CONCERTUL 206: Din TAXI, ÎN IUBIREA MAICII DOMNULUII

Șezătoare de Lumină Lină

Ieri,la primirea darului...

 “Aveți grijă la ușă”- îmi spune șoferul de taxi, care m-a adus astăzi pe Strada Oncești. Și în momentul acela m-am trezit din visare... Ajunsesem cu un TAXI, la Biserica Tuturor Sfinților de pe Oncești-Vasile Aron-Sibiu. Eram plin de gânduri, neliniștit, emoționat, așa cum –cei ce mă cunosc mai bine o știu- sunt înaintea fiecărui concert. Năvăleau mii de idei în mine. Cum voi face, cum îmi poziționez echipa, cum o să mă descurc.

Ciprian Nedelcu filmează pentru internet...

  Mi-am adus atunci aminte de DARUL din buzunar. Un mic fragment primit de la Părintele Adrian, din însăși Icoana Maicii Domnului Îndrumătoarea. I-am spus Măicuței: “Acum chiar Tu, te rog, să mă ajuți, să duc la bun sfârșit lucrarea...” Și am sărutat “așchia” de lemn… 
Șoferul m-a trezit din reverie… “Aveți grijă Părinte. Sunteți doar om... Eu vă înțeleg...” Am deschis ușor ușa. La intrare în biserică lume multă. Părintele Mihai mă aștepta. “Bine ai venit Avva!”… 
  Doamna preoteasă Mihaela era la datorie. 

Părintele Mihai- un om minunat!

Pregătea pentru internet, în mod inedit, transmisia live. “Aveți un modem?”- mă întreabă? Răspund că “Da!” și intrăm în febra concertului… Emoțiile mă consumă și mai mult. “Ce cântăm?”… Nimeni nu răspunde… Îmi număr credincioșii… Facem o listă… Asta merge, asta nu. Ne lăsăm în seama lui Dumnezeu… 

Lasă, fie ce o fi… Maica Domnului cu noi…
Concertul  îl știți. Au cântat alternative “ai noștrii” și “ai lor”… Apoi, toată lumea… Asta e de fapt cel mai important. Restul e istorie. Măicuța e numai iubire…

JURNAL DE SÂMBĂTĂ SEARA

 

  Sihăstrim în Balcani. Un cioban și o mie de oi. Plec spre gândurile mele mai sihastru ca niciodată. Mă închid în întrebări, și încerc ca să aflu cât mai este Hristos în mine. Vine în curând Crăciunul și îmi bate inima a dor de lumină. Lumină de țară. Lumină de a fi mai bun. Lumină de a ierta oamenii. Lumină de a nu mai răspunde la rău cu răul, la vorbe cu vorbele, la dușmani cu dușmănia.

...

   Bat în inima Maicii Domnului. Doamne, ce vorbă! Aseară pe Dealului, emoțiile zburau printre noi. Niciunul parcă nu eram concentrați la ceea ce făceam. Dar, cred că era numai o iluzie. De fapt toți iubeam... Era praznic, și febra iubirii de Măicuța ne făcuse agitați. Ne rugam fără a stăpânii emotivitatea. Fiecare se concentra să citească mai bine, să cânte mai bine, dar gândurile zburau. „Bine ați zis! Și mie, și mie-îmi zice la sfârșitul slujbei, în Părintele Iosif ” Îi răspund că la fel mi se întâmplă de fiecare dată. Parcă niciodată nu sunt pegătit pentru un mare praznic. Oare mai știm să prăznuim? Nu știu, dar aseară a fost frumos. Măicuța primește...

...

   Sâmbătă românească, într-un sat din Ardeal. Încă mai văd fire de iarbă. Se luptă cu toamna din propria inimă. Cu dorul de libertate. Și cum ar vrea toamna să le oprească cântecul. Dar firele nu se lasă învinse de amurg. Se smulg parcă din precar, din mireasme învechite, din compromisuri ieftine și pornesc spre cer.   

