte multe ocupații frumoase, pozitive și necesare vieții mele...
Ceva însă mă uimește. Și acel ceva este dragostea smerită pe care mi-o poartă Părintele Doru. El, un munte al cântecului patriotic și bisericesc românesc, o glorie a românismului și a României, stă acum fidel lângă mine și totul îmi pare ireal. Prezența  minunată a sfinției sale, vreau să vă fac să înțelegeți că mi-a schimbat foarte mult felul de a privi anumite probleme ale vieții. Inclusiv cele legate de identitatea cenaclului pe care l-am născut și l-am format cu atâta trudă și sacrificiu. Dar, când știu că dânsul este lângă mine, îmi dau seama că am reușit să fac ceva deosebit. Căci m-am luptat cu preț de iubire ca să formez cenaclul, să aduc niște oameni valoroși în el, să le fiu și eu ”prieteni”și să le formez identitatea și mândria de a fi membri ai acestui organism misionar.
Ceea ce este mai important este că Părintele mă iubește și mă prețuiește aproape până jertfă. Și-a anulat poate chiar și identitatea unui nume sonor, dar nu și demnitatea, pentru a fi membru al cenaclului meu. S-a oferit ca model pentru toți cei ce vor să meargă cu acest cenaclu mai departe și pentru toți cei care vor să facă ceva pentru neamul lor, înțelegând că cine se ține de acest cenaclu îl face bucuros pe Dumnezeu și mai ales pe |Maica Domnului... Și nu e puțin... Iar atunci când a venit în cenaclu, și cu ce prestigiu venea dânsul, a făcut-o fără a brava, fără a-și striga renumele și fără a spune eu stau cu voi în ”anumite” condiții, prezentându-mi emblemele și meritele trecutului meu. Și dacă mă întrebați cum de este posibil acest lucru, am să vă răspund că totul este simplu, atâta vreme cât un om nu are numai talent, ci mai ales caracter, credință și iubire.
Părintele Doru Gheaja nu și-a numărat nici anii și nici concertele în cenaclu. La fel procedează și în viața sa pastorală. Răspunde prezent acolo unde este solicitat. Merge la nunți, la
înmormântări, la botezuri, și nu le cere organizatorilor să spună ”tare” că sfinția sa este Doru Gheaja. O face deschis, total, hotărât și din iubire. O face din educație și din dragoste reală de Hristos.
Părintele Doru Gheaja în cenaclu este unul ca și noi. Egal în sacrificiu și ”fratele nostru mai mare”. Pentru că, atunci când iubești, te ocupi în special de cei pe care-i iubești. Îi suni și când ai și când nu ai nevoie de ajutorul lor. Ți-s dragi și nu ești doar ”colaboratorul” lor ocazional. Și de aceea părintele mă sună zilnic și uneori, vă mărturisesc că regret acest lucru, că nu sunt ”pe fază” și sfinția chiar sa mă iartă că nu îi răspund imediat. Ca un părinte care vrea binele copiilor săi pe care-i iubește.

Părintele Doru nu are pagină de facebook și nici blog. Nici eu nu mai intru de mult pe facebook. Dar sunt sigur că dacă ar avea, ar intra zilnic cu un like pe postările noastre și și-ar edita cu ”mândrie” tot ce ține de cenaclul său. Pentru că cenaclul i-a devenit viață, lumină, identitate și împlinire. Chiar dacă, și e firesc să fie așa, și sfinția sa, ca și mine de altfel, mai este solicitat la alte acțiuni religios-patriotice, care nu au neapărat ca egidă CENACLUL LUMINĂ LINĂ. Însă, și e bine să se știe cel puțin lucrul acesta, atunci când un organizator îl solicită să vină într-un anumit spectacol, sfinția sa încearcă mai întâi să ne cheme și pe noi, colegii ”mai tineri” din LUMINĂ LINĂ și abia dacă organizatorii insistă să meargă singur o face cu regretul că nu suntem toată familia laolaltă! Familia Cenaclului Lumină Lină! Ce frumos! 
Cenaclul Lumină Lină îi datorează mult Părintelui Doru. El este șansa și tăria noastră. Un model de la care noi toți putem învăța câte ceva. Și de aceea Dumnezeu l-a ”adunat” în inima Cenaclului, spre a opri risipirile noastre. \Și iată ce frumoși suntem NOI! MULȚUMIM DIN SUFLET PĂRINTE DORU!

