marți, 30 decembrie 2014

La gura sobei...


NOSTALGII
De ce mai sunt așa de line,
Ninsorile cu vată dulce,
Mi-e frig, mi-e milă și mi-e bine,
Și timpul ce a fost se duce.

De ce mai sunt așa curate,
Ninsorile  cu nuci și mere,
Privirile îmi stau mirate,
Și Dumnezeu un gând îmi cere.




De ce mai au povești în lacrimi,
Ninsorile ce cad sfioase,
Și iată lumea stă pe datini,
Pe cântece de plug duioase.

Și vine plugușorul mâine,
Deschideți poarta de acasă,
Vă puneți inima pe pâine,

Și un colac de cer pe masă.

Anul se scurge... Cântecele rămân și amintirile unui drum lung spre inimile atâtor oameni... Baia Mare, Cluj-Napoca, București, Udine, Mestre, San Don di Piave, Munchen, Kontanz, Bistrița-Lechința, Brașov, Borșa,etc... Zeci și zeci de întâlniri ale Cenaclului Lumină Lină cu poporul român... Zeci de mii de guri care au sărutat Icoana Maicii Domnului-cea purtată de noi, și mai ales nelipsitul “Am venit Măicuță să ne mai vedem”-un fel de legitimație a grupului nostru, prin care avem dreptul de a intra în pridvorul Împărăției Cerurilor…

La colțul ochilor oamenilor nu e ușor de stat… Noi am stat însă de atâtea ori… Și am privit spre acele batiste albe care s-au ridicat ușor din buzunar ,spre față, pentru a șterge izvorul celor mai frumoase lacrimi văzute vreodată, cele ce au căzut la mai toate cântecele din concertele noastre…
Cenaclul a trait din iubirea lui Dumnezeu… A fost mila Lui către o parte din pământeni și către noi cei ce am avut marea șansă de a ne produce energiile în el…
E iarnă și ninge greu… Cad parcă toate aminitirile acestui an ce a trecut cu sudoare divină. Frigul nu ne mai spune însă nimic. La gura sobei, poveștile cenaclului sunt parcă neverosimile… Tăcem și parcă nu avem ce ne spune… Splendorile nu se pot povesti niciodată…
,
AHO, AHO
Aho,Aho să fie cer
Aho, mânați să fie pace,
Aho, acest divin mister,
Băteți din bice mai tenace.

Aho, a fost un an frumos,
Aho, aho, lumină lină,
Noi am aadus un dar duios,
Sunați din clopot ce suspină.

Aho, aho, e Anul Nou,
Aho, vestiți de sărbătoare,
Aho, e cel mai bun cadou,
Un dor, un suflet, o urare.

Aho, aho, să vă iubiți,
Aho, nu îngropați talantul,
Voi veți rămâne fericiți,
Vă lasă Dumnezeu înaltul.

Și dacă ați iertat un an,
Aho, să fiți mai buni în toate,
Aho, aho, cu mult elan,
Aho, mai bine nu se poate.




Părintele C.