...

   Când viața moare în noi,stăm lipiți de ecranul unui televizor și aunui laptop și visăm la fericire. Facebookul, internetul a reușit ceva extraordinar, adică să ne lege pe unii de alții prin actualitate și impecizie. Refuzăm propria viață și o vizualizăm pe a celoralalți. Suntem o societate aproape ecranizată. Ne condiționăm fericrea de un LIKE. Ne-am pierdut respiația, somnul, vigoarea, propria experiență. Trăim în iluziile altora.

...

  Duminică primă din POST. Răvășiți,stingheri în iubire, abia putem să aticulăm primele colinde. Sunt gurile încleștate de atâta vorbire searbădă. Și de aceea colindul curge greu. Tare greu.

...

Vrem nu vrem Cenaclul Lumină Lină a creat o comuniune între cei ce cântă. Oameni diferiți, cu opinii firești și poate schimbătoare, Cenaclul a trezit o unitate, pe care nici eu nu o conștientizez adeseori. Cenaclul a biruit cea mai tare ispită a sa, individualismul și astăzi am simțit că Cenaclul crede în puterea divină care îl ocrotește. Și iată-ne împreună și la greu. Și câți am fost, de fapt am fost toți. În Duhul Sfânt... Acesta e rodul Sărmașului. Și a Măicuței... De astăzi ne-am auzit inima bătând într-un singur sens. Undeva, undeva, prin Ardeal...

...

Cred că nu e târziu să credem în bucurie. Maica Domnului ne va slava. Mereu și mereu spun asta. Pentru că, mi-e tare dor de dânsa...

AZI, VINERI DE LA ORA 19, 5 ANI DE LA VENIREA ICOANEI DE LA BISERICA MIHAI VODĂ! SPUNE ȘI TU CEVA...

MESAJE DE ADORAȚIE PENTRU MAICA DOMNULUI LE PRIMEȘTE PĂRINTELE CĂTĂLIN:

dumitreancatalin@yahoo.com

cei ce aveți curaj să mărturisiți minunile acestor 5 ani, scrieți și mesajele vor fi publicate!

Numai cei ce aveți curajul mărturisirii!

PĂRINTELE CĂTĂLIN: JURNAL DE ARDEAL

JURNAL DE ARDEAL

9 NOIEMBRIE 2013

Plânge Ardealul! Cenaclul însă cântă a nădejde. Cimitirul din Sărmașu e viu. Doamne, câte cruci! Câți morți mai vii decât vii... Și, ce seară. Unică, sublimă, greu de egalat...

Am ajuns greu. Drum necunoscut d ela Iernut spre Sărmașu. Ceață. Noapte. Ne grăbim. Părintele  Ilie ne sună. Eu îl sun aproape la fiecare 25 minunte. Nu ne-am rătăcit?- o întrebare obsedantă. Parcă m-aș putea rătăci prin Ardeal... Of, ce greu, și ce frumos... Prin Ardeal... Drum spre Sărmaș... Mai citiți? Mai puteți?

Plânge Ardealul și noi ajungem la Sărmașu. E deja noapte. Mergem la cimitir. Acolo e biserica de lemn și bustul mareșalului.

O ZI OARECARE

Demnitate sau compromis? Cred  că toată viața am cules roadele compromisului și foarte puțin pe cele ale demnității. Imi e greu să vorbesc uneori sincer chiar și de neamul românesc. Mi-e rușine că nu am mai multă voință în sânge, și că până la urmă o să pot să fiu numai un simplu un laș, încapabil de a suporta rigorile eroismului.

Nu mi-e rușine să spun, dar oameni precum Corneliu Codreanu sau Mareșalul Antonescu sunt greu de egalat. De aceea poate că, atunci când oricine își permite să facă comentarii despre X sau Y, e pentru că de fapt niciunul nu se mai ridică la nivelul faptelor mari pentru țară. De aceea, vorbim, comentăm, ne dăm cu părerea, glumim, bârfim... Pentru că, nu avem fapte.

