PĂRINTELE CĂTĂLIN: IISUS AL MEU

   Cred că postim mai mult din frică. Și prea puțin din cunoaștere și iubire. E o afirmație pe care mi-o asum, într-o țară în care există 20 de milioane de teologi și de interpreți ai lui Dumnezeu.

    Pe când eram copil, parcă stăruiam mai mult ca să-l cunosc pe Iisus Hristos. Îl căutam adeseori prin casă, prin ungherele podului, pe la prieteni, prin păduri, pe terenul de fotbal, și mai târziu chiar prin clasele de la Seminarul Teologic din Cluj. Am avut chiar îndrăzneala de a mă și revolta, ori de câte ori mi se părea că sunt abandonat de dânsul  și nerecunoscut între cei mulți. Dar, cel mai bine mi-am dat seama, atunci când rătăceam visător coridoarele seminarului, sau mă rugam prin capela seminarului de la etajul I, că de fapt fiecare individ are el însuși  propriul Iisus, făcut chiar după chipul și asemănarea noastră. Această constatare, deși nu are un suport dogmatic, e cât se poate de reală și ar trebui ca fiind realiști să acceptăm faptul, că învățătura cerească trece mai de fiecare dată prin subiectivismul propriei noastre persoane.

Seminarul Teologic din Cluj

    
  Ce amintiri mai am de la Cluj? Hm...  Profesorii noștrii de teologie erau când fermi, când legaliști, când dogmatici în exces, când laconici și alteori toropiți parcă de obsesiile supraviețuirii. Iar de cele mai multe ori, așa de minunați și de buni la suflet. Și vă mărturisesc, dragii mei, că din “gura” celor  “buni la suflet”, personal, îl căutam cel mai zdravăn pe Iisus. Ei, cei sfioși și calzi la vorbă, și înțelegători cu neputințele îmi erau cei mai simpatici și îmi păreau cei mai vrednici meseni ai Nunții Împărăției. Îmi vine chiar acum în minte chipul Părintelui Alexandru Moraru, care avea întotdeauna cuvinte calde, încurajatoare și prietenoase pentru tinerii seminariști. Nu ne judeca niciodată, nu ne considera niște rebeli, și ne lua întotdeauna partea, evident că atunci când ne aflam la ananghie... Nu mai vorbesc de Preasfințitul Iustinian, pe atunci Episcop-vicar la Cluj, omul care ne numea  „frățiorii mei mai mici”. În schimb printre dascăli și colegi erau și oameni întunecați, amenințând pe tinerii învățăcei, la cea mai mică poznă săvârșită, că sunt doar niște nefericiți intruși în Oastea Cerului, că-și vor pierde veșnicia, că l-au supărat  adânc pe Dumnezeu, și că sunt iremediabil smintiți și contaminați de lepra păcatului.

Părintele Al. Moraru

P.S. Iustinian

    Anii au trecut, dar mentalitatea creștinilor din nefericire nu s-a schimbat cu nimic. A venit  1989, libertatea, s-au tipărit mii de cărți duhovnicești, teologii s-au înmulțit (băieți, fete), datul cu părerea e tot  mai în floare pe siteurile ortodoxe, doctorii în teologie sunt peste tot, numeric cred că sunt vreo două mii oficial, dar, nu-i așa fiecare îl percepe pe Hristos așa cum crede. Când bun, când justițiar, când canonic, când apocaliptic, când iubitor de păcătoși, când scârbit de toți și de toate. Și aceasta numai și numai pentru că, repet, datul cu părerea a devenit singura noastră teologie și adevărata religie practicabilă.

   În naivitatea mea, mai bine zis în neobrăzarea mea, nici acum nu mi-l închipui pe Iisus Hristos cu engolpion arhieresc sau cu cizmele tăiate de pulberea grea a drumului crucii. Îl văd discret, mereu printre noi, vesel ca și Părintele Nicodim Bujor, gata să stea calm la vreo nuntă sau la vreun parastas, și fără a atrage prea mult atenția. Nici amenințător cu iadul, nici făcând în exces propagandă raiului, dar în orice caz, scurt la vorbă și înțelegător cu orișicine. Și, mai ales, aici e lucrul cel mai important,  plin de bunăvoință față de neobrăzarea mea, sau a altora. La fel de înțelept și în raport cu cei tulburați la suflet pe care îi ajută să se ridice, sau cu acei creștini care se cred de-a dreptul morți din pricina păcatelor, și pe care îi imboldește să nu mai fie prăpăstioși, neignorându-i nici pe angelicii-sfințișori, buni împlinitori ai postului și practicanți ai sutelor de liturghii și care în zborul lor naiv se și văd cu un pas în paradis.

