vineri, 6 noiembrie 2015

MESAJ PENTRU POPORUL TULBURAT! -PARINTELE CATALIN

  Dragii mei prieteni,
Imagini pentru iisus hristos mantuitorul lumii
   Va scriu din Italia, pe un computer fara diacritice, dar cu iubire, cu durere si cu pace, departe de tara mea, dar si de tensiunea creata in aceste zile de toti cei care doresc binele Romaniei! Poate ca Dumnezeu a vrut ca sa nu fiu in aceste zile acolo si sa-mi vad fiii poporului atat de indurerati. Pentru ca, asa cum ma cunoasteti, nu stiu cum as fi reactionat... Poate cu durere, poate cu indignare, poate infierand pe oricine, poate cerand pace si dreapta socoteala... 


   Totul a inceput insa de mult. Moartea unor tineri a fost scrisa de fapt,in fiecare zi a vietii lor. Pentru ca nu Biserica i-a trimis la placere si la durere... In case , in societate, in felul in care oamenii traiesc astazi, ei atat au inteles, ca pot duce o viata libera si fara de Hristos. 


   Desigur, ca dupa manipularile televizate de acum, in numele tuturor institiilor ceresti si pamantesti, unii spun, ca acum e mai bine sa taci, pentru a nu fi la randul tau preluat de OPINIA PUBLICA si catalogat drept om fara bun simt, farta scrupul, fara inima, fara interes national, fara rationalitate.... Dar, personal, in numele Maicii Domnului, nu imi este teama de opinia publica, ci port doar grija mantuirii si a sufletelor care acum, cine stie pe unde ratacesc. Atat cei vii, cat si cei morti...

   In tara se striga orice. Povestea e veche. De mii de ani multimea cere capete ispasitoare si executii. In numele dreptatii, ba chiar si in numele Domnului... Istoria e mereu aceeasi... Se doreste caderea unuia si a altuia, ca si cum numai unul si altul ar fi singurii vinovati pentru toate faradelegile acestui popor. Bietul popor...

  Dar oare despre pacatele noastre de ce nu se vorbeste astazi la televiziuni si in strada? Despre betie, despre droguri, despre prostitutie, despre avorturi, despre homosexualitate... Despre cluburile in care se vand atatea sufletele celui necurat, sau chiar despre cele necurate de ce nu se vorbeste deschis...? De ce nu se spune VREM SPITALE SI NU RESTAURANTE....? De ce nu se spune nimic de cei 20 de milioane copiii avortati...? Pentru ei de ce nu se fac mitinguri si nu inchid guverne?...Imi este greu sa vorbesc, dar simt ca flacara diavolului ne cuprinde pe toti... Tot diavolul vrea sa scoata astazi castig, dupa toata capcana pe care a intins-o vineri seara copiiilor ce au fost in acel club... Tot el se simte nedreptatit... 

   Mitingul, revolutia si reformele nu pot schimba multe. Desigur, vor face fericiti niste oameni si nefericiti pe altii. Vor veni alti politicieni, care curand vor uita tot ceea ce au promis. Un singur lucru ne poate schimba, sa ne reintoarcem la Hristos. Sa ne lepadam de patimi. Sa nu mai bem, sa nu mai facem avorturi, sa nu mai pierdem banii in cluburi si in distractii. Sa rededevenim prietni cu Iisus Hristos. Sa ne rugam si sa oprim pacatele. Atunci Dumnezeu va privi spre noi cu bucuria si va da acestui neam un mare ajutor.
  Fratii mei,
   Nu va incredeti in puterea strazii. Avem experienta revolutiei furate. In strada s-a iesit si pentru alti conducatori...  In strada, se afla generatia care a crescut cu MTV, cu precepte umanist-masoonice, cu iluzii temporale... 
Strada va dispare, Hristos va ramane. El si numai El poate invia acest popor. In curand va veti da seama din nou ca este asa. 
  
  Va rog mai bine sa va rugati, aprindeti o lumanare, faceti un acatist la Maica Domnului si nu mai priviti la desertaciune. Mai bine decat sa se stinga luminile in discoteci si sa vina din nou focul dezunirii...
Iubire si pace!
Parintele Catalin

marți, 3 noiembrie 2015

Cenaclul pornește cu colindul în Maramureș



“Afară ninge liniştit
Şi-n casă arde focul
Iar noi pe lângă mama stand
De mult uitarăm jocul
În casă patul e făcut,
Dar cine să se culce?
Când mama spunea de Iisus
Cu glasul ei cel dulce”. 

Sibiu, ora 12:00. În redacția Radio Trinitas sună telefonul...părintele Cătălin Dumitrean, cu emoție în glas ne trimite vești bune... Cenaclul Lumină Lină pleacă în Maramureș.

