luni, 4 iulie 2016

TOHANU VECHI- UN CONCERT ÎN INIMA CALDĂ A IUBIRII!

Sâmbătă ora 16. Drum duios di Mediaș spre Tohan Vechi. Alături de mine Romică, inimă caldă și prietenoasă. Ne spunem dorurile, durerile, bucuriile. Căutăm soluții pentru a duce mai departe
drapelul de iubire al Cenaclului Lumină Lină. Romică este ca de obicei un bun coleg și spumos tovarăș de drum. Debordează de optimism și am sentimentul că lumea începe de la el să fie mult mai bună. Timpul trece repede. O barieră de tren la Voila, o oprire cu radarul tot acolo, un popas la Făgăraș, unde facem joncțiunea și cu ceilalți colegi și iată-ne la Tohanu Vechi.

Revedere frumoasă cu Părintele Prodea și minunata sa familie. Toți sunt deosebiți de ospitalieri. Fac orice ca noi să ne simțim bine. Ne dăruiesc inima și vorbele lor curate. Parcă suntem răsfățați și îmi dau seama că acest cenaclu spune mai mult decât știm noi. La intrarea în Biserică ni se face o primire de mare cinste. Credincioșii, care ne știu de la primul nostru concert ne așteaptă cu emoție. Clopotele bat, îmbrățișările sunt fierbinți și liniștea se așterne peste sufletele noastre:
-          V-am așteptat de doi ani, cu nerăbdare!- spune o bătrânică și iarăși ne sărută mâna. Mă fâstâcesc, aș vrea să-i spun că mi-a fost și mie dor de dânșii dar nu am cuvinte. Ce greu ne vin uneori cuvintele. Oamenii ne privesc fiecare gest, de parcă noi am fi eroii lor. Și, într-un fel suntem pentru ei o speranță de mai bine. 
Totul este o lecție de ospitalitate. Iar noi ne simțim datori să facem un concert deosebit. Lângă noi sunt Gelu și Mihai- Grupul Psaltic, care se sufocă de emoție. Gelu mă întreabă de zeci de ori ce
au de cântat, unde să ne ajute la cântece patriotice, cum să stea pe scenă. Le explic ce au de făcut și apoi facem o repetiție. Se încadrează perfect în dispozitiv. Sunt gata de luptă, gata de jertfă...
Noaptea se lasă blândă și misterioasă. Părintele Colțea ne primește în casa sa și ne oferă sfaturi generoase. Colegii se simt bine lângă vorbele sale. Nici nu știu cum am ajuns și la dânsul la Moeciu de Jos, dar am ajuns... Și apoi ne retragem spre odihnă. Dulcea și necesara odihnă...


... Vine și duminica. Clopotele bat în ritm furibund și sublim. Se anunță o zi minunată. Lumea, vine, vine, vine în valuri spre biserică. Sfânta Liturghie ne trimite în sferele cele mai profunde ale simțirii binelui uman și dumnezeiesc. Grupul nostru psaltic, alături de Romică este parcă un mic cor de îngeri. Totul sună minunat. Simțim rugăciunea, simțim pacea în inimă și simțim speranța. Suntem liniștiți, frumoși și plini de energii. Parcă ne-am pregăti d eun mare zbor printre stele.
Începe și concertul . Romică, Florin, Andreea, Sorin Popa, Mihai Doda, Grupul Psaltic, Paul  se autodepășesc. Pun suflet mult și întregesc cu succes lucrarea misionară a cenaclului. Totul pentru Maica Domnului. Pe care parcă o vedem stând lângă noi. Concertul are un ritm excepțional, iar lumea se implică incredibil. De la primul om până la ultimul, toți cântă. Îi lăsăm să se exprime și noi ne oprim. Iar ei, cu mai mult har spun așa de frumos: AM VENIT MĂICUȚĂ SĂ NE MAI VEDEM/SĂ NE SPUNEM DORUL PE CARE-L AVEM!

Pricesnele sunt odoare de nădejde, iar la cântecele patriotice avem sentimentul reîntoarcerii printre noi a vechilor eroi... Și două ore se scurg ca trei secunde de iubire...
Ne despărțim de Tohanu cu mare regret. Suntem invitați în oraș să vedem o sală deosebit de frumoasă, în car eîn octombrie se va organiza un mare concert la Cenaclului. Le promitem solemn revederea. Prietenii știu de ce...

PĂRINTELE CĂTĂLIN