Cenaclul a poposit sâmbătă la Șard! De aici a început poveste...

   Șard. O localitate situată la aproximativ 7 km de legendarul oraș Alba Iulia. Zi de sâmbătă-8 august 2015. Trei mașini opresc pe o stradă laterală a satului. I se spunea altădată Ulița Popii. Acum e oră de amiază, casele stau toropite de caniculă și nici țipenie de om. Doar vreo zece oameni care coboară din aceste autoturisme și privesc cu liniște împrejurimile. Sunt membrii Cenaclului Lumină Lină, copiii darnici ai unei istorice echipe misionare, care, la chemarea mea, au venit să cunoască satul strămoșilor ce-mi deschid linia numelui de familie, dar și casa bunicilor Ilie și Elisabeta Dumitrean.

   Aș putea spune că aici, în Șard, s-au născut primele manifestări ale Cenaclului Lumină Lină, acum vreo treizeci de ani. Eram în anul 1984, când cu o chitară, la poarta casei bătrânești, adunam tinerii și copiii satului, spre a intona, seară de seară, vestitele cântece ale Cenaclului Flacăra. Era o atmosferă de vis. Unică. Abia spre miezul nopții intram obosiți în case, dar plini de lumină. Desigur, eram și noi un cenaclu, în felul nostru. Nu aveam nume, dar purtam un ideal. Nu aveam cunoștințe teoretice despre credință, dar eram sensibili și iubeam virtutea. Iar, la orele de Cenaclu Flacăra, pe stadioane sau în săli, învățam poezie clasică, codul bunelor maniere de comportament civic și cum să punem iubirea peste orice deziderat urgent al vieții. Așa eram noi atunci...

   Acum... am revenit în acel loc. Puțin schimbat la față... Însăși casa bunicilor, vândută de familie unor oameni gospodari, a cunoscut importante schimbări... Cenaclul Lumină Lină era prezent în fața ei pentru prima dată. Și fotografia de grup, mărturisește de la sine, că eram cu toții emoționați. Ca și cum am sta în fața obârșiilor, dar și a propriei identități... În sfântul nostru Ardeal. La Șard, o localitate de buni români și blânzi creștini ortodocși. Bucurie!

Părintele Dumitrean Cătălin 

INFORMAȚIILE DESPRE CENACLUL DE AZI DOAR PE BLOG...FACEBOOK NU MAI ESTE...

Dorința mea a fost să informez corect publicul iubitor al Cenaclului Lumină Lină. Am fost și rămân adeptul exprimării mediatice, și deși știu că secretul misiunii noastre nu depinde de slovele postate pe net, m-am asigurat ca în șase ani de zile, posibili prieteni ai cenaclului să știe când este un concert, în ce loc, la ce oră, s-au pur și simplu cum s-a desfășurat el. Aproape de unul singur, cu câteva ajutoare ocazionale (cronici aparținând unor alți semnatari) munca a fost titanică. Mii de pagini scrise, poate zeci de mii de idei, informații, fotografii, poezii etc, toate însumând ore în șir de muncă epuizantă, dar și dătătoare de caracter.

FACEBOOK MĂ OPREȘTE

 Bineînțeles deci că nu regret nimic, dar la această oră sunt pus în situația de a opri postările pe FACEBOOK, deoarece în luna iulie, contul mi-a fost pur și simplu blocat. Parolele clasice nu mai deschideau vechiul cont, fapt pentru care, colegii mei Ștefan Ion și Rus Cosmin au muncit mai multe zile la rând, în speranța de a redeschide cu un alt nume vechiul cont( care implica și arhiva fotografică și informațională) Au găsit câteva formule de compromis, inclusiv deschizând și un cont cu numele meu, ceea ce eu nu mi-am dorit, dat fiind reputația facebook și implicarea demnității unui preot pe acest tronson mediatic. Ei însă au încercat să mă ajunt și pagina cenaclului să reînvie. Au reușit în cele din urmă, deschizând pe numele meu un cont paralel. S-au salvat imagini, informații etc. Dar, deodată am fost somat ca la fiecare postare, pentru ca impactul cu publicul să fie mai mare, nici mai mult nici mai puțin decât să plătesc o taxă de reclamă, ceva în prețul a minim 20 de lei pe postare. Deci, eram sabotat. acest cenaclu era pus la plată, pentru vina de a promova patriotismul și ortodoxia, în condițiile în care altor semeni nu li se întâmplă așa ceva... Ciudat, nu?...