PĂRINTELE CĂTĂLIN  

miercuri, 30 mai 2018

LA RÂPA DE JOS-REGHIN SAU CÂT DE FRUMOS ÎNSEAMNĂ SĂ FI PATRIOT!


 Râpa de Jos, un loc în care istoria se scrie prin cântec si vers de poem
Cenaclul Lumină lină își continuă peregrinul drum a redeșteptare și iubirii de țară, în acest an jubiliar al Centenarului Unirii, cum de fapt în toți anii,  în care nu ar trebui să existe zi lăsată de Dumnezeu  să nu-i mulțumim și preamărim bunătatea a purtării de grijă,  pentru darul Unirii de acum o sută de ani și în vecii vecilor de acum înainte, prin acel brâu de jertfă și luptă întru aceleași hotare de țară  întregului neam românesc. 
Cenaclul Lumină lină  ajuns la al 456-lea spectacol, hălăduind cu același neostoit dor și drag pe întinsul pământ al țării, având același drag și respect față de valorile naționale românești, purtând lumina învierii prin cântecul evocator unor momente înălțătoare din istoria neamului românesc, Ca buni creștini, avându-l în suflet pe  Hristos – logosul întrupat al omenirii, cel care ne ocrotește și ne poartă de grijă. Luni, 28 mai, în după amiaza celei de a doua zi de Rusalii  ajungând în satul Râpa de Jos, din mărginimea județului Mureș, unul dintre cele trei sate ce compun comuna Vătava, condusă de primarul Zaharie Șular, comună așezată la extremitatea nord-vestică a județului Mureș, situată din punct de vedere geografic, în zona premontană  Câmpiei Transilvaniei. În acel loc binecuvântat în care lumina iubirii de Hristos și de țară își are purtători oameni destoinici, unei comunități creștin - ortodoxe cu tare și multă trăire duhovnicească, oameni de ispravă  care ne-au primit cu acea îmbrățișare frățească cum numai românul știe s-o facă, deschizându-ne unii spre ceilalți largile porți ale inimii prin îmbrățișarea frățească, așa cum îi place părintelui Dumitrean Cătălin – conducătorul,  putătorul de grijă al cenaclului Lumină lină, a ceea ce ar însemna pentru noi, dreptul la frățietate, dreptul la unitate, dreptul la libertate, dreptul la identitate. 
Cuvântul de deschidere l-a avut părintele protopop Valentin Vârva, cel care a invocat puterea lui Dumnezeu, cu ajutorul Lui, „să ne bucurăm de acest an centenar al Marii Uniri, să-i cinstim cum se cuvine pe cei care  s-au jertfit pentru unitatea statului român” Spectacolul a debutat având girul câtorva cântece religioase interpretate magistral de impetuosul cor ”Ecclesia”alcătuit din preoți ai protopopiatului ortodox Reghin, condus de  Pr. Dr. Vasile Fărcaș. Membrii cenaclului și-au adus aportul în toată desfășurarea spectacolului în care cântecul patriotic, pricesnele, evocările istorice și poezia au înnobilat sufletele celor prezenți odată cu apariția pe scenă a bunului părinte Doru Gheaja din Alba iulia, cel care întruchipează istoria vie unor cântece patriotice evocatoare și de răsunet care ne-au cuminecat sufletele de-a lungul multor ani, autorul cântecelor ”Așa-i Românul, Tu Ardeal, Măi Ardeal, Ardeal, Ardeal, cât și  ai altor cântece minunate, component de bază a Cenaclului Flacăra condus de poetul Adrian Păunescu. 
