joi, 19 decembrie 2013

CENACLUL ÎNTRE SIMPLITATE ȘI PIAȚA MARE!


 ALTĂDATĂ AR FI FOST ALTCEVA... 
O scenă... Mii de lumini și aerul rece al iernii... O, măcar de ar ninge și s-ar mai îmblânzi gerul... Da, pentru că mâine seară Cenaclul Lumină Lină trebuie să facă față la un examen de capacitate și dăruire. Presa a numit concertul din Piața Mare: “Colindul bun și sfânt” și de vreo trei zile încoace mă rog la Dumnezeu să mă facă puțin mai bun ca să am îndrăzneala de a putea rost cu demnitate versurile de aur ale minunatelor noastre colinde.
Să nu credeți că dacă mergem în Piața Mare este cel mai important concert al cenaclului și al meu. Dacă, m-ați fi întrebat altădată probabil că aș fi răspuns că DA! Plin de salvă dașartă ( nu că acum m-aș fi vindecat de ea…) aș fi dorit să devin un fel de STAR, pe marile scene ale patriei… Acum, mi-e din ce în ce mai greu chiar să cânt. Pentru că, am înțeles că atât eu, cât și mulți dintre noi, ne folosim doar de credință, de patriotism, de colind, pentru a plăcea oamenilor și nu lui Dumnezeu… De aceea, îi rog mereu pe cei care vin în cenaclu, și sunt dornic de afirmare, să nu-și mai evalueze continuu locul și contribuția la concert, pentru că acesta e un semn veleitar, ci să accepte orice, chiar și statutul de a sta,uneori și numai ca simplu  décor, dacă vor să fie într-adevăr plăcuți Maicii Domnului…
MINUNAȚII TINERI PROTESTATARI
Credință au avut cu adevărat acei tineri protestatari care, la Pungești, la Alma Vii, în Piața Mare s-au ales cu dosare penale, pentru că au cerut dreptate neamului românesc.
Nu eu, nu noi care am mers prea puțin lângă ei. Dacă am fi fost consecvenți ( mă rog, noi cenacliștii avem scuza că duminicile nu am stat degeaba), am fi fost însă mereu alături de ei. Ori, amintiți-vă că multora le-a fost rușine când erau filmați și fotografiați la mars în Piața Mare. Păcatele slavei deșarte, îi făceau să se gândească la ce vor zice “ceilalți” când îi vor vedea pe ei în rândul demonstranților… Unii au venit doar că a fost Părintele Cătălin, alții doar că a fost Părintele X, dar câți oare s-au dus din proprie initiative și vara, și toamna și acum iarna…
Copiii, tinerii, oamenii aceia care demonstrau pentru Roșia Montana în schimb au fost eroici și sinceri. Și nu erau nici isihaști, nici teologi, dar practicau altruismul… Ceea ce e esential….
Ei, chiar cântau din inimă: TU ARDEAL și DEȘTEAPTĂ-TE ROMÂNE!
CENACLUL MAI ARE O  ȘANSĂ
Șansa mi-a adus-o astăzi Părintele Nicolae Cizmaș din Geacaș-Mediaș.  Dar, să vă spun întâi altceva, ca să înțelegeți mai bine, ce-I cu această șansă…În urmă cu două zile, o gripă, dar și convingerea mea că nu e corect ceea ce vreau să fac, m-a oprit de la a face planuri majore cu cenaclul. Și am tergiversat un drum promițător la București, de unde, vezi Doamne, trebuia să vin cu sacul plin de promisiuni… Mereu Bucureștiul este o mama a promisiunilor și a viselor de mărire…. Așa că, m-am îmbolnăvit și brusc m-a luminat Dumnezeu ce am de făcut…  Așa că, am hotărât ca în 2014 să creez un concert simplu al cenaclului, cum a fost el gândit la origini, cu reîntoarcere la paritatea de 50%-%0% pentru cântecele închinate neamului și pricesne.
   Deci, Părintele Nicolae a intrat azi în biros la Mitropolie și m-a invitat direct, fără ca eu să îl rog ca să merg în 16 Martie în parohia sfinției sale cu cenaclul. Am acceptat, mai ales că deja am patru proiecte simple și frumoase. Unul va fi la Gura Râului, la școală, unde domnul director Motronea, a hotărât să facem o educație patriotică printr-un concert, în care și elevii, și noi să povestim prin versuri și cântece, faptele de eroism ale poporului roman. Acțiunea va fi în februarie. Mai sunt concerte la Târnava și în 9 noiembrie la Cluj-Napoca, dar repet, ne vom reîntoarce prin ele la simplitate. Atât noi cei ce cântăm, cât și cei ce ne vor asculta…  Cu acțiuni directe în locuri simple, acolo unde au mai rămas românii adevărați.

