Aşa cum e la final de an, te uiţi în suflet şi vezi câte contradicţii se strâng.
Telefonul sună şi deodată mă trezesc cu o voce binecunoscută:
- Sunt Părintele Adrian de la Mihai Vodă!
- Bucurie mare!
- Merităm noi părinte?
- Nu e după merit, e după iubire. Ştiţi dragostea, care niciodată nu se socoteşte. Voi sta şi eu de duminică până luni, cu grupul psaltic, să facem un eveniment frumos. Măicuţa vrea să vină acolo la voi la Biserică. Unde ştie că e mult iubită. Să vă adunaţi toţi copilaşii ei cei dragi...
- Sunt fericit, vă mulţumesc şi lăcrimez. Ne auzim după anul nou...
- Bucurie tuturor!