Unul dintre membri de bază ai  cenaclului Lumină lină, și anume Romică Harsany, a interpretat cântecul dedicat sfintei cruci ”La crucea din Dealul iubirii” completat de poemul scris de mine despre însemnul crucii pentru noi oamenii și a noastră trecere efemeră prin lume, în care bunătatea, facerea de bine, neuitarea de Dumnezeu, au darul să mântuiască suflete dornice de iubire cerească. Minirecitalul grupului „Balada”  din care face parte Nelu Ivan și Marius Catalan, aducând prinos de iubire prin nai și chitară, acordurile baladei lui Ciprian Porumbescu, în care sunt cuprinse toate dorurile și năzuințele noastre ale românilor prea răbdători și smeriți. Urmat de cântecul răzbătător de triumfal „Baladă pentru Transilvania”continuând cu poemul a clipă de înfiorare   „De ce stau frate păstrăvii ascunși…” apoi cântecul ”În munții Abrudului/stau feciorii Iancului/La masă  de lemn de brad /privind la Iancu cu drag… Un spectacol de înaltă ținută în care ne-am regăsit atât spectatorii cât și noi cei de pe scenă, vorbind la adresa inginerului Sorin Popa – membru de bază a cenaclului, cu a lui cântec care ne aduce aminte, că a purta căciula pe frunte, „stând de veacuri ca un munte” este o mândrie pentru oricare român neaplecat de vânturile tot mai potrivnice ale  atâtor nimicnicii și a-i atâtor vânzători cumpărabili  de țară. 
Neuitatul   poem al poetului Adrian Păunescu, ”Repetabila povară” interpretat magistral de părintele Cătălin Dumitrean
Cine are părinți, pe pământ nu în gând
Mai aude și-n somn, ochii lumii plângând
Că n-am fost, că n-am fost ori că suntem cuminți
Astăzi îmbătrânind nu e dor de părinți
 versuri care au stârnit ropote de aplauze prelungite, iar multor mame, lacrimi neoprite pe seama aducerilor aminte celor plecați dincolo de umbre.  Revenindu-i părintelui Doru Gheaja meritul apoteotic, cu  a sa voce inconfundabilă, să aducă din vârfurile carpatine ale munților , odată cu  trecerea batalioanelor armatei Române, Carpații,  aducând odată cu ei, libertatea dezrobirii Ardealului „Un cântec istoric ne-aduce aminte/Că frații în veci vor fi frați/Un cântec de luptă bătrân ca Unirea/ Voi compatrioți ascultați… un omagiu adus Eroilor neamului, în luptele purtate pe fronturile izbânzilor atâtor bătălii. Într-o notă de duioșie a interpretat cântecul mamei venită la oraș să-și vadă fiul, „A venit la mine mama din sătucu-i de departepe versurile poetului Vasile Militaru.
 O zi binecuvântată în care a coborât Duhul Sfânt peste noi toți odată cu acele cântece pline de seva iubirii de neam și de țară, atât de armonios și firesc împletite  cu vrerea noastră a românilor, de a trăii într-o țară ce ne aparține de la născare și până dincolo de noi, purtând-o de-a una  în inimi, ca ce avem mai scump și mai drag.
Încheind prin crezul părintelui Cătălin,  „pregătiți din nou la drum, spre a câta plecare,  vom merge până la capăt, cât ne vor ține puterile pentru că este timp de renaștere.”     
                    