Așadar, evenimentul dinPiața Mare este doar un evniment și atâta tot. Îl vom respecta, ne vom dărui și vom ruga pe Dumnezeu să fie mereu și mereu aproape de noi. 

 MULȚUMESC 
ÎN MOD SPECIAL, TINERILOR PROTESTATARI,  ANTI PROIECT ROȘIA MONTANA,  CARE, ÎNTR-UN MINUNAT SEMN DE RECUNOȘTINȚĂ ȘI COMUNIUNE AU FĂCUT PE MIJLOACELE LOR DE SOCIALIZARE PROPAGANDĂ CONCERTULUI  NOSTRU DE MÂINE!
.

duminică, 15 decembrie 2013

CENACLUL LA AVRIG! (217)

LA AVRIG A FOST MINUNAT!
Eram convinși că va fi frumos! Părintele Protopop Gafton, ne-a atras atenția că va fi minunat!
Și a fost o minune: În Avrig s-a născut Cenaclul Lumină Lină 2- filiala Avrig, ca dovadă că lecțiile noastre de patriotism și credință nasc replici valori și continuitate. A fost și Corul Catedralei din  Sibiu, și minunații colindători din grupul Părintelui Costică Ciocan, 
și Junii Avrigului și tinerii de la strana bisericii din Avrig... O minune de concert...
Patriotism, colinde multe, spirit de ACASĂ... Ne-am întărit... Ce să vă spun? Am pus suflet, mai ales că cenaclul a început să se mai strângă... Și e final de an și totul e așa cum trebuie să fie...
Gazdele s-au comportat minunant. Avrigenii au venit cu mic cu
mare. Mulți copii, chiar și tineret. Am simțit că în Avrig parcă mai mișcă ceva; că flacăra ortodoxiei are momente de înălțare, că și patriotismul e aproape de rosturile lui firești... Am simțit... am iubit...
La final cântam... Nu ne mai opream, iar lumea venea ca să se închine la Icoana Măicuței. Ea stătea blândă și ne întărea dorurile. A fost cald și bine în suflet... La Avrig...

joi, 12 decembrie 2013

CENACLUL LA MEDIAȘ (216)



…Da, un vis de iarnă, care vrea parcă să lumineze somnul național. Cenaclul Lumină Lină și Grupul MOTTO, o ambianță de adânc patriotism, cu foști și actuali slujitori ai Ministerului de Interne, cu public din Târnava, Târnăvioara și Copșa Mică, dornici să ne revadă.
   
Am ajuns la 14.15, sala era pregătită, microfoanele gata de început și publicul începea să sosească. Nu am mai avut însă timp, de nici o repetiție, deși dragul nostru Nelu Ivan ar fi dorit să intrăm pe scenă mai “încălziți”. Prietenii de la MOTTO erau foarte emoționați. Sărbătoreau patru ani de existență  și evenimentul le-a fost dat să se desfășoare sub împreuna-lucrare cu Cenaclul Lumină Lină.
A început concertul și cei de la MOTTO sunt minunați și pașnici. Trag de sală să ritmeze aplauzele. La început mai greu, apoi din ce în ce mai ușor. Răzbate cântecul ALILUIA și apoi totul devine divin. Cencliștii sunt cu toții pe scenă, participă în mod altruist la recitalul medieșenilor. E și Alexandru, și Romică, și Ștefan, Mihai, Dalia etc…
După care un tort de sărbătoare este oferit de organizatori ca răsplată pentru cei 4 ani de efervescență MOTTO…
   
Începe Cenaclul… Cântăm, zidim frumos spiritual direct pe suflete. Și colegii noștrii sunt la înălțime. Spun colinde curate și dezlănțuie cântecul în întreaga sală… Și, așa cum era de așteptat, începe recitalul patriotic… Toate cântecele de cutezanță ale noastre, pe care desigur că le cunoașteți și le iubiți. Sala se înfierbântă… La imnul national, oamenii cântă extraordinar, iar lacrimile se amestecă cu vibrația. De aici înainte nimeni nu mai stă pe scaun. Iar concertul se sfârșește în picioare… Cerem să apărăm munții, aurul, Roșia Montana, patrimoniul României și chiar limba română, iar lumea întreagă depune un solemn JURĂMÂMNT PENTRU ARDEAL…
Totul e minunat, mai ales când pe colindul O CE VESTE MINUNATĂ, parcă publicul ar vrea să vină pe scenă și să devină una cu noi… Acesta a fost Mediașul Concertul 216 și mărturia altor inimi frumoase de români. 

luni, 9 decembrie 2013

CENACLUL LA CENTRUL DE PLASAMENT-AGÂRBICIU (215)


 Agârbiciu. Centrul de plasament. Ne strângem câțiva colegi și hotărâm să mergem acolo, la acei copii suferinzi pentru lipsa părinților, dar nu și a iubirii...