luni, 22 decembrie 2014

DOUĂ ZILE DE VIS ȘI PATRU MANIFESTĂRI INCREDIBILE CU CENACLUL LUMINĂ LINĂ 278-281

Cronica a ceea ce a s-a întâmplat aseară la Sala A.S.T.R.A. și cea legată de pelerinajul prin cele 3 Spitale de Pediatrie, nu se poate scrie ușor... De fapt, ce oare să vă spun , că a fost frumos...sau cum am spus în titlu, că a fost incredibil... Da...se poate spune și așa... Dar e puțin spus... Și nu ne putem scrie sentimentele înalte pe care le-am trăit aseară la A.S.T.R.A.... sau azi când am cântat alături de toți copiii bolnavi ai acestor spitale...
Rețin gestul lui Nelu Ivan, de aseară, de a mă îmbrățișa imediat după ce am cântat din inimă un colind... Gest spontan-remarcat și reamimntit azi de domnul Director Mihuț de la Spitalul de Pediatrie, gest care, în opinia domniei sale, spune totul despre ceea ce se întâmplă în sufletul nostru, al membrilor Cenaclului Lumină Lină, la concerte... Și așa a fost mereu... Bucurie, pace și iubire de Hristos...
Astăzi, însă, eram parcă în altă lume... Membrii cenaclului mi-au însoțit entuziaști prin spitale și au colindat cu atâta forță și dăruire încâît mi-a fost tare greu să-i mai opresc... Mai ales că vine vacanța... Ei, personalul de la cele trei spitale, se adresau micuților bolnavi ca în fața îngerilor, sau a unui public de o mie de oameni... Ba, cred că niciodată nu au cânta așa... Ca aseară, ca astăzi... Frumoși, clazi, prieteni și numai din suflet... Și ce frumos ne mai zâmbea Măicuța din Icoană... Sfioasă, smerită, limpede și generoasă... Ea, iubirea noastră... Maica Domnului...

Aceste zile rămân o emblemă pentru Cenaclul Lumină Lină și o provocare firească de viitor... Vin vremuri și mai bune... Le simțim... Maica Domnului e tot mai mult între noi... Ea și numai ea...

vineri, 19 decembrie 2014

Abia, abia am stins incendiul publicului medieșean...

 
Flacăra românismului a ars cu putere astă seară la Mediaș. Un decor de sărbătoare, un cenaclu deprins cu ticăitului ceasului național și zeci de foști sau actuali combatanți din Ministerul de Interene, iată câteva date simple dar făcătoare de un amplu concert...

Avram Iancu a fost din nou personajul principal al acestei seri... El, Horea, Părintele Arsenie Boca, colindătorii de odinioară, eroii, crucile sfinte din cimitire, au fost limbajul comun al celor ce cântând alături de Cenaclul Lumină Lină și-ar readus aminte de VEȘNICIE...

Deși s-a desfășurat într-un loc public, într-o ambianță ce te-ar fi îndemnat mai degrabă la patimi, la cererea conducătorului cenaclului, spectatorii au fost excepționali de conștincioși și nu au consumat decât colinde, patriotism și emoții înalte... Felicitări!
Mediașul rămâne un loc al iubirii aprinse de neam... Români, români adevărați... Ce ne-au dovedit, dacă mai era nevoie, că bunele maniere nu se schimbă niciodată... Și patriotismul rămâne cheia de devenire a propriulu nostru viitor...
A fost frumos la Mediaș... Abia, abia, am putut domoli entuziasmul unui public incendiar... Și colindul nu a fost mai mult decât se cuvenea... iar noi ne-am despărțit de medieșeni cu prietenie și evlavie... pe colind și pe lacrimi de recunoștință... La mulți ani prieteni!



joi, 18 decembrie 2014

DE LA FLASELE LUMINI...LA MINUNEA DE AZI D ELA BISERICA T.B.C...

DE LA LUMINIȚELE BUDISTE LA ICOANA FĂCĂTOARE DE MINUNI DE LA T.B.C.