   În acest timp eram somat să plătesc, deci era clar că pagina cenaclului era cenzurată de undeva... Impactul public cu prietenii, care până atunci aducea aproape două mii de privitori pe zi, s-a redus subit la mai puțin de două sute, hai să spunem maxim patru sute de oameni pe zi. Și aceia erau doar acei prieteni care intrau dânșii, din propria inițiativă pe pagina noastră. Ciudat, dar adevărat. Adică, ca să înțelegeți mai bine, pe peretele oficial, pe care curg postările oamenilor, noi nu mai aveam loc. Trebuia deci să plătim, bani pe care nu-i avem și pe care atunci când îi am îi folosesc pentru misiune.

RĂMÂNEM PE BLOG

  M-am hotărât să nu părăsesc totuși internetul cu totul. Să rămân pagina blogului, acolo unde cei interesați pot găsi ocazional informații și cronici despre viața cenaclului. Adică, să nu fac o muncă dublă, postând pe facebook pe bani, rezultatul fiind o posibilă audiență mai mare a evenimentelor cenaclului. Nu are rost să consum energii și vise într-un focar de publicitate clandestină, într-un loc în care se trag sfori politice și sunt puși la cheltuieli nemeritate oameni care vor să facă ceva pentru oameni. Punct.

CINE VREA SĂ PREIA ARTICOLELE  SĂ O FACĂ

DRAGI PRIETENI
IUBIȚI COLEGI!

  Cine vrea de acum să facă un bine cenaclului, are mână liberă să preia linkurile cu pagina de pe blog și să le posteze unde dorește. Poate în felul acesta colegii și prietenii vor avea și dânșii satisfacția că ajută popularizarea paginii Cenaclului Lumină Lină, contribuind și pe această cale la mediatizarea noastră publică. Mai toți colegii au pagini de facebook, deci în principiu s-ar putea. Dar fiecare e liber să posteze ce simte în suflet, o pagină facebook însă a Cenaclului este acum însă imposibilă.Deci, cum dorește și simte fiecare. Eu nu vă cer neapărat acest lucru. Pe mine mă interesează să facem misiune și să-l mulțumim pe Dumnezeu. Prietenii de like sunt oscilanți și trecători. 
  Avem suporteri destui, care de multe ori mai preiau articolele de pe blog și le dau distribuție, dar cine chiar își dorește să citească ceva despre Cenaclul Lumină Lină, va trebui să intre zilnic pe blog. Adică, să fie interesat, să fie cu răbdare , pentru că nu în orice zi vor apare articole pe blog... Să se informeze și observe dacă sunt lucruri noi. Nu e un efort prea mare pentru un internaut. Deci, cum doriți, dar noi vom scrie numai pe BLOG! Vă doresc fericită lectură 
a paginii noastre! 

PĂRINTELE CĂTĂLIN DUMITREAN

ÎN DRUM SPRE VALEA ȘESII...AM VĂZUT SACRIFICIUL NUMIT ROȘIA POIENI

Cenaclul Lumină Lină a descins din nou în Munții Apuseni. Și ce mult am așteptat această reîntâlnire cu moții, pe care i-am găsit acasă, parcă nemișcați, la fel de pereni și de sinceri în firescul cotidian.