                                                                                                             Vasile Luca


CENACLUL LUMINĂ LINĂ LA ACILIU ACOLO UNDE SUFLETUL DEVINE RAI....


„Ne stim aceeasi, pe unde mergem suntem noi”
Dragostea de țară, de pământul natal românesc, de tot ce ne leagă , fie evocare istorică, fie  cânt patriotic, pricesne sau poezie,  cei care compunem Cenaclul Lumină Lină, îmbrăcăm cu sfințenie odăjdiile straiele  portului românesc, purtând în cuibarul sufletului, acel frumos evocator adunat de-a lungul vremurilor în creuzetul inimii acestui  popor mult încercat aflat de-a lungul istoriei la răscrucea stihiilor marilor  imperii. 
În drumurile noastre a redeșteptare de țară, ne-am oprit pentru câteva ceasuri în satul Aciliu, aflat  la nici o zvârlitură de măciucă de Sibiu, o zonă bogată în tradiții, în mărturii ce aparțin Mărginimii Sibiului. Oameni pricepuți, știuți mari baci de oi,  luând atunci când se mai ținea cont de îndeletnicirile de bază ale pălmașului țăran român, în slobozenia oilor luând de-a dunga meandrele hotarelor cu turmele  purtate până în marginile dinspre marea câmpie a Bărăganului ,  drumuri lungi anevoioase cum altădată ”porneala” după hrana oilor, vara la munte iar pe timp friguros coborând spre câmpiile bătute de vânturi și ierni mai cuminți prin acele părți de țară. Numai că astăzi lucrurile stau altfel, iar baci de oi din păcate tot mai greu afli, cum de fapt și posibilitatea de ați valorifica ceea ce cu sudoarea palmelor bătucite de muncă ai putea obține. Avem parte mai mult de o politică distructivă în toate ramurile agriculturii decât  dezvoltarea ei. E-urile Europei sunt mai bune în produsele aduse de la dracul din praznic, decât promovarea unei agriculturi tradiționale care să micșoreze cimitirele tot mai de necuprins, de numărul celor duși și pomeniți întru aducere aminte, de unde a fugit toată durerea și întristarea, de atâta bine clamat ce ni-l doresc politrucii, mulți dintre ei ajunși să conducă mai abitir  puși pe căpătuială și jaf, decât având acea dragoste pentru binele și aproapele lor.. 
Dar să ne întoarcem la oile noastre, ca unicitate, în apropiere de satul Aciliu se află ”viaductul Aciliu,” socotit o capodoperă a construcției zilelor noastre, din păcate prea puține în rândul construcțiilor benefice pentru o apropiere veridică de Europa, socotit  cel mai înalt viaduct din România, în lungime de 1100 de metri, legat printr-o șea de șosea,  susținută de imenși piloni ce se ridică la înălțimea de 80 de metri. Ca date istorice,   Aciliu  este locul de origine  al primului  episcop ortodox al Episcopiei, Vadului, Feleacului și Clujului ( Nicolae Ivan – 1855- 1936), De numele acestui mare om, se leagă ridicarea Catedralei Mitropolitane, cât și, a clădirii Facultății Teologice, ambele din Sibiu. Aciliu se poate mândri cu o frumoasă și impunătoare biserică ortodoxă cu hramul Sf. Arhangheli ”Mihail și Gavril”, de asemenea  face parte din una dintre cele zece localități ce compun orașul Săliște. Ca întotdeauna, precum  la ridicarea unei baghete magice unui dirijor nevăzut, vorbind la adresa preabunului părinte Cătălin Dumitrean – conducătorul cenaclului,  în acordurile de chitară și orgă, ne-am început programul,onorați să-l avem ca  ales spectator pe Horațiu Dumitru Racuciu – Primarul orașului Săliște, alături de Pr. Petre - Toader Damian în calitatea sa de protopop acestor ținuturi, iar purtător de grijă al bisericii din Aciliu, pe părintele paroh Florin - George Radu. Începutul spectacolului revenindu-i mai tinerei componente a cenaclului, Dominique Simionescu, cu a ei  voce caldă, reverberantă care uimește prin puternica-i și melodioasa voce, interpretând cântecul  Pentru Ea
Pentru ea la Putna clopot bate,
Pentru ea mi-i teamă de păcate,
Pentru ea e bolta mai albastră –
Pentru limba, pentru limba noastră.
Pentru ea e bolta mai albastră
Poem scris de Grigorie Vieru pus  pe muzica  de  regretatul Aldea Teodorovici

Spectacolul s-a desfășurat într-o notă de înalt nivel spiritual, fiind anul centenarului Marii Uniri,  cântecele patriotice,, pricesnele, momentele poetice, au fost un preambul la apariția pe scena spectacolului a preaiubitului de noi, cei din cenaclu dar și de public,  părintelui Doru Gheaja, emblematic prin purtarea-i aleasă, îmbrăcat în odăjdiile smereniei Lui Hristos, prin haina preoțească, purtându-l dea-una în suflet pe cel născut în ieslea Bethlehemului,  venit pe pământ să dezrobească omul din nimicnicia păcatului.  De la început  am fost înconjurați de oamenii satului cu multă dragoste.  Copiii îmbrăcați în straie de srbătoare românești, l-a chemarea părintelui Doru Gheaja, i s-au alăturat atât de firesc de parcă cine știe de când s-ar fi cunoscut, Părintele  Doru s-a adresat copiilor  prin cântec, aducând dar ceresc, chemarea Domnului Iisus  Hristos adresată lor Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu. Adevărat zic vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea ” Apoi  părintele Cătălin Dumitrean, ca vorbă înțeleaptă de luat aminte, îndemnând pe cei duși spre zările lumii, cât și cei rămași acasă, să-și păstreze obiceiurile, tradițiile, sfintele sărbători, să nu-și uite nicicând obârșia, limba, ”pentru noi a cânta în limba română este o taină ce dăinuie peste veacuri, limbă făuritoare de frumusețe prin însăși latinitatea cuvântului, prilej de mândrie și statornicie” Subliniind  acest mirific adevăr, colega noastră de cenaclu studenta la medicină Andreea Tecar, cu al ei  glas plin de noblețe și gingășie, tot în aceeași notă de mândrie națională a interpretat cum numai ea știe cântecul   ”O, Măicuță sfântă”
O, Măicuță sfântă
te rugăm fierbinte
Te rugăm de-a pururi
marea rugăminte
Nu lăsa, Măicuță,
să pierim pe cale,
căci noi suntem fiii
lacrimilor tale
Un cântec a căror versuri, nu rareori înlăcrimează ochi întru îndurare și rugă, celei Preamăritei Maici la care în smerenie ne adresăm, presărând la icoana sfintei fețe, durerile, cererile și mulțumirile noastre pentru tot darul și bunătatea ce ne-o arată. 