13 NOIEMBRIE

După Sărmașu nu-mi găsesc locul nicăieri. Tot ce e în jurul meu mi se pare mic, vinovat și indecis. Eu unul mă simt bolnav de neputință. M-aș îmbolnăvi de țară și atunci ar fi așa de simplu de murit. Cu țara înfiptă în inimă, ca un țăruș în brazda milenară.

Amiază...Încerc să leg un discurs despre patriotism cu unii apropiați. Mă aprobă din cap ca pe un sef, dar atâta tot. În sufletul lor e o altă lume. În sufletul meu e o altă lume. Datul din cap e boala românilor, aprobări fără convingere și apoi renunțările fatale.

Zi de septembrie

Frunzele în căderea lor au mai multă demnitate decât oamenii. Pentru că nu disimulează. Cad liniștite și profunde, asemenea pustnicilor care se sting neștiuți de nimeni, în scorburi aspre de munte. Frunzele mor fără a-și spolia sfârșitul. Viața omului, în schimb, e o minciună, o ascundere, o disimulare  a virtuții. Tot ceea ce facem este o cremuire cu alifii strălucitoare. Ne mințim nașterea, ne trădăm destinul, neamul, părinții, credința, trupul, sângele, apoi ne prezentăm celorlalți ca strălucitori. Ca oameni fără de probleme. Mă recunosc și eu în toate aceste rânduri. Eu...

13 Noiembrie

Vreau să nu mai vorbesc cu nimeni la telefon. Vreau o seară de pace, de rugăciune, de uitare. Vreau să uit elogiile. La ce bun...

La Sărmașu am fost făcut “mare”, dar eu nu sunt așa. Pentru că, sunt sigur că Sărmașu, a declanșat mai multe controverse în inimile noastre. Biruința spiritulă din cele trei ore de concert, românismul declanșat în sute de piepturi, ne-a găsit pe toți nepregăitți. Și marea majoritate, ca într-o depresie psihică am căutat să ne scundem. De cine? De noi înșine... De harul ce a coborât în noi. 

A doua zi... Pe Facebook comentarii palide, pe email câteva frumoase, chiar generoase, dar destul de puține ... Nici eu nu am mai scris ca altădată. Scurt, aproape deloc... Fugim, fugim, de șansa de a fi mai mult decât suntem. Păcat...

13 Noiembrie

Am învățat să zic și celor mari și celor mici: Iertați-mă! Pentru că, nu se știe unde sunt eu... Mai sus sau mai jos...

. De fapt toate cuvintele aduc răni. Iar oamenii de azi se rănesc din orice. Se rănesc din iubire, se rănesc chiar cu Hristos- Cuvântul pe buze, se rănesc ușor, ușor de tot... Iar viața e o plată a cuvintelor. Și un nevrednic ca mine încă are încă tupeul să le mai scrie, să le mai rostească...

Cer iertare pentru toate, ce am scris e numai un jurnal. Dacă nu aș fi scris oricum aș fi gândit... 

ARDEAL, ARDEAL...

Oare chiar am putea jura și muri într-o zi pentru Ardeal?

Gala 200 VIDEO! SĂRMAȘU SPECTACOL SUBLIM! VIZIONARE PLĂCUTĂ!

PĂRINTELE CĂTĂLIN: VĂ SCRIU ȘI AZI CU INIMA!

Mă destăinui destul de târziu, despre ceea ce a însemnat pentru mine Gala 200.         Am lăsat

blogul în așteptare până astăzi, deși cred că tot ce a fost minunat acolo la Sărmașu este opera lui Dumnezeu, a Maicii Domnului, a Părintelui Ilie Bucur și poate că, abia după aceea a Cenaclului Lumină Lină.

    
Gala 200 a fost un dar. Cenaclul a primit, în sfârșit un mare dar, un concert cum ar fi putut fi toate cele peste 200, dar cum s-a cuvenit să avem doar la Sărmașu. Mă văd izbit de lacrimii, și bătut de emoții puternice ca să retransmit vouă, cititorilor acestui blog, ce am trăit noi acolo. A fost parcă un drum peste moarte. Cu Ardealul șu România în vorbe, în fapte și în dăruire. Cu niște colegi minunați, care acum s-au autodepășit cu toții. Au dat suflet, au dat complexitate momentului și au dat inimă. Cu un public sărmășano-sibian de excepție.

Greu, foarte greu de egalat un astfel de concert. Dar, cine știe? Zile mai sunt și vom mai vedea. Mi-e frică efectiv să scriu mai mult. Și aceasta nu pentru că m-a părăsit vreodată curajul, dar sunt sigur că nu aș spune totul. Și eu vreau să spun întotdeauna cât mai multe despre toți.

Vă iubesc dragi colegi!

Vă mulțumesc oameni minunați care ați fost la concert sau ne-ați însoțit măcar cu inima!

Vă port în suflet Părinte Ilie!

Doamne ocrotește-i pe români!

GALA 200 A CENACLULUI LUMINA LINA LA SARMASU

SĂRMAȘU! SĂRMAȘU! SĂRMAȘU!
SUPERB! GALA 200!

Când am coborât din autocar la Sărmaşu, în acest loc pitoresc, parcă am ajuns în Rai, parcă însuşi Sf. Nectarie al cărui praznic L-am sărbătorit ieri şi Sf. Mina pe care Îl sărbătorim mâine, ne-au întâmpinat cu bucurie alături de aceste gazde minunate, spunându-ne: Bucuraţi-vă! Binevesteşte pământule al ţării noastre bucurie mare, pentru cei ce dau slavă Lui Dumnezeu, pentru această ţară minunată, pe cei ce luptă după puterea lor pentru păstrarea identităţii spirituale.Membrii Cenaclului Lumină Lină, prin abordarea repertoriului lor, prin felul de a transmite publicului mesajul naţional, patriotic, prezintă prin cântec istoria poporului român, pune accentul pe păstrarea identităţii noastre spirituale şi teritoriale:”

SĂ AVEM ÎN VINE!!!

Dac-avem în vine sânge/Îi suntem datori total/ Maica Horii încă plânge,/Creşte iarba în Ardeal..Prin Viteazul întregirii/Urcă-n calendar fatal,/ Ziua mare a unirii,/România e-n Ardeal.” Doamne ce frumos a răsunat Imnul Ardealului!

Sunt sigură, că Adrian Păunescu, marele nostru poet dacă trăia, azi alături de noi măreţia acestui concert, ar fi cântat:”Popor românesc, nu uita niciodată/Că nu eşti urmaş de fricoşi şi bastarzi/La tine acasă, cât faci ochii roată/De dragul eroilor veşnic să arzi/La Sărmaş cântă româneşte cenaclul/Şi-ntreg calendarul  se-aude pe drum/Şi clopote fierb untdelemnul furtunii/La Sărmaş, la Sărmaş, la Sărmaş acum!.../Tu Iancule sfânt ne-ai purtat idealul/ La Sărmaş venind fiii tăi te cinstesc/Lui Iancu-nchinare, trăiască Ardealul/Trăiască întregul popor românesc!”

În sufletul românilor, a rămas viu spiritul eroilor noştrii şi aşa va fi atâta timp, cât vor exista români adevăraţi ca Părintele Protopop Ilie Bucur gazda Galei 200 a cenaclului şi toţi cei care l-au sprijinit în organizarea acestui măreţ concert, Părintele Marian Mărcuş, Părintele Cătălin Dumitrean conducătorul Cenaclului Lumină Lină şi membrii acestuia: Ioan Ivan, Liviu Ureche, Dan Podoleanu, Mihai Doda, Ştefan Ion, Nelu Butnaru, Fam.Topea  Andrei Lazăr, Alexandru Dănilă, Cristina Raicea, Adina Tomuţa, Andreea Tecan, Mihaela Pal, Dalia, fetiţele Ana şi Casiana, cei care au asigurat sonorizarea, dar şi toţi cei care au participat la acest mare eveniment cultural, naţional şi istoric de la Sărmaş. Care a demonstrat încă o dată, că spiritul românesc are forţă şi continuă să existe. Prezentat cu multă măiestrie de părintele Cătălin Dumitrean, care a  încurajat publicul să fie coparticipant la ceea ce se cântă de către cenaclu, fiind cu toţii interpreţi, iar rezultatul a fost absolut magic! S-a cântat la unison: Ardeal,orizont fatal/Numai vale-deal, hei/Să jurăm pentru Ardeal/Jurăm, jurăm, jurăm pentru Ardeal…Pune Doamne, la hotar/Monument de opincar,/Nici c-o floare să n-atingi/ Urma dacicei opinci.

VIBRAȚIE UNICĂ!

În sfânta Biserică am simţit vibraţia muzicii, manifestându-se prin noi, atingând apoi acea minunată, armonie colectivă.Tocmai de aceea un astfel de concert viu are acel nimb sonor care te pătrunde până-n adâncul sufletului. Am avut şansa  să mă aflu la acest măreţ concert, să simt cum, odată început repertoriul cântecelor patriotice, parcă fiecare cântec interpretat pregătea terenul pentru următorul, ca într-o înlănţuire, care odată pornită, curge ca o cascadă al cărei curs nu mai poate fi schimbat. Vibrau pipturile creştinilor cântând: “Treceţi batalioane române Carpaţii/La arme cu Frunze şi flori,/V-aşteaptă izbânda, v-aşteaptă şi fraţii/Cu inima la trecători.”Apoi:”Ridică-te Ştefane, şi vezi-ţi fiii,/Că vremea în lume e grea,/Credinţă veşnică patriei noastre,/Jurăm, Măria-Ta!

DRAGOSTE PENTRU ROMÂNIA!

Cântând marea lor dragoste de pământul străbun, de Bunul Dumnezeu, membrii Cenaclului Lumină Lină, transmit publicului emoţiile şi sentimentele lor, realizând astfel acea comuniune, acea unitate de simţire care te înalţă pe cele mai mari culmi ale trăirii sufleteşti: Cât flamura roş-galbenă-albastră,/Ne este prag şi steag şi ideal,/ Veniţi români, veniţi la meca noastră,/Veniţi la Sărmaş în Ardeal!

Putem afirma fără rezervă, că ceea ce realizează părintele Cătălin, alături de membrii cenaclului, sunt lecţii de istorie naţională, de iubirea aproapelui şi de Dumnezeu.

Prin cântările înălţate Maicii Domnului, sufletul tuturor credincioşilor prezenţi, a primit revărsarea Duhului Sfânt.Ne-am bucurat împreună proslăvind Biserica Lui Dumnezeu. Dăm slavă Lui Dumnezeu pentru toate şi pentru această zi minunată.

MULȚUMIM!
Mulţumim Părintelui Protopop Ilie Bucur, mulţumim Părintelui Cătălin Dumitrean, Părintelui Marian Mărcuş şi tuturor interpreţilor pentru jertfa lor, pentru dragostea lor, pentru această zi  minunată, în care a avut loc Gala 200 a Cenaclului Lumină Lină de la Sărmaşu, azi 10 noiembrie 2013. În această superbă Biserică Ortodoxă a oraşului Sărmaş, ne-a binecuvântat Dumnezeu alături de membrii cenaclului, după 200 de concerte, după 200 de jertfe pe altarul ţării.Cu toţii ştim că păstrarea identităţii naţionale, merită orice sacrificiu.

Îi fericim pe aceşti oameni minunaţi, care au puterea de a face binele, de a aduce bucurie şi lumină în sufletul oamenilor.

