CENACLUL LUMINĂ LINĂ!

CENACLUL LUMINĂ LINĂ MULȚUMEȘTE FRUMOS TUTUROR CELOR CARE VIZITEAZĂ ȘI EMPATIZEAZĂ CU STAREA DE SPIRIT A ACESTUI BLOG!

marți, 9 mai 2017

LUCIAN MACOVEI- PRIETEN ȘI SUSȚINĂTOR AL CENACLULUI,- S-A MUTAT LA HRISTOS!

Lucian- consilier al Bisericii Sfântul Ioan Iacob Românul s-a mutat la Domnul. Leucemia l-a învins. El, omul care  a sărit mereu în ajutorul Cenaclului Lumină Lină. Căci, dacă există un adevăr care nu se cunoaște, în spatele  acestor sute de manifestări stă o pătură de oameni, care mereu cu un gest, cu o sponsorizare, cu tot ce pot ajută la existența condiției noastre de mărturisitori.
Și Lucian ne-a ajutat cu de toate. Cu bani, cu aparatură, cu benzină, el însuși fiind martorul a zeci de concerte, uneori venind și în deplasări, ca suporter fidel al cenaclului... Acum s-a mutat la Domnul, la vârsta de numai 41 de ani...
Rămân cu regretul de a nu fi putut să-l ajut mai mult, de a nu fi determinat pe cei apropiați să țină mai mult post și să meargă mai mult nu prin spitale, ci prin mânăstiri, pentru a-l ajuta... Poate l-am fi salvat... dar, rămân cu satisfacția că alții au făcut-o și nu au fost puțini... La un moment dat cineva din cenaclul nostru a propus un lanț de zile de post și rugăciune pentru Lucian. Ideea părea curioasă doar în contextul în care nu ești creștin practicant, care te rogi pentru oricine, oricând și fără să aștepți o răsplată. Și, deși acum Lucian și-a lăsat sufletul la Hristos, consider că acea inițiativă a fost o pildă de onestitate, de sensibilitate și de iubire. Cinste celor care au făcut măcar o zi de rugăciune și de post pentru el...


Mai lasă Doamne câte-un  viu pe masă,
Și nu mai fă minuni doar printre sfinți,
Să se întoarcă Lucian acasă,
Și îți promitem că vom fi cuminți.

Leucemia ne-a pătruns și-n suflet,
Ne îmbolnăvim prea repede de tot,
Leucemii avem pe ochi, pe cuget,
Păcătuind absurd și fără rost.

Și vai ajungem să ne pierdem vii,
Când îi avem nu îi cinstim destul,
Eclipse pe fundalul frăgezimii,
Murim absurd, murim și prea destul.


Noi l-am numit prieten la răscruce,
I-am spus la bucurii c-ar fi de oțel,
Dar când destinul l-a suit pe cruce,
Nu ne-am rugat o oră pentru el.


Și cât am insistat ca toți  să fie,
O jertfă de iubire în rugăciuni,
Mi-au spus că ei nu cred în ce se știe,
Că nu-n biserici vor avea minuni.

Popor greu credincios ce stai silă,
Poftim, privește-ți planul S.O.S.
Nu Dumnezeu este acum de vină,
Ci noi, cei ignoranți și fără preț.

Vai Lucian se mută în altă soartă,
Și ce vom învăța din moartea lui,
Că suntem bieți copii care își poartă,
Destinul de a fi ai nimănui.

Pleacă acum cel ce –a avut de toate,
În primul rând exces de altruism,
Se face în inimi lacrimă și noapte,
E frig și adevăr în creștinism.

De acum ne va răspunde doar robotul
Când vom suna la fostul telefon,
Alo, de ce se aude numai tonul?
Luci răspunde, doar puțin te rog!