LA ANIVERSARE- un cântec de ultimă oră. Versuri: Părintele Cătălin,: muzica: Ioan Ivan

Dacă există Eminescu, există și poemul meu, scris cu dor de a da cuvântului măreția paradisiacă. Vă mărturisesc că singura rațiune a poeziei mele este faptul că într-o zi, în rai, sunt sigur că nu vom mai vorbi decât în versuri. Vor dispărea propozițiile cu topică omenească, cuvintele fade și nule, scrierile fără morală etc. Vom fi doar noi și Logosul Iisus Hristos... Noi și Cuvântul cel din început, astfel că în fața Lui nu vom putea vorbi decât frumos. Adică în versuri...
Nelu Ivan mi-a făcut deosebita surpriză de a premia aceste versuri cu o melodie pe care a făcut-o chiar aseară. Incredibil de frumoasă. De dragul lui Eminescu. îi mulțumesc și sper să o auziți și în concerte. 

LA ANIVERSARE

Pe unde  e pădurea, pe acolo e și pasul,
Stă inima în mine și nu înțeleg nimic,
Se apropie durerea, se va opri și ceasul,
Și aș vrea ca încă o dată din morți să mă ridic.

Pe unde e o apă,  o piatră stă cu pace,
mi-aduc aminte ziua când cerul s-a deschis,
Și-am înțeles că omul e-un Dumnezeu ce tace,
Și dacă, vai vorbește, atunci nu e nimic.

Pe unde e lumina, un întuneric plânge,
Am fost o lăcrimare, într-un spital de dor,
Din rana mea un înger s-a împărtășit cu sânge,
Vă las iubiți prieteni, de acum aș vrea să zbor.

Pe unde mă voi duce, prin paradis de datini,
Să-mi însoțiți cununa cu sfinte liturghii,
Îți spun Adio lume! te las să stai în patimi,
Mă duc în bucurie, mă duc între vecii.

Pe unde este lacul, și-un nufăr alb mi-e minte,
Îmi schimb seninul nume, cu altul: Fericescu!
Și-n zilele iubirii, să îți aduci aminte,
Că a exista o taină, pe nume: Eminescu!