Părintele Gheorghe Alb a vrut parcă să fie totul altfel și ne-a purta pe culmi incredibile de munte, în superbele zone muntoase de la Roșia Poieni, Roșia Montană și Valea Lupșii. Am intrat cu pasul în carierele de exploatare a minereului de aur și cupru. Am văzut cu ochii noștri cum lucrează buldozerele de piatră și cum se prepară minereul în uzina de la Roșia Poieni. Am vizitat uzina dintr-un capăt în altul, asistând la un spectacol incredibil de sudoare și măiestrie. Iar moții tot aceiași... Sinceri... Ospitalieri... Mereu cu: BUNĂ ZIUA! – ca și cum ne-am cunoaște cu toții de mii de ani...

Surpriza a fost totală, mai ales că cel ce vă scrie aceste cuvinte a fost unul din cei care și-a asumat destinul protestului atunci când Roșia Montană era amenințată să fie jefuită de exploatatorii canadieni. Și, iată-mă acum, cu o parte din cenaclu, ajungând chiar în inima acelor pricini. Și văzând cu ochii mei adevărul. Adică, jertfa incredibilă a moților și bogăția superbă a acestui sublim pământ universal. Pământul cu cele mai mari bogății din lume- așa cum sublinia Părintele Gheorghe...

Pășeam prin uzină, pe spații suspendate, între mașini imense, unde se făcea separarea aurului de piatră, sau a cuprului de rezidiu, și mi se părea totuși ireal. Mă simțeam ca un domn de la oraș. Ce să înțeleg eu oare din toate acestea? Și totuși, câtă inspirație am avut, când am scos cenaclul în stradă spre a protesta. Cu acele cântece patriotice care au înfiorat Sibiul și opțiunea lui pentru adevăr... Acum eram chiar acolo, în mijlocul inimii de la Roșia Poieni. Între mineri, în buza exploatării și freamătului lor... Noi, noi cei ce cântam...

Nu o să uit excavatorul gigant în care am start preț de câteva minute și felul în care el se rotea asemenea pământului. Cu cupa imensă de fier  care mușca din pietre. Și cu toate acele roci ce promiteau abundența... Superb...

Îmi tremură și acum pașii... Stau undeva , lângă Valea Șesii și mă frământ... Ce zi incredibilă și ce văzură ochii mei, Doamne! Iar moții dorm acum liniștiți. Între durere, obișnuință și speranță... Poate mâine...  

DUPĂ O MICĂ PAUZĂ...VINE ȘI UN MIC POEM

PE CURÂND 

(poem scris la ora 21.50 de Părintele Cătălin)

Te întrebi de unde vii sau pleci,

De ce colinzi acest pământ,

Însă te rog, pe unde  treci,

Să lași un simplu: Pe curând!

De ai avea un greu destin,

Luptându-te cu mori de vânt,

Și de- ai ajuns un biet străin,

Nu te lăsa, deci: Pe curând!

Fie între flori sau între stânci,

Privește cerul este sfânt,

Nu te înălța, să nu te frângi,

Ci spune-i vesel: Pe curând!

Spre rai de-ar fi un drum cu spini,

Și semeni te-ar goni din rând,

Desparte-te de cei haini,

Și nu le spune: Pe curând!

Dar când un om v-a spune: Hai!

Iubire și iertare vrând;

Din tot ce ai, cu drag să-i dai,

Și spune-i veșnic: Pe curând!

SIBIU 4 AUGUST 2015- CONCERTUL VISELOR REGĂSITE

Noaptea era plină de mister. Reflectoarele ardeau la cotă maximă, microfoanele erau și ele încinse de glasurile sublime ale colegilor noștri. Andreea aduce parcă o altă lume, a îngerilor și a sfinților din închisori, atunci când intonează minunat CERNE DOAMNE LINIȘTEA UITĂRII-pe versurile seniorului Corneliu Coposu.