Centru Sibiului. Raiul beculețelor... Un fel de poartă budistă, cu creneluri orientale fascinează 
ochișorii copilașilor. Părinții pășesc fericiți... Mii și mii de beculețe multicolore. În Piața Mare avem COLORS OF CHRISTMAS. Adică 18000 de beculețe, obsesia delirantă a unor edili citadini care merg după principiul vechii conduceri: PÂINE ȘI CIRC CÂT MAI MULT...
Nimic creștinesc... Niciun simbol ortodox... Nicio cruce... Doar cetățenii insensibili ai bulimiei naționale, sau al nesimțirii spirituale, care la fiecare minut, pășesc în număr de 5 sau 6(pardon calăcă) pe CRUCEA-MONUMENT din pardoseala PIEȚEI MARI... Crucea închinată eroilor din Decembrie 1989 și ajunsă covor de trafic pentru picoare de români-occidentalizați... Iar copiii și părinții zâmbesc fericiți... În sfârșit, mai avem o distracție...
Ne inervăm doar când se construiesc biserici și considerăm că numai atunci se aruncă cu bani aiurea... Ia acum suntem de-a dreptul fericiți... Am ajuns în EDEN... În EDENUL păcatului... Pe Centru... În RAI... AL slavei deșarte... A  spălării pe creier a unor copii care preferă fascinația falselor lumini, mai mult decât candela smerită a unei rugăciuni... Iar părinții, masonizați, occidentalizați, orientalizați, ateizați, renunță la orice identitate și le fac duhurilor pe plac... Păcate care trebuie nu doar spovedite, ci și oprite, definitiv... 
LA TBC... DOUĂ ICOANE FĂCĂTOARE DE MINUNI ȘI O LINIȘTE TOTALĂ...

La Bisericuța de la T.B.C., locul unde s-au adus două icoane făcătoare de minuni athonite, adică de La Muntele Sfânt e liniște totală... Duminică seara pășesc vreo 3-4 pelerini sfioși... Ceilalți creștini sunt pe Centru... Cu lumea... Luni mai vin câțiva... Azi, joi seara 3-4 – 5, deși s-a făcut o mare minune în Biserică...
DINTR-O ICOANĂ A VENIT PROTESTUL HARULUI SUB CHIP DE...
Dar nu o spunem pe INTERNET... Veniți mai bine MÂINE LA T.B.C. să vedeți ce s-a întâmplat...Pentru că, și pe INTERNET lumea e destul de fragilă... Și ce folos dacă numai citim sau dăm LIKE-uri ca ieri... Dar, nu venim unul la închinare...
LIKE la anunțuri...DELETE la practică... Aceștia suntem, altceva nu se poate invent... Cel mult încă 800000 de becuri și fericirea de a spune: Da, scumpul meu copil, hai să mergem și noi pe CENTRU... Tu la becuri, eu la o bere și la o slavă deșartă..”… Maica Domnului mai poate aștepta…
Părintele Cătălin Dumitrean
dumitreancatalin@yahoo.com

joi, 11 decembrie 2014

TURNEUL CENACLULUI LUMINĂ LINĂ ÎN DATE SINTETICE!


- Cenaclul Lumină Lină, a desfășurat,începând cu luna noiembrie, 12 manifestări de muzică și poezie național creștină.
- Localitățile care au primit cenaclul au fost: București, Baia Mare, Băsești- Maramureș, Udine-Italia, Mestre-Italia, San Dona di Piave-Italia, Bazna-MEDIAȘ, Moșna, Valchid și Priboieni.
- S-au parcurs peste 6000 de kilometri cu microbuze, sau mașini personale, sau aproape 1600 de litri de carburanți. La drumurile Cenaclului s-au adăugat și drumurile autoturismelor de la Mediaș, Dumbrăveni sau Bistrița la Sibiu.
- Locul de plecare în turneu a fost mereu același: Biserica Sfântul Ioan Iacob din Sibiu.
- Echipa maximă a Cenaclului a fost: Preot Mihai Petian, Nelu Ivan, Ștefan Ion, Andrei Lazăr, Andreea Tecar, Alexandru Dănilă, Romică Harșanyi, Sorin Popa, Valentin Rațiu, Florin Loloiu, Dumitru Beu, Adrian Bunaciu, Preot Gheorghe Știrb, Ovidiu Contiș Preot coordonator Cătălin Dumitrean.
- S-au cântat peste 70 de piese, unele mai vechi și cerute de public, altele mai noi, altele creații speciale realizate la fața locului.
- S-au însumat în medie două ore de concert.
- Un cuvânt de mulțumire pentru inimosul șofer Vasile Kolosvari și pentru toți ceilalți colegi care au asigurat asistența tehnică a turneelor.
- S-a dormit în condiții bune, sau în microbuz,  a fost o atmosferă deosebită în grup, responsabil buna dispoziție fiind dragul nostru coleg Romică.
- Un plus pentru doamna Mirela Ivan- omul de suflet care a pus efort și inimă la toate concertele noastre.
- Toate concertele au fost prefațate pe postul național RADIO TRINITAS de colegul nostru Cosmin Rus.
- Ne-am deplasat cu boxe și material tehnic, greutate suportată de microbuze și de mașinile noastre personale.
- Ospitaliere au fost toate gazdele noastre, care au depus eforturi vizibile ca noi să ne simțim bine și să nu ne lipsească nimic.