"Dragi prieteni ai Cenaclului Lumină Lină ne apropiem cu mare bucurie de postul Nașterii Domnului. Chiar în ziua de 15 noiembrie, de lăsatul postului, Cenaclul Lumină Lină va relua ciclul concertelor sale în noua versiune, cea a colindelor iar punctul de plecare este chiar patria acestora, Maramureșul istoric. Renunțînd din motive binecuvantate la turneul bănățean, la invitația părintelui Pop Jean –Yves din Baia Sprie, în ziua de 15 noiembrie începând cu ora 11:00 Cenaclul va concerta la Casa de Cultură din Baia Sprie.
Pe lângă acest minunat eveniment pe care îl așteptăm cu emoție și nerăbdare vom mai avea un alt concert, o zi mai devreme, pe data de 14 noiembrie de la ora 17:00 în localitatea Buzești, în parohia părintelui Gheorghe Știrb binecunoscutul autor al cântecului "CE FRUMOASĂ-I MAMA MEA", membru fondator al cenaclului nostru. Plecarea înspre frumosul Maramureș are loc sâmbătă 14 noiembrie ora 9:30 din fața bisericii de pe strada Dealului, cu o scurtă escală la Mediaș unde ni se vor alătura colegii din această zonă, aproximativ la ora 10:30. Vă așteptăm alături de noi pentru a ne bucura împreună de frumoasele colinde românești". Părintele Cătălin

duminică, 1 noiembrie 2015

POEM PENTRU CEI DUȘI- de Părintele Cătălin

Imagini pentru luminație in cimitire
Se face ger prin lacrimi și morminte,
Copiii s-au pierdut prin negre zări,
Mormane de cenușă și oseminte,
O altă Atlantidă între mări.

Ce mai faci mamă, tata cum se simte,
Eu am murit în focul cel mai greu,
Și-acum e frig, după ce-a fost fierbinte,
Și-aș vrea să dau de Bunul Dumnezeu.

Banal e totul, trupul nu m-ascultă,
O clipă de plăcere, și absurd,
Un club, ca închisoarea cea mai cruntă,
Și-un înger negru, mut, rănit și surd.

De-acum se întoarce noaptea în cimitire,
Strigoii stau în veghe lângă cruci,
Singurătăți vor plânge a neiubire,
Un fel de drum se frânge la răscruci.

Suntem prea triști, și nu avem dinarul,
Să cumpărăm o zi din viitor,
De-atâția ani ne pierdem visul, harul,
Încărunțim spunând la toate: dor!

Adio, viață, luptă, inerție,
Se împarte totul, fără de Hristos,
A fost să fie, ce s-a vrut să fie,

Și ce folos, la toate, ce folos...

PREDICA PĂRINTELUI CĂTĂLIN 
 BISERICA „SFÂNTUL IOAN IACOB ROMÂNUL”
SIBIU - 1 NOIEMBRIE 2015

joi, 29 octombrie 2015

SURPRIZĂ!

 SURPRIZĂ!  UN NOU CÂNTEC AL PĂRINTELUI CĂTĂLIN





       În această seară,  în studioul Radio Trinitas o echipă formată din Părintele Cătălin,  Ștefan Ion și Valentin Rațiu au realizat o nouă producție muzicală, un cântec  scris  și pus pe linia melodică chiar astăzi de către Părintele Cătălin.  Un cântec scris la ora 20:10, melodia a fost realizată și aveți posibilitatea de a o audia în premieră chiar în această seară pe blogul Cenaclului nostru. Așteptăm părerile personale.

ȘI LA BINE ȘI LA GREU- dialog cu Părintele Cătălin

Studioul Radio Trinitas. În fața mea un reportofon și Părintele Cătălin, care răsfoiește o agendă cu coperți roșii. E un fel de loc comun, în care, în timpul concertelor Părintele notează idei, scrie poezii pe loc și adună mărturii despre minunea existenței Cenaclului Lumină Lină. Pe computerul de pe biroul redacției tehnice, deschidem la email și descărcăm o fotografie de duminică, realizată la Zăbărătău. Și dialogul poate începe: 

-Cât e de frumoasă această fotografie, Părinte Cătălin!

-Mereu a fost frumos. Dar niciodată nu e mai frumos, decât atunci când poți fi lângă prieteni al greu. Fotografia aceasta e făcută tot de Nelu Ivan, și e un stop-cadru superb al unei stări de spirit care s-a zidit cu mult trudă în Cenaclul Lumină Lină. Aceea de a fi mereu unii lângă alții, și la bine și la greu.
-Ce anume v-a călit, cum de reușiți să vă strângeți așa ușor, Părinte Cătălin?
- Nu e ușor, dar e frumos. Ba nu, câteodată e foarte ușor. Alteori, e mai greu. Dar membrii Cenaclului Lumină Lină, au totuși ceva frumos în ei. Se sună uneori foarte des, își poartă de grijă, se întreabă de sănătate. Parcă se simt dependenți unii de alții. Sunt copilăroși, veseli și chiar inocenți.
-Doar nu sunt perfecți?
- O nu, frate Cosmin. Uite, noi acum vorbim și pentru radio, unde ne aud mulți oameni, dar cum aș putea să exagerez. Uneori mai greșesc și ei, se mai fac gafe, ne mai vine așa un dor de ducă, ne mai sare răbdarea din suflet, dar sunt ipostaze trecătoare. Nu putem sta supărați. Hai, să zicem că o săptămână suntem mai negri, apoi ne simțim iarăși datori să mergem mai departe.
- Oare de ce?
-Îți spun sigur că acest cenaclu ne-a oferit tuturor mai mult decât credeam că putem face. Uite, Dumnezeu i-a dat voce