Nouă celor ce-i suntem aproape de suflet, nu ne rămâne decât să-i mulțumim părintelui Cătălin Dumitrean,  preaiubitul părinte  ce ne poartă de grijă în drumurile atâtor concerte. Pentru efortul și jertfa de care întotdeauna dă dovadă, având același țel dimpreună , de a ne iubi necondiționat noi românii țara și năzuințele ei, să simțim acel dor neoprit care ne face să trăim prin porii ființei noastre crâmpeie  înălțătoare  de aducere aminte din istoria jertfitoare a neamului românesc. Fiecare  odă dedicată preamăririi multor înaintași, asemeni unui izvor apă vie, de bunătate, înțelepciune și plinătate   din care sorbim cu nesaț seva existenței noastre, știuți ca popor pașnic iubitor de pace, neuitându-ne înaintașii, aducând cu aceeași neîncetată osârdie, ruga închinată  Preasfintei Marii și Fiului ei,  Iisus Hristos, cât și, veșnica pomenire eroilor știuți și neștiuți, cei care precum  Sfântul Brâncoveanu cu ai lui fii, cât și nenumărați sfinți români,  presărați de-a latul și lungul pământului românesc,  prin neștirbita lor credință, au îmbrăcat prin  faptele lor haina muceniciei, jertfei și iubirii de țară, a  tot ceea ce ne este ca faptă, întregire de hotare sfânt  pământ  românesc, neuitând vreodată de lacrima neoprită a  Basarabiei,  sora cea  de dincolo de Prut
 Sus pe cer mai este înc-o rană grea
Bucovina plânge după mama sa     
Ce putem să facem, e doar să sperăm
Că-n tr-o zi acasă iar o să te-avem
Finalul revenindu-le mai tinerilor fluierași din Săliște, conduși de iscusitul instructor Sandu Tătăreanu și fiul acestuia, cu acest prilej, copiii din sat au prezentat în fața spectatorilor o seară de șezătoare cu obiceiurile, transpuse scenic, din partea  Mărginimii Sibiului. Un  program artistic condensat gustat de publicul spectator,  încheiat de corul bărbătesc alcătuit din localnicii satului, care au interpretat un mănunchi  de cântece patriotice,  chiar de petrecere și voie bună din această binecuvântată parte de țară.
Mulțumim Aciliu pentru ospitalitatea  și calda primire!                                               Vasile Luca

joi, 24 mai 2018

Marș ANTI-FUMAT Părintele Cătălin: ”Nu eu am inițiat acțiunea, dar vă chem la datorie!”

Părintele Cătălin: ”Poate o să vă mirați, dar de data asta nu sunt eu organizatorul. Și chiar dacă aș fi unii o să spuneți doar că eun ”capriciu” al meu, că am ce am cu ”victimele” fumatului, că nu îi înțeleg și așa mai departe... În primul rând că victimă sunt eu, mai ales că de fiecare dată când fumătorii stau pe lângă mine nici nu le pasă că fumul lor e greu. Că marea majoritate sunt egoiști, nu le arde că ești și tu pe acolo... E urât, miroase greu, mă inhibă, mă trimite în depresii.... Să mă iertați, știu că poate sunt oameni care au nasul ”mai gros” și care s-au obișnuit cu cele mai oribile mirosuri... Eu însă nu mă pot adapta... Apoi, din chestia asta se moare pe capete... Apoi, mai toți sfinții consideră că numai diavolul se simte tămâiat la un astfel de viciu... Dumnezeu niciodată....DA! PARTICIP LA MARȘ! PENTRU VIAȚĂ! PENTRU SĂNĂTATEA NOASTRĂ

JOI - 31 Mai, ora 15:00 - Farmacia 24