   

Iisus al meu, stă privind înțelegător  chiar și spre ochelarii snobi ai vreunei  „teoloage” puritane, cu coc rânduit după dogmele „ortodoxe”și cu  șal pestriț peste frunte,  dar și către studentul pretins monden, cu bărbiță a la monahi, proaspăt intrat la Facultatea de Teologie,  și care, după primele ore de curs, își dă cu părerea savant despre calitatea unor ierarhi sau valoarea misionară a unor preoți de provincie. Iisus al meu nu are batistă la nas, nu judecă pe cei ce nu au cunoscut calea cea „strâmtă” a pătimirii ascetice, și acceptă până la urmă și laptele de soia, pateul contrafăcut de post, în evidentă opoziție cu preoții mânăstiroși care amenință că „ăsta nu e post, ci hedonism gustativ ”.

  Cu Iisus al meu mă întâlnesc mereu. Acasă, la ușa spovedaniei, la capătul unei zile grele, la colțul perinei odihnitoare, la sfârșitul fiecărui concert de cenaclu sau al fiecărei slujbe. Când unii mă critică, El îmi spune:”Lasă că nu-i chiar așa”. Când simt nevoia să fug în pustiu, crezându-mă inutil, tot El vine și îmi sugerează, că încă mai am multe lucruri bune de făcut pe „aici”... Când mă simt ca un lepros, plin de răni și de păcate, gata de a fi linșat de vigilența cerberilor iadului, tot El, Iisus vine, mă ia de mână ușor și mă întreabă: „Dar, ce ai? Mi-a fost mie vreodată silă de tine? Hai, ridică-te și mergi mai departe. Și eu am fost  OM ”

Da, cu acest Iisus mă înțeleg de minune. Și poate că, strâns cu ușa de poveștile lumii, El mă iubește  și mai tare. Până la urmă, nu-i așa, are de unde să știe cine sunt, că doar și El a stat cândva pe o cruce...

PĂRINTELE CĂTĂLIN TRAGE LINIE DUPĂ ULTIMILE TREI CONCERTE:

AVEM MAI MULTE PLUSURI DECÂT MINUSURI! DAR, SĂ RĂMÂNEM CU CAPUL PE UMERI!

Cenaclul are în sfârșit trei lucruri bune:

1.   Unitatea de grup

2.    Valoarea unor membrii cu voci bune

3    Experiența altor membrii, ceea ce conferă siguranță în unele momente.

PĂRȚI MAI SLABE

1.       Încă se fac simțite niște circumstanțe lumești. Nu le numim...

2.       Nu am scăpat încă de o anumită boemie în timpul concertelor, fie că ne mișcăm prea mult pe

scenă( se iasă des), fie că vorbim uneori între noi( ceea ce deranjează coordonarea concertului), sau încă suntem neimplicați la unele piese( chestiunea că mai bine să nu ne băgăm peste ceilalți), o spun deci, în sensul că nu toți ne implicăm total. Uneori stăm prea țintuiți în picioare, parcă am fi pe eșafod, alteori stăm prea mult jos...

3.        Și, cred că e nevoie de o atenție mai aparte la semnificația unor versuri ce nu au legătură cu creștinismul.

MUZICAL SONORIZARE, ACUSTICĂ

  În general, și la acest capitol stăm acum bine. Cred însă că ar fi mult mai bine ca partea de mixaj tehnic să stea în fața scenei. S-a pus și problema ca orga să stea lângă mixer, însă cred că nu e potrivit. Orga face parte din scenă, din grup, din interpretare. Prin aceasta microfoanele pot fi mult mai bine recunoscute, mai ales că s-a propus ca ele să aibă și un semn color distinctiv. Sperăm ca la Predeal să facem aceste mici retușuri.