Acum stăm toți în picioare. JOCUL provocator a lui Nelu Ivan- piesă interpretată realmente divin- ne ridică pe toți în verticalitate, acolo unde ne este locul în istorie. Pentru neam, pentru părinți, pentru Cenaclul Lumină Lină care împlinește 6 ani... Of... Ce firesc și simplu scriem acum... 6 ANI!

Publicul sibian e din ce în ce mai viu... Închid ochii și ascult cântecul inedit al lui Alexandru: Mama! Fotografia mă surprinde vrăjit, cu cotul pe masă. Uimit... 6 ANI ne-au trebuit ca să ajungem la acestă vrajă. Nu vreau să lăcrimez. În față e multă lume... Nu vreau să-mi arăt emoțiile. Ar fi interpretate ca slăbiciuni, ori numai slăbiciune nu este delirul de a merge 6 ani pe drumurile țării... Înnebuniți de România și de istoria ei trecută. Haiducind cu cântece ca să mai găsim ceva frumos. Vreun patriot, vreun iubitor de Hristos și lumină lină...

... Sibiu... Cântăm lin... Romică, Sorin, Andrei... Vlăduț e și el lângă noi... Suntem toți... Se lasă noaptea... TRECEȚI BATALIOANE ROMÂNE CARPAȚII...Lumea exultă într-un stelar patriotic infinit... ardem... ne dăm drumul la voci... Inventăm cuvinte, le spunem și pe cele vechi, suntem fericiți...

Și apoi Părintele Petru aduce apogeul... Cântă din inimă... DE LA MARGINI O APOSTOLI... Și  noi preluăm: DOAMNE MILUESTE, DOAMNE MILUIEȘTE... Și Doamne, cât poate fi de frumos!

Încheiem cu NOAPTEA E STĂPÂNĂ-N VALE... Așa ca la începuturi... Totul e de fapt un nou început...

Maica Domnului îți mulțumim!

6 ANI CU CENACLUL - INTERVIU CU PĂRINTELE CĂTĂLIN DUMITREAN!

-         - 6 ANI! FELICITĂRI! Vă vine să credeți?

-          -Da! Era greu la început. Nici nu știam dacă nu fac o greșeală. Condițiile erau aproape imposibile, cei din jur doreau altceva de la mine...

-         -Ce doreau?

-          -Să stau doar lângă ei. Să fac slujbe  și să îi spovedesc. A fost chiar o mică revoltă, și primele probleme au apărut din start... cenaclul pleca greu la drum...

-          -Dar a fost vreodată ușor?

-          -Da, prin cenaclul am devenit un om fericit. Vedeți, mi-am atins scopul. Să ajung la zeci de mii de oameni și să le vorbesc de Dumnezeu. Împreună cu colegii mei, fără de care mi-ar fi fost imposibil. Ei m-au sprijinit în proiect. I-am respectat pe toți. Dar, e greu să fi membru al cenaclului. Diavolul nu te iubește.

-          -De ce?

-          -Pentru că aduci iubire și lacrimi. Provoci sfințenia. Și atunci îți dă o problemă. Hai, nu mai sta aici. Ce să faci tu în Cenaclul acesta... Ai griji mai importante... Lasă băbuțele care plâng... Și uite așa o duc de șase ani...

-          -Maica Domnului?

-          -E totul..

-          -Cum?

-          -Totul...

-          -Insist...

-          -Cheia biruințelor noastre... Ne-a purtat peste tot... Ce ne-a făcut...

-          -Ce?

-          -Numai ea putea să ne ducă print toată lumea... Și cine eram noi? Niște copii... Simpli... Nu profesioniști, nu cu sponsori, nu cu mijloace tehnice, auto... dar ea a făcut minuni... Hai, că până sâmbătă vă rezolv și motorina...hai că aveți unde dormi... hai că fac eu pace...

-          -Incredibil!

-          -Sunt sigur! O cunosc! Știu ce poate face! E divină! Ne poartă pe aripi de îngeri. Noi, niște oameni simpli... Frumoșii nebuni ai satelor smerite...

