Mi-e dor de Vladut. Colegul nostru, pe care l-am uitat si l-am lasat poate prea mult departe de noi. Dar ieri Vladut mi-a scris o minunata scrisoare. Si am oftat, si am lacrimat, si am simtit ca el este un suflet minunat. Am extras din aceasta scrisoare partea care se cuvine a fi citita si am lasat pentru intimitate lucruri la fel de deosebite pe care Vlad le-a scris.
Mi-e dor de Vladut si de inima lui frumoasa. Un coleg minunat, un copil...
Nu stiu ce sa mai zic, dar merita sa va mai aduceti aminte si de el.
Si, poate ca si altii carora Dumnezeu le-a intins prin cenaclu o mana, merita sa mai scrie si ei macar din cand in cand astfel de randuri... Nu neaparat mie, dar si de aici, din tacerea voita, se vede lipsa de colegialitate a unora dintre noi. Prin faptul ca nu ne cautam... Ca nu suntem totusi o echipa. Ca suntem impartiti. Uniti pe grupuri... Pa sentimente... Si acest mod de viata se vadeste si numai dupa modul in care stam in microbuz, sau la masa...Vladut totusi face ceva minunat. Iubeste... Mai castiga si o paine... Pe munca si chitara lui...
Nu e perfect, are si el destule parti mai grele, dar macar incearca... Mai ales ca la varsta lui...
Ce sa mai zicem? Ne-am obisnuit sa tacem. Sa fim invitati sa facem ceva...
Altfel, mi-e teama ca uitam prea repede ceea ce e frumos.
Vladut la aceasta ora nu e nici in cenaclu, nu e nici intr-o familie, nu primeste bonuri de sustinere financiara de la parinti, nu are o carte de munca, nu sta pe FACEBOOK toata ziua, nu are o logodnica, nu are nici macar un sms de la mine sau de la colegi, dar ne iubeste...
El insa, stie sa iubeasca!
Dezinteresat!
Si o sa mai spun ceva:
Vladut, stai linistit! O sa te ajut! Nu astepta mesaje, emailuri, prietenii, de unde Dumnezeu nu a dat! Tu esti si vei fi mereu, membru al Cenaclului Lumina Lina.
Si, mai ales, nu uita ca si eu te iubesc!
Dezinteresat!
Si o sa mai spun ceva:
Vladut, stai linistit! O sa te ajut! Nu astepta mesaje, emailuri, prietenii, de unde Dumnezeu nu a dat! Tu esti si vei fi mereu, membru al Cenaclului Lumina Lina.
Si, mai ales, nu uita ca si eu te iubesc!
Parintele CATALIN
IATA FRAGMENTE DIN SCRISOARE
Buna seara, Parinte!
Va rog sa ma scuzati ca nu am mai dat semne de viata in ultima perioada, am avut o multime de peripetii care m-au tinut la distanta, dar va asigur ca raman mereu in contact prin internet chiar si cand nu apar fizic si ca sunt cu tot sufletul alaturi de Cenaclu.
Desi am obiceiul uneori sa ma mai ratacesc pe drum, vreau sa stiti despre mine ca nu uit si ca mereu imi revin, doar ca am nevoie de mici impulsuri si va rog, daca este cu putinta, sa trageti de mine sau macar sa rugati pe oricare dintre colegi fie sa ma sune si sa ma anunte cand trebuie sa vin, fie sa imi trimita un sms ca sa il am pe post de „reminder” . Nu e o pretentie si nu vreau sa sune asa, e doar o rugaminte de ajutor ca sa imi pot eficientiza activitatea la Cenaclu. Am mult entuziasm, dar nu ma descurc cu organizarea si simt nevoia sa ma coordoneze cineva.
Promit ca in aceste conditii voi face tot ce depinde de mine si nu voi dezamagi.
Vreau sa trag linie peste ce a fost si sa incep o noua viata.
Si viata mea nu o concep decat alaturi de Cenaclu.
Sunt cu tot sufletul alaturi de dvs. si de colegi, respect munca si misiunea pe care o faceti si, desi imi dau seama ca sunt la un nivel care nu se compara in importanta cu al celorlalti membri, sa stiti ca pentru mine e important sa imi aduc umila contributie si asta ma face sa ma simt implinit.
Cu pasi mici, vreau sa pot mai mult.
Am aflat ca avem dificultati cu transportul si cu numarul de locuri in masini, si de aceea nu insist sa vin cand nu se poate, mai ales la proiecte mari unde cu siguranta e mult mai important sa participe membrii cei mai profesionisti. Dar pentru mine comunitatile mici sunt la fel de importante si poate va amintiti ca am fost mereu prezent, si vara, si toamna, cand multi nu puteau veni, la orice deplasare, indiferent de marimea ei. In concluzie, va rog chemati-ma oricand sunt locuri si eu voi fi prezent fara discutii.
Vreau sa stiti ca indiferent de activitatile de la Cenaclu sau de la Trinitas, dvs. reprezentati pentru mine un mare prieten si aproape un tata in sensul direct al cuvantului. Si asta conteaza deasupra celorlalte.
Va multumesc si va rog sa ma iertati pt ca v-am scris de-a valma atatea lucruri...
SUNT ALATURI PANA LA CAPAT !
Si va doresc, dvs. si colegilor, multa inspiratie si concerte minunate!
Doamne ajuta !
Cu mult drag,
Vladutz.