ORGANIZARE, SPRIJIN AUTORITĂȚI LOCALE

Ne pare rău că un concert de anvergura Cenaclului Lumină Lină nu este mediatizat suficient de organizatori. 
La Cisnădie au lipsit total autoritățile, iar preoții au venit și au plecat... Nu se face, chiar dacă avem nu știu ce evenimente și nu știu ce V.I.P-uri mai deosebite... Nu se organizează, cred eu, două evenimente în același timp și nu e normal ca enoriașii să fie prezenți și preoții nu. Nu dă bine...  Păcat, de calitatea deosebită a concertului, ca să ne tot împărțim în funcție de așa-zisele alte probleme. De fapt, se constată că dăruirea membrilor cenaclului nu este bine recepționată nici măcar de preoți, sau de cei care pun la dispoziție spațiile de concert. Repet, păcat că se bagatelizează mesajul superb al cenaclului chiar de către organizatori. Din acest punct de vedere, manifestarea de la Cisnădie a avut o parte de mediocritate. Noroc cu familia Strugar (care a făcut eforturi deosebite), cu publicul și cu colegii din cenaclu care au făcut un spectacol superb.

SPONSORI ÎNCĂ INEXISTENȚI

Nu știu dacă audiența pe acest blog este una deosebită. Simt totuși că unii colegi pot face mai mult de pe computerele de acasă (repet, trimițând la prietenii lor de facebook, de email, mai des semnale...) Și, mai cer membrilor cenaclului să fie reținuți în unele

entuziasme (unii propun achiziționarea de haine populare, de microbuz, de stații audio, etc) Frații mei, e frumos, dar nu sunt bani. Abia trăim. Din păcate, nici la această oră nu avem un sponsor. Îi rog pe cei ce își fac vise, să fie ei primii care să meargă prin bănci, prin firme, pe la neamuri, măcar cu un CONTRACT DE SPONSORIZARE. Sau măcar să încerce să facă publicitate blogului nostru pe internet.

PLUSURI SPECIALE

Seriozitatea de care am dat dovadă în ultima vreme, eforturile unor membrii ai cenaclului de a impune o stare de disciplină ( și unii chiar au fost criticați pe nedrept pentru că sunt prea exigenți), a fost șansa salvării noastre. Dacă eu,la rândul meu, nu eram atenționat de unele devieri, cenaclul nu ar mai fi existat. Sau ar fi fost un festin și o sursă de veleitate. Am cerut scoaterea în afara grupului sau limitarea prezenței la cenacluri, a celor ce strică unitatea, practicând vicii( fumat, băut peste măsură, glume). Astfel Dumnezeu ne-a mai îngăduit...

  Deasemenea, și bășcălia sau glumele proaste au fost eradicate aproape total și sperăm să nu mai renască niciodată. Dumnezeu  vrea misionari serioși, dăruiți și entuziaști. Așa cum sunt acum membrii Cenaclului Lumină Lină.

ȘI, NU ÎN ULTIMUL RÂND, SĂ REMARCĂM DESCHIDEREA CENACLULUI SPRE COPIII MINUNE, CUM SUNT CASIANA ȘI ANA, CARE DEVIN INDISPENSABILE ȘI UN MOTIV ÎN PLUS PENTRU CEI CE VĂD ALTCEVA ÎN CENACLU, DE A NE REÎNTOARCE MEREU LA PURITATE ȘI BUN SIMȚ! BRAVO ACESTOR FETIȚE EXCEPȚIONALE!

CENACLUL MERGE DUMINICĂ LA PREDEAL!

DRAGI MEMBRII AI CENACLULUI, AICI VOM CÂNTA DUMINICĂ!  

  MĂRTURIA UNUI TURIST ANONIM:

  Am vazut multe biserici si catedrale. Si in tara si in alte parti. Aceasta biserica este una dintre cele mai frumoase biserici pe care le-am vazut. Iar dintre bisericile ortodoxe cred ca este printre cele mai frumoase. La prima vedere, ceea ce frapeaza este arhitectura cladirii. Este o arhitectura moderna, nu clasica, desi respecta toate regulile de impartire a unei biserici ortodoxe. La intrare, in partea stanga a usii principale de acces este o fotografie si numele ctitorului bisericii: este un copil. Probabil ca parintii au donat banii in numele copilului. Usile de lemn sunt maiestrit cioplite. 