-          -Azi, la Sibiu!

-          -Îți spun un secret...acum o lună eram frânt... Cel puțin la nivel de minte. După ce am venit din Italia... Nu am lăsat să se vadă... Am zis că iau o mică pauză... Nu mai dormeam nopțile. Mă plimbam prin casă, mă rugam să trec momentul... Și, deodată am simțit o lumină... Cineva mi-a scris...Hai părintele să luăm toate cătunele și să mergem din sat în sat... Acolo e totul... Nu în orașe...nu în concerte mari... În lacrimile oamenilor... La Velea Șesii... În Apuseni... Oriunde...

-          -Era totul în minte?

-          -Da, pentru că, nu reușisem să mă rog corespunzător pe timpul deplasării în străinătate. Și atunci când nu te mai rogi încep să apară temeri. Te îndoiești de tine, de talentul tău, de misiunea ta, de vârsta ta, de reușitele tale.

-          -Misionarii trebuie să se roage mereu?

-          -Dacă vrei să nu faci totul mecanic. Când nu ne rugăm devenim ca somnambulii și atunci apare judecata, mânia,cârtirea, îndoială și secătuirea propriilor energii.

-          -Deci, în iulie ați căzut și ați reînviat?

-          -Din clipa aceea am înviat... În care am hotărât să nu mă mai plâng și să fiu bărbat. A se citi creștin adevărat. M-am pus în genunchi la Icoană și am luat mental totul de la capăt.  Sunt nou, gata de drum... Eu și minunații mei colegi...

-          -Cel mai frumos concert?

-          -Toate!

-          -Cel mai greu?

-          -Toate!

-          -Bucurii?

-          -Cu măsură și nelimitate. Am cele mai mari satisfacții.

-          -Amintiri mai speciale?

-          -Insiști?

-          -Da?

-          -Hădăreni!Mediaș, în biserică... Târnăveni... Alba Iulia... Valea Șesii... Cioceni de la primul la ultimul concert. Târgu Mureș cu românii cântând liber la ei acasă. Făgăraș, unde s-a blocat strada din cauza publicului aflat în afara bisericii... Cluj-Napoca, Mateiaș, Viscri etc... Și oamenii cenaclului, mereu angajați să-și dea și sufletul pe scenă.

-          -Azi, 6 ANI!

-          -LA MULȚI ANI TUTUROR! ÎNAINTE!

a a consemnat: COSMIN RUS -RADIO TRINITAS

LA HOGHILAG...LA PĂRINTELE ALEXANDRU...

Alexandru este Preot!Și astăzi Cenaclul lumină Lină a fost în Hoghilag, în biserica unde s-a învrednicit ca să slujească. Am fost din nou cu toții... Și evident și Părintele Alexandru. Mai emoționat ca niciodată. Firește, în astfel de condiții. Cu Părintele Protopop Găban, cu peste 200 de săteni. Cu zeci de copiii... Calzi, credincioși, nesofisticați și minunați. Cu peste 40 de grade în biserică și cu un concert emoționant. Doamne, ce simplu și superb a fost...

Alexandru a intrat în marea taină a preoției. Și noi am fot cu toții acolo. Sibieni, medieșeni, suporteri ai cenaclului... Zeci de mașini... O

atmosferă de Paște! Iar sătenilor parcă nu le veneau să creadă văzând tot ce se petrece cu ei. Ne priveau și cântau incredibil de frumos. Ei, cei care niciodată nu au văzut așa ceva... La cântecul Mama au plâns alături de Nelu Ivan, dar tot nu s-au lăsat și au cântat până la capăt... Așa de frumos a fost... Iar când și-au auzit preotul cântând, chiar că nu au mai avut ce să mai zică. Au fost cuceriți de darul lui... Darul Maicii Domnului...

Ce frumos este Cenaclul Lumină Lină... Incredibil de frumos... O familie de oameni ce și-au găsit destinul...

Așa a fost azi și azi..