miercuri, 10 decembrie 2014

PRIBOIENI... DE LA NOI LA EXAMENUL DE CARACTER REUȘIT...

Frații mei,
Eu unul aveam nevoie de Priboieni. Părintele Modest a făcut din nou ca minunea să se întâmple, iar Părintele Stelian și Părintele Ion Popescu, frații mei de suflet, au dat contur de excelență minunii...
Scriu la câteva zile de la concertul de duminică, și nu sunt încă deconectat de la “miza” acestui moment… Și spun tare, deși sunt convins că unii colegi au fost la capătul puterilor după trei săptămâni de turnee, că Priboeieni a însemnat examenul nostru de caracter creștin, de prietenie la greu și de jertfelnicie… Da, au trecut cu brio peste acest examen oamenii tari: Nelu Ivan, Romică, Andrei, Ștefan, Ovidiu, Sorin, Alexandru, Dumitru și toți ceilalți…

Parcă revăd mulțumirea de suflet a familiei Ivan, cu doamna Mirela- un suflet dăruit creștinismului, și un înger întăritor pentru blândul coleg Nelu Ivan, deci, spun, parcă le văd satisfacția de a fi dus la bun sfârșit această jertfă pentru Hristos. Erau și dânșii obosiți, dar nu au cedat, și mi-au dat și mie tărie…
Cu astfel de oameni poți merge liniștit până la capătul drumului… Rari…

Parcă îl văd și pe ceilalți având puterea de a zâmbi și de respire cot la cot cu coordonatorul
cenaclului, vrând și ei să își dea măsura onestității și a iubirii de Dumnezeu…
Priboieni a însemnat mai mult decât o victorie, sau de consemnarea bornei 275 din istoria Cenaclului. Priboieni a fost întâlnirea cu oameni duioși și vrednici de a fi colindați, cu poporul muntean încă în așteptarea bucuriilor adevărate, segment de oameni dezinvolți, poate mai iuți decât ardelenii, dar mereu gata de iubire…
Concertul de la Priboieni parcă continua… În inima Părintelui Stelian, în entuziasmul Părintelui popescu și în noi toți… NOI CEI DIN LINIA  ÎNTÂI!
PĂRINTELE CĂTĂLIN


duminică, 7 decembrie 2014

BUCUREȘTI! DOUĂ CONCERTE DE VIS! (273 ȘI 274)


Cele două manifestări ale Cenaclului Lumină Lină la București-Băneasa au fost un prilej ideal de a descoperi niște oameni frumoși, calzi la inimă și plini de efervescență românească. Paradoxal, așa cum spunea în timpul concertului, chiar colegul nostru Ioan Ivan, bucureștenii au avut momente de înălțare naționalistă chiar peste unele din concertele noastre din Ardeal.

Vizibil emoționat, chiar aprins de bucurie, Părintele Nicolae, a trăit o zi fericită, la aniversarea zilei de naștere și de nume. A părut chiar surprins și foarte mulțumit, fapt care l-a determinat să spună că ne-ar ține mereu și mereu lângă dânsul.
Noi, am venit, am colindat, am aprins flăcări naționale și am plecat... Cu regret mare... pentru că am lăsat în urmă oameni frumoși, pentru care am reveni mereu la București.