  Cu siguranta un mester bun a putut sa faca asa ceva. Apoi… este o biserica foarte bine luminata, deoarece are geamuri foarte mari. Geamurile, desi sunt situate in partea de sus, sunt foarte mari, atipic pentru o biserica ortodoxa, astfel permitand luminii sa intre din belsug. Se vede ca biserica a beneficiat de fonduri indestulatoare. Nimic nu este facut cu zgarcenie. Candelabre foarte frumoase, probabil minunate seara cand sunt aprinse, impodobesc biserica. Pe stanga si pe dreapta jilturi impunatoare, sculptate maiestrit, de lemn, au trecute pe spatar numele celui caruia apartin: cel care a donat bisericii bani, asa incat noi sa ne putem bucura azi de aceasta frumusete. In mod cert donatiile au fost consistente, chiar foarte consistente.

 Dar ceea ce mi-a placut cel mai mult, pe langa faptul ca biserica este foarte mare in interior si foarte bine luminata in mod natural, a fost pictura de pe pereti.

Absolut tot interiorul bisericii este pictat. Impecabil! Cred ca pot spune aceasta deoarece am tangenta cu lumea artei si fac deosebirea intre ceva bun si ceva exceptional. Aici este vorba de ceva exceptional. Culorile, fara sa fie stridente, sunt vii. Tonurile de rosu si albastru sunt exact atat de intense incat sa nu para tipatore, dar sa dea lumina si stralucire interiorului. Ingeri, sfinti, Cristos, toate sunt minunat redate si pictate.

CISNĂDIE! CISNĂDIE! CISNĂDIE! UN CONCERT CÂT TREI LA UN LOC...

   Revenim cu câteva marginalii referitoare la concertul de la Cisnădie. 

Scriam aseară că organizatorii, familia Strugar și toți ceilalți părinți din parohie, au făcut un frumos efort pentru a ne pune la dispoziție sala de la Mătasea Română. Un loc primitor, generos, cu scaune și posibilități de a primi un public consistent.

-La ora 16.45 sala a fost arhiplină și lumea încă continua să mai vină, semn că cenaclul se bucură de o bună audiență la Cisnădie.

- Concertul a început la 17.10 fix, dar cu unele mici probleme de efectiv. Câțiva membrii de bază au avut probleme nedorite pe drumul spre Cisnădie. Ispitele inerente înaintea unor fapte bune...

- Am pornit cu cântecul a mea iubire și apoi cucântecele fetelor noastre. Am cinstit astfel ziua de Bunavestire și ocrotirea deosebită a Maicii Domnului pentru noi.

- Casiana a fost din nou minunată. Și-a recitat două din creațiile sale, apoi s-a așezat lângă membrii cenaclului cu cea mai mare seriozitate și implicație sufletească.

- Domnul Nelu Ivan, abia ajuns la concert,a fost introdus direct în scenă. A urmat un splendit recital, cu piese minunate.

- A revenit în cenaclu Dan Podoleanu, încă cu urmele nedorite a unei gripe rebele. Dar, a făcut eforturi speciale pentru a cânta și a ne ajuta. Melodia SOLDATUL și cântecul VINO DOAMNE(în varianta noastră) au trezit în public sentimente cu totul și cu totul aparte.

-Vlăduț Părău a pus VÂNAREA DE VÂNT – cântec prelucrat după originalul lui Bob Dylan- pe seama necesității de a afla cele mai importante răspunsuri la Dumnezeu și niciodată în lume.

- Salutăm debutul unui chitarist bass deosebit, domnul Dumbravă, care ne-a ajutat foarte mult și care devine membru cu acte în regulă al cenaclului nostru.

- Deși acustica sălii nu a permis variațiuni de sunet desoebite, totuși eforturile echipei tehnice au susținut recitalurile și chiar improvizațiile noastre artistice.

- Ne-am străduit să aducem o notă patriotică mai specială. Am cântat pentru Sabina, fetița cu bentiță tricoloră și cu frumosul curaj de a-și manifesta identitatea națională, fără a depinde de vitregiile șoviniste ale unor națiuni conlocuitoare.

- Am cântat despre primăvară și am compus o poezie cu dor de soare, pe care o puteți citi pe blogul meu de poezie.

-La Cisnădie a fost frumos. Și publicul a ridicat tensiunea artistică la cote maxime. Cu greu o să ne revenim după acest concert. Dar,nu-i așa, viața merge mai departe... 

ULTIMĂ ORĂ: LA CISNĂDIE A FOST SUBLIM! CONCERTUL PRIMĂVERII!

