luni, 13 februarie 2017

CONCERTUL DE LA PRESACA CU MULT SUFLET ROMÂNESC!!!

Presaca. Locul:Biserica satului. Spectatori: circa 200 Calitatea spectacolului: În condițiile în care au lipsit, din binecuvântate pricini, o parte din titularii cenaclului, spectacolul a fost unul deosebit, în unele momente atingând cote înalte, regăsite doar în marile concerte ale misiunii noastre. Noutăți: Cătălin și fiul său Paul, doi instrumentiști de excepție, la orgă și acordeon, care au susținut în mod deosebit spectacolul, atât din punct de vedere tehnic cât și instrumental.

    Sunt semne puternice că Dumnezeu nu ne lasă niciodată. Și ca să înțelegeți de ce vă spun acest lucru, este bine să precizăm faptul că spectacolul de la Presaca, la doar trei săptămâni după Iași, era în situația de a nu se desfășura datorită ”lipsei de efectiv”. Colegului Ștefan Ion(orgă și parte tehnică) i-a murit mama, alți instrumentiști nu am găsit deschiși spre o colaborare cu Dumnezeu, Sorin Popa era internat în spital, iar unii dintre membrii efectiv ai cenaclului au avut învoire, din pricini juste și absolut binecuvântate. Dar spectacolul a avut totuși loc, pentru că prietenul la nevoie se cunoaște și cu ajutorul unui suflet frumos, pe nume Lucian Macovei, prieten al cenaclului, am făcut rost în ultimul moment de doi instrumentiști de valoare, care s-au adaptat minunat la cerințele sonore și estetice ale cenaclului nostru.
   Apoi, ar mai fi de adăugat faptul că Sorin Popa a plecat din spital pentru a fi alături de mine, că Vlad Părău, Romică și Andreea au fost ca de obicei cu toate energiile pozitive alături de cenaclu, iar Părintele Doru Gheaja, la vârsta venerabilă de 75 de ani nu s-a menajat absolut deloc, și din spirit camaraderesc, după terminarea Sfintei Liturghii, a venit la Presaca și a realizat un mare recital. Și, nu în ultimul rând vreau să remarc efortul deosebit al fratelui Ovidiu Contiș care a venit din Bistrița și s-a implicat cu toată ființa sa în succesul acestei seri. Astfel că spectacolul a fost total, iar Părintele paroh Minea Mihai poate să se declare mai mult decât mulțumit de reușita evenimentului.
   Încă de la început, publicul a cântat cu noi: AM VENIT MĂICUȚĂ SĂ NE MAI VEDEM, apoi Ovidiu a lansat o variantă absolut senzațională a cântecului CIREȘUL
ÎNFLORIT și oamenii au prins a lăcrima cu duioșie, fascinați de ceea ce se petrecea în fața lor. Pentru ei, totul era nou, măreț și irepetabil, iar noi am simțit aceasta și le-am adus aminte că ortodoxia și românismul sunt principalele repere adevărate ale unui român adevărat. Vlad a reiterat nevoia de o CATEDRALĂ A MÂNTUIRII NEAMULUI –și a justificat în versuri unice nevoia de demnitate națională. Iar Sorin Popa a reușit să ne reîntoarcă la puritate cu un cântec interpretat excepțional: PUNE COPILE CAPUL PE PERNĂ, ca bonus la recitalul frumos la copiilor satului, care au fost și ei parte integrantă a acestui spectacol.
   La recitalul Părintelui Doru Gheaja toată lumea a fost fascinată de vocea părintelui, dar și de modul unic în care acest geniu al cântecului patriotic își desfășoară recitalul, cu o acuratețe artistică impecabilă, plin de har și iubire. Am cântat și noi cu dânsul, i-am simțit mărturia divină și ne-am simțit adevărați corifei ai istoriei românești. Lumea s-a
sculat în picioare, la toate cântecele naționale, iar Presaca a devenit nu doar un simplu sat din luminișul Transilvaniei, ci o adevărată cetate de scaun a naționalismului românesc.

  Am plecat din Presaca mulțumiți și plini de gânduri frumoase, cu dor de alte asemenea spectacole, pentru că ne-am dat seama, încă și încă odată, cât de frumoasă este viața de român.