A fost o sâmbătă lină, deși dacă ați putea privi la înregistrările video din concerte, ați remarca un public care s-a manifestat cu viață și cu intenție de desăvârșire.... Am spus colinde noi: Romică, Alexandru și Ovidiu Contiș... La fel a făcut și Sorin Popa, iar Nelu Ivan a dat siguranță grupului și pace în suflete... Voci line, dornice de a revărsa har... Andrei Lazăr a dovedit și el o bună formă melodică și a întregit puterea grupului...de fapt, toți au fost minunați ...
Acum ne va fi greu fără București... Fără acei oameni civilizați, plini de duh ortodox și de iubire românească... Am plecat fără ei, dar ne-au rămas în suflet și îi vom purta mereu cu noi...
Mulțumim cu plecăciune Părinte Nicolae și gazde dragi!



joi, 4 decembrie 2014

A ÎNVIAT PINTEA ȘI MARAMUREȘUL...TREI ZILE CU CENACLUL ÎN ȚARA MARAMUREȘULUI!

Maramureș...  Trei zile cu  țara... Un 1 decembrie unic...
Ce ziceți dragi colegi? Oamenii aceia... Care? Băimărenii... urmașii lui PINTEA... Părintele Gavriș, cel mai surprins dintre toți... Parcă îl aud: Nu știam ce este acest Cenaclu! Pe internet se vede una, în realitate e altceva... Și tot Părintele a mai zis: DE ZECE ANI NU AM TRĂIT AICI ÎN BISERICĂ AȘA CEVA! MINUNAT...

Apoi, Părintele  Gheorghe care a dat clasă de civilizație... Tot concertul a stat numai în picioare... Păi, da, îmi spune un coleg...căci a cântat mai mult ca noi... Da-îi răspund- a cântat mai mult ca noi... Și a cântat frumos... Ce minunat- adaugă colegul, ce om minunat!... Zâmbim amândoi... Merită remarca... 
Baia Mare... Sute de oameni în picioare...
Băsești... Greu la început... Uimiți... Ce se întâmplă... par stane de piatră... Parcă sunt monumentele de la Moisei... Nu le vine să creadă că totul e real... Văd acest cenaclu și mai tare încremenesc... Până când intervin: HEI CE FACEȚI? SUNTEM REALI! ÎN PICIOARE POPOR ROMÂN!..Și se declanșează furtuna de aplauze...
Și din nou Baia Mare... Teama de a nu repeta începutul de la Băsești... Nu mai pot parcă să trag de guler poporul român... Dar, poporul mă contrazice și se ridică de la primul cântec în picioare... Doar unii colegi ai noștri îngenunchează... se așează pe scaune încremeniți... Sunt tineri după acte, îi înțeleg ce simt, ei cred că au dat totul din ei, dar mai au mult, foarte mult de dat... Lupta e abia la început...
Domnul primar, un om minunat ne privește extaziat... Pentru oameni ca el există cenaclul nostru... El și noi putem schimba România... Măcar la capitolul demnitate și lipsă de blazare...

 Le cer forță... Încearcă... Sunt obosiți...Concertul 271... Da, își revin... Romică zâmbește și cântă frumos... Alexandru, roșu în obraz, puțin confuz la început,  încearcă și declanșează o emoție minunată.... Are resurse... parcă vrea o provocare în plus... Andrei caută să fie de folos... Pune suflet... Nelu Ivan conduce valul de emoție și de patriotism... Iar eu le cer totul... Până la capăt...
Băimărenii au fost superbi... 10! 10! 10! Baia Mare devine orașul nostru de gală... Și de candoare...
Abia am plecat de lângă ei...
Abia am uitat acel concert...
De fapt, nu am uitat nimic... Totul e încă real și viu...

Cenaclul înseamnă înviere... A noastră și a poporului român!