Cisnădia a vrut să fie fruntea în această primăvară întârziată. Ce oameni, ce atmosferă și ce sărbătoare deosebită a fost acolo! Abia am intrat în casă și încă mă minunez de frumusețea acestui concert. 

Nu se simte nici oboseala, deși am avut un spectacol epuizant, înălțător și unic în felul său. O sală potrivită pentru intențiile noastre, arhiplină, cu oameni calzi și plini de energie. Ce mai, a fost viață și cântec, dar mai ales un excepțional recital de cântece patriotice.

 Nu a lipsit nici folkul autentic, nici piesele religioase și nici poezia.
acum parcă nu mai am forța sufletească să mai adaug ceva. Mâine sper să revin cu imagini grăitoare și cu alte  marginalii pline de esențialitate. Bravo Cisnădie! Un public exemplar! Aici Cenaclul Lumină Lină este într-adevăr acasă!
DE ACUM NE GÂNDIM LA SPECTACOLUL URMĂTOR! URMEAZĂ PREDEALUL!

La final vă mai dăruim două fotografii și vă spunem NOAPTE BUNĂ!

ȘI PE MÂINE...!

Părintele Cătălin

CENACLUL LUMINĂ LINĂ, DE ZIUA ORTODOXIEI LA ŞELIMBĂR, IAR AZI LA CISNĂDIE CȂNTȂND MAICII DOMNULUI ŞI EROILOR NEAMULUI NOSTRU ROMȂNESC

Har şi binecuvîntare am primit toţi credincioşii, toţi prietenii cenaclului care am participat la aceste evenimente minunate de la Şelimbăr şi de la Cisnădie. Într-o atmosferă înălţătoare, duhovnicească, tămăduitoare sufletului, s-au desfăşurat aceste concerte ale Cenaclului Lumină Lină, închinate Maicii Domnului şi eroilor neamului nostru românesc.

Concertul a început printr-o frumoasă evoluţie la toacă a lui Cristian, apoi părintele Emil urează bun venit cenaclului şi mulţumeşte părintelui Cătălin, care leagă această manifestare românească, de biserică şi de credinţă. Şi pentru că Maica Domnului veghează acest cenaclu, ca un dar special pentru credincioşii din Şelimbăr, Părintele Cătălin, a adus la ȋnchinare spre bucuria tuturor, icoana Măicuţei, care a plȃns prin minune dumnezeiască, ȋn biserica de pe strada Dealului. Urmele lacrimilor se văd foarte clar cum izvorăsc din locul ȋn care sunt pictaţi ochii Preasfintei Fecioare. Ca o adevărată binecuvîntare pentru sufletele noastre, Cristina, cu glasul ei curat şi clar, a recitat “Rugăciunea de dimineaţă” scrisă de părintele Arsenie Boca: Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca rugăciunea Preasfântului Tău nume să-mi lucreze în minte mai mult decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, căci iată păcătuiesc în tot ceasul. A fost înălţător! Pătrunse de fiorul cântărilor sfinte, Cristina, Adina, Cosmina, Andreea, Ana cea mică, au interpretat un purpuriu de cântece închinate Maicii Domnului: Cuvine-se să fie, Măicuţa e numai iubire, O Măicuţă Sfântă, aceste minunate pricesne închinate Preacuratei Maicii noastre, de o frumuseţe deosebită, au fost imediat îndrăgite de public şi cântate în cor de toată lumea.

Doamna Mirela Slavu a recitat blând şi cu trăire, poezia “Buna Vestire”, apoi Alexandru a interpretat “Prea Sfântă Maică şi Fecioară” atât de frumos. Mezina cenaclului, Casiana recitând “Măicuţa mea” şi “Veniţi la Măicuţa” de la micuţa ei înălţime şi de la frăgezimea vârstei interpretează creaţii proprii. Ce frumos lucrează Dumnezeu prin copii! Aşa cum ne-a spus şi părintele Cătălin, la cenaclu se împlineşte însăşi dorinţa preasfinţitului nostru Patriarh, de a da posibilitatea la dialog, să nu se ţină lumina ascunsă sub obroc. Astfel părintele Cătălin Dumitrean, iniţiatorul şi coordonatorul Cenaclului Lumină Lină, cultivă spiritul ecumenic şi dialogul artistic veritabil în dezvoltarea culturii şi artei religioase. Iată, aceşti oameni minunaţi, pe care îi conduce:

 

Adina, Cosmina, Cristina, d-na Mirela, Andreea, Andrei, Alexandru, Romică, Mihai, Ştefan, Cristian, Ionică, Ioan, Dan, Vlad, au pus în lumină lină patrimoniul creştin-cultural, care reprezintă bogăţia şi zestrea poporului şi din care ne hrănim fiinţa neamului românesc. Slăvim memoria eroilor neamului a primului domnitor al celor trei ţări româneşti unite, Mihai Viteazul care în 1599, a învins oastea lui Andrei Bathory la Şelimbăr, unde duminică am cântat: Capul lui Mihai Viteazul la Torda se ridică,/ Şi întreabă de ce ţara a rămas aşa de mică/Şi Câmpia Tordei tristă  îi răspunde lui cu jale:/”Fiindcă astăzi ducem lipsa capului Măriei Tale.”. Ne închinăm, în faţa faptelor măreţe săvârşite de înaintaşi pentru neamul românesc. Astfel se vor transmite si cu ajutorul membrilor cenaclului din generaţie în generaţie, cu respect şi recunoştinţă jertfa celor care au pus mai presus de orice, dragostea de ţară. Nu vom uita niciodată paginile de istorie scrise cu sângele eroilor noştrii.

Scriind pentru prietenii acestui blog, al acestui loc de bucurie, Părintele Cătălin lucrează cu cuvîntul Lui Dumnezeu dar si cu fapta pentru români si pentru poporul nostru.Iată, cântecele cenaclului, multe scrise de Sfinţia sa, au la bază sfaturi ale marilor duhovnici cum ar fi si cel al părintelui Porfirie”Să mergi la biserică în

mod regulat, să te spovedeşti şi să te împărtăşeşti des şi-atunci vei scăpa de toată frica şi ţi se vor tămădui toate rănile sufleteşti”; iar cântecul a cărui interpretare a fost sublimă şi îmi răsună încă în minte, ne   spune: Şi nu mai e greu, se vindecă rană cu rană/ Când vrea Dumnezeu Măicuţa să plângă-n icoană. Sublim! Apoi Vlad ne face o mărturisire de suflet chemându-L pe Iisus la fel ca în anii copilăriei, a fost prima priceasnă pe care a învăţat-o, a cântat-o adesea la biserica şi care a rămas în sufletul lui: Să faci , o, Iisuse, din inima mea,/ O harfă divină, să cânţi Tu cu ea/ Şi-n corzile-I sfinte, să sune mai plin/ Acordul iubirii, măreţ şi sublim!/ Să faci , o, Iisuse, din inima mea,/ O candelă sfântă, să ardă în ea/ Tămâia iubirii cu focu-I ceresc,/ Ca pururi în lume iubind să trăiesc! Impresionant! Sublim! Fii sigur Vlad, că a rămas  în sufletul tuturor celor care te-au ascultat. Iar eu închei citându-l pe domnul director Ciprian Olinici, care spunea că “Cenaclul Lumină Lină, nu promovează curente, ci promovează veşnicia mereu prezentă în sufletul poporului românesc”.

ZI DE ISTORIE ȘI EVLAVIE ORTODOXĂ LA ȘELIMBĂR!

CENACLUL LUMINĂ LINĂ ÎN DOUĂ MOMENTE EXTRAORDINARE!

Am fost la Șelimbăr. Și am fost fericiții protagoniști în două recitaluri extraordinare. Cu istoria neamului în suflet și în mărturisire, cu exuberanța divinei zi de Bunăvestire și cu surpriza de a întâlni oameni deosebit de primitori. Mai întâi să mulțumim Părintelui Emil Mocioiu și familiei sale pentru căldura cu care ne-au întâmpinat, și evident și Părintelui Cornel Albu un suflet născut pentru dăruire totală și misiune creștină.

Dar iată și filmul unei zile deosebit de frumoase și deosebite:

ORA 16.45. Ajungem la monumentul eroilor de la Șelimbăr. Urcăm spre troiță cu entuziasm.

ORA 17 Începe slujba de pomenire a eroilor și recitalul cenaclului. Ninge, dar sufletele noastre sunt pline de căldură și dragoste pentru eroi. Se cântă Capul de la Torda, Clopotul Ardealului, Treceți batalioane române Carpații, iar micuța Casiana împreună cu părintele Cătălin recită poezii. Are loc și o prezentare a istoriei bătăliei de la Șelimbăr.

Cu inima încărcată de emoție,sfidând vitregiile frigului pornim spre Biserica din Șelimbăr.

ORA 18.15 CENACLUL PORNEȘTE LA TREABĂ. AM VENIT ȘI AICI MĂICUȚĂ SĂ NE MAI VEDEM, SĂ NE SPUNEM DORUL PE CARE-L AVEM. ATMOSFERA ESTE UNA CU TOTUL SPECIALĂ

INIMILE BLÂNDE O CÂNTĂ PE MAICA DOMNULUI. CEI CE VESTESC SĂRBĂTOAREA AU SUFLETUL CALD, IERTĂTOR ȘI PLIN DE LUMINĂ. AȘA CÂNTĂ MEREU FETELE DIN CENACLU ȘI TREZESC ÎN PUBLIC SENTIMENTE SUBLIME. CINSTE LOR!

OAMENILOR DIN ȘELIMBĂR NU LE VINE SĂ CREADĂ CĂ EXISTĂ UN ASTFEL DE CENACLU. PAR UIMIȚI ȘI PLINI DE FRUMOS!

VINO ÎN RAI - E CHEMAREA CEA MAI DES INVOCATĂ DE SUFLETELE RÂNDUITE DE DUMNEZEU SĂ ADUCĂ PACE ȘI ÎMPĂCARE OAMENILOR! IAR CREDINCIOȘII NU RĂMÂN MAI PREJOS ȘI RĂSPUND LA UNISON CU VOCILE LOR CURATE!

CASIANA E CU NOI ȘI NE RECITĂ DIN MINUNATELE SALE POEZII. ȘI CU EA PARCĂ SOSEȘTE ȘI PRIMĂVARA ÎN SUFLETE...

TRĂIM BUCURIA DRAGOSTEI DE NEAM ȘI A CÂNTECELOR NAȚIONALE!

DRAGUL PĂRINTE EMIL ȘI INIMOSUL PĂRINTE CORNEL ȚIN SĂ MULȚUMEASCĂ SINCER CENACLULUI. NICI NU MAI ÎNCAPE VORBĂ, TREBUIE SĂ NE REÎNTOARCEM CÂT MAI REPEDE LA ȘELIMBĂR!

ȘI OCHII EXTAZIAȚI AI UNUI COPIL CARE A ÎNȚELES CĂ DRAGOSTEA DE BISERICA ORTODOXĂ ȘI NEAMUL ROMÂN E CEL MAI FRUMOS LUCRU DIN LUME!

Cenaclul Lumină Lină în Valea Aurie (VIDEO)

CENACLUL S-A REUNIT PENTRU A PREGĂTI CONCERTELE DE DUMINICĂ ȘI LUNI!

MAI VIU CA NICIODATĂ, CENACLUL AȘTEAPTĂ MESAJELE VOASTRE! PRIETENI SUSȚINEȚI CENACLUL!

Muncim și cântăm. Nu ne permitem jumătăți de măsură în evoluția noastră, din respect pentru publicul nostru frumos. O parte din cenacliști au fost astă seară la demisolul Bisericii Sf. Ioan Iacob, pentru a pregăti concertele de duminică și luni. Păcat că nu am filmat această repetiție. A fost unică, mai ales datorită strădaniei tuturor colegilor noștrii. De la Andrei, care și-a luat la modul cel mai serios rolul de secretar în primire, până la  Nelu Ivan care a dat forță cântecelor noastre, totul a fost minunat.

S-au făcut repetiții la piese noi. Și e bine că s-au făcut așa cum s-au făcut. Adică, cu candoare, cu pasiune, cu entuziasm. 

Colegii s-au respectat între ei și s-au aplaudat la fiecare cântec interpretat. 

Iar Vlăduț a fost și el plin de vitalitate

În sfârșit secretariatul(Andrei) și tehnicul (Leonard) au dat dovadă de implicație și seriozitate.

ULTIMĂ ORĂ!
ȘI TOTUȘI LA CISNĂDIE ÎN SALĂ

 Deoarece, luni de la ora 17, sunt prevăzute temperaturi foarte scăzute, concertul de la Cisnădie, anunțat inițial a se desfășura în aer liber va avea loc  în Sala Mătasea Roșie. Vom reveni cu amănunte!