Preacurata Stăpână de Dumnezeu Nascătoare, cea dintâi primitoare a bucuriei, ne-a bucurat pe toţi în această sfântă zi, Bucurându-se alături de noi. Amin!

Monica Armenciu

HRAMUL SF.NECTARIE DIN EGHINA LA T.B.C. SIBIU

Astăzi, la Hramul Bisericii din curtea Spitalului T.B.C. din Sibiu, Sfântul Nectarie din Eghina, la acest mare praznic, am simţit încă o dată, că cea mai frumoasă podoabă a Bisericii sunt Sfinţii ei, în care au rodit darurile Duhului Sfânt, pe care ei le-au cultivat cu multă credinţă şi stăruinţă în fapte bune. Această frumuseţe a lucrării harului Preasfintei Treimi în oameni se vede în primul rând în ziua de pomenire a Sfinţilor. Pr.Cătălin ne-a vorbit de cei ce au predicat Evanghelia lui Hristos pe pământul ţării noastre, începând cu însuşi Sfântul Nectarie, despre misiunea sa binecuvântată în lume, despre pilda răbdării şi Evanghelia din această zi. În această zi binecuvântată, am înţeles

de ce creştinismul românesc are rădăcini adânci în sufletul poporului şi rugători în ceruri, cum prezenţa Duhului Sfânt în om lucrează sfinţirea lui. Părintele ne explică, cum prin identitatea fiecărui sfânt pomenit într-o zi din calendar, şi comuniunea tuturor sfinţilor veniţi azi la această biserica atât de dragă nouă, lucrează Duhul Sânt, cum Mântuitorul Nostru Iisus Hristos i-a pregătit pe ucenicii Săi să înţeleagă taina Bisericii, aşa ne învaţă pe noi preoţii noştri sfinţi, că la cuvântul bun trebuie să adăugăm şi fapta cea bună de ajutorare a semenilor, de alinare a suferinţei şi singurătăţii lor, de schimbare a stării lor de întristare într-o stare de bucurie şi de mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru toate câte le primesc. 

Ne bucurăm împreună cu celelalte neamuri ortodoxe de comuniunea euharistică şi împărtăşim aceeaşi învăţătură de credinţă. Dar avem propriul nostru loc pe pământ de unde privim către cer, cu dorurile, împlinirile şi încercările noastre. Cerul este deschis tuturor neamurilor, dar ştim că Maica Domnului şi sfinţii lui Dumnezeu ne ajută pe fiecare dintre noi să creştem în duh şi, totodată, ne iubesc aşa cum suntem, cu limba şi tradiţiile noastre, pe care le ştim de la moşii şi strămoşii noştri.

Ne-am rugat împreună, am simţit dragostea Sfântului Nectarie, am simţit bucuria tuturor Sfinţilor prezenţi la această mare sărbătoare.

Membrii Cenaclului Lumină Lină, dornici de misiune creştină, conştienţi fiind că fiecare din noi are menirea de a înmulţi darurile primite de la Dumnezeu, s-au deplasat în localitatea Sărmaş, să aducă bucurie oamenilor. Astfel, prin puterea pe care o primesc de la Dumnezeu, într-un mod unic, ca nişte copii ai cerului împlinesc Sfintele Scripturi într-un mod firesc, iubirea semenilor este legea lor de mişcare. Sufletul lor se prelinge în lacrimi de bucurie, jertfa lor străluceşte într-un zâmbet, pregătind GALA 200 a Cenaclului Lumină Lină la Sărmaş.

                                                                                      Monica Armenciu

CENACLUL LA SĂRMAȘ! SĂ VĂ AMINTIȚI MEREU DE NOI!

DUMINICĂ 10 NOIEMBRIE 1013, LA ORA 11 ÎNCEPE LA SĂRAMȘU DE MUREȘ GALA 200!

TRANSMITEȚI PE EMAIL CUVINTELE VOASTRE DE SUFLET PENTRU CENACLU!