   Zice Mântuitorul: „Ce folos dacă-i iubiți doar pe cei ai noștrii?”... Și parafrazând, aș spune, ce folos dacă mergem la servici și chiar dacă trudim din greu, când facem acest lucru tot pentru interesul nostru imediat și, bineînțeles a celor cu care compunem viața? Ce folos că avem căștiguri, mai mari sau modeste, dar nu investim și în cele ale aproapelui. Și nu în al aceluia cel mai aproape de noi?
   Ploua pe drum. Ploaie blândă de decembrie... Iar la Agârbiciu, când am intrat în Centrul de Plasament, parcă ploua cu steluțe. Doamna director Valeria, era extrem de bucuroasă. Fremăta, ca și organizatorii acestui eveniment, niște credincioși din Sibiu, care au ținut să le rămână darul( au oferit copiilor pungi și alimente) anonim.
   
   În Sala de mese, de la demisolul clădirii, domnea o stare de emoție și sărbătoare. Copiii ne așteptau cu colinde și poezii. Unii își confecționaseră aripioare de îngerași, dar parcă toți puteau în acel moment, să zboare... Ce a urmat e greu de redat  Au fost adorabili. Și noi, am încercat să le răsplătim gestul cu un program de colinde calde și pline de optimism...

Ne-am despărțit cu greu. Copiii ne ajutau la împachetat aparatura. Și un dulce: “Să mai veniți!” Le-am răspuns fără ezitare: “Vom reveni, cu drag și de iepuraș!” Dacă am promis…

duminică, 8 decembrie 2013

CENACLUL LA TOPOLOVENI-ARGEȘ (CONCERTUL 214)

   Topoloveni a treia bornă la pulsu 200... Bate tare inima cenaclului. Dar nu a prăpăd ci a fericire...
Dan Podleanu, Liviu Ureche, Mihai Doda, Ștefan Ion, Dumitru Beu, Ioan Domnariu, Cristina și Dalia, sau micul comando de vreme grea,  a dus în mod excelent la bun sfârșit al treilea concert consecutiv în tot atâtea zile. Și s-a încheiat în triumf turneul deosebit de frumos din județul Argeș.
  
  Cum a fost la Topoloveni? Vă spun că foarte bine și v-aș aduce încă câteva sute de români ca să ne fie probă și martori. Nu că am fi la vreun proces, dar darul se înmulțește din dar și voi aveți nevoie de mai mult stimulent ca să veniți lângă noi. Și o să veniți.. 
  
Cenaclul Lumină Lină a ajuns un leac de fiecare zi. Cântă, colindă, admite și proclamă patriotism fără rezerve și de aceea varsă iubire. Iar cei ce nu au această iubire suferă. Suferă în sine, ca la boala cea fără de leac. Deci, iubiți pacienți, nu vă mai faceți de cap și luați-vă doctoria. Icoana Maicii Domnului, pricesnele, comuniunea cu atâta lume minunată.

   Venim de la Topoloveni. Ne rămân în amintire glasurile acelea unite de colind. Și felul în care a fost cântat atât de minunat cântat Ardealul, chiar de munteni. Cine ar fi crezut? Preoți deosebiți, credincioși blânzi, tineri mai mulți ca niciodată, lume de caracter duhovnicesc. 


  Și acum drumul spre casă. Ducem cu noi misterele Țării Românești și amintirea batalioanelor române care din Muntenia au trecut cândva munții pentru a elibera Transilvania din robia urgiilor păgâne. Acum, noi, ardelenii din Cenaclul Lumină Lină tocmai le-am mulțumit pentru acel excepțional gest... Mulțumim pentru tot...

sâmbătă, 7 decembrie 2013

CENACLUL LA PRIBOIENII DE JOS!

 
Priboienii de Jos... Valuri, valuri de oameni... De unde or fi venind atâția? Părintele Stelian, om de inimă și înaltă condiție românească, ne spune că nu sunt numai din această localitate, că au venit românii de pretutindeni...
Plânge Icoana... Cântă poporul... DOAMNE OCROTEȘTE-I PE ROMÂNI... Liviu Ureche aduce direct în inimă un cântec smerit: 1907. Sună frumos. Și, apoi surpriza, imnul nostru FILOFTEIA ROMÂNA, compus chiar zilele trecute.

Lumea nu mai are loc în biserică. Observăm că deși are dimensiunile Catedralei din Sărmașu, locația este de-a dreptul arhiplină... Sunt aproape 15 preoți. Marea majoritate tineri și neindiferenți la patriotism... Colindăm. Echipa, care părea doar în aparență subțire, capătă acum contur deplin. Dan Podoleanu așează JURĂMÂNTULUL LA PUTNA pe flăcările dorului de etenitate...Și, AM VENIT MĂICUȚĂ SĂ NE MAI VEDEM pare un foc aprins peste întreaga ROMÂNIE...
  Colindăm din nou... CE FRUMOS E OMUL... Lumea nu mai mișcă. Toți cântă, e uluitor, chiar toți cântă... Sute și sute de oameni. Unde om fi? În ce sferă cerească? Sunt inimi unite la maxim aici la Priboieni. Și, ce candoare, ce palpitații divine, dar mai ales multă duhovnicie. Cineva, îmi spune, că așa ceva nu s-a mai văzut aici... Mă uit însă la Măicuța. Numai și numai ea este totul, autoarea supraviețuirii noastre. În orice condiții. Și câți au lăsat-o.... Pentru un of... Pentru un om... Pentru... Și ea decide reușitele acestor sublime întâlniri ale Cenaclului Lumină Lină cu publicul de pretutindeni. Ce fericiți sunt cei ce o slujesc. Smerenia lor înseamnă devotament. Și iată, iată răsplata. Nu au apostat din calea misiunii. Sunt efervescenți și învăluiți în rai. Măicuța e numai iubire.

 
Plecăm greu... Mâine suntem la Topoloveni.  Obsesia oboselii ne fărmântă. Tragem greu bagajele spre mașină. Hai să mai facem un efort... Hai să nu ne lăsăm. Toți dau din cap că da. Și acum odihnă. Dimineață o luăm d ela capăt. Noapte bună!

vineri, 6 decembrie 2013

CENACLUL LA COPȘA MICĂ (concertul 212)

   NOI NU SUNTEM PATRIOȚI DE OCAZIE!
Pornim cronica acestui concert de la cuvintele domnului primar Tudorache:“Au fost multe, foarte multe concerte peste an, aici la
Copșa Mică, dar Cenaclul Lumină Lină adună atât de multă lume, că nimic nu îl poate egala ca popularitate”. La aceste vorbe să adăugăm și exclamațiile admirative de la finalul spectacolului, aparținând vice-primarului Comiza Cornel:”Cenaclul e inima mea. Am pus trei sute de scaune în sală și ați văzut că au fost atâția în afara sălii și pe margini. La anul o să fie plin până în strada…”
   
Entuziasm… Un dar obținut cu mari eforturi sufletești. Am ajuns totuși la Copșa Mică și am reinventat din lacrimi bucuria… Așa e mereu… Pornim greu și venim zburând spre casă… Nelu Ivan, Părintele Cândea, Alexandru, Ștefan, Mihai Doda, Romică, Nelu Domnaru, Dumitru Beu, Sorina Popa, Dalia, iată grupul de slujitori la altarul dăruirii totale…
  La un moment dat m-am dus la copiii din sală și le-am vorbit despre Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare, Horia și Avram Iancu... Păreau mirați. Parcă și nu știau nimic despre ei. Și acolo, spre mirarea publicului, le-am spus că trebuie să le urmăm exemplu, că noi nu suntem aici, la Copșa Mică doar pentru a colinda, că noi nu suntem niște venetici pe pământul românesc, ci acasă...acasă.... Iar copiii au înțeles lecția, au aplaudat și au cântat și mai însuflețit...
Noapte… Străbatem satele… Ce ușor curge drumul spre casă… Agârbiciu…Axente Sever… Șeica… Ruși…Slimnic… La volanul microbuzului Mihai. Vorbim de lumea care a fost atât de explozivă în fața noastră, de modul în care românii și-au cântat neamul și colinzile…
  Ce frumos a început cu LA NUNTA CE S-A ÎNTÂMPLAT… Și totul a fost ca la nuntă. I-am văzut fericiți și înlăcrimați pe oameni. La un moment dat m-am așezat la masă. Obosit. Adunasem povara ultimelor deplasări, a grijilor pentru oamenii mei, pentru reușita concertelor noastre… Mi-am dat abia atunci seama că orice ar fi noi… noi… câți om fi…noi nu putem rata transmiterea adevărului și a patriotismului pe care-l evocăm mereu în cântecele noastre. Pentru că, noi nu suntem patrioți din interes și de ocazie… Noi chiar credem în ceea ce facem. Și o facem mereu… Am vrut să închid ochii. M-am temut că bunii mei colegi se vor sminti și o să creadă că nu mai pot. Nu, trebuie să le spun că mai pot și că ei mai pot… Mult, foarte mult… Pentru România, pentru Ardeal, pentru dragul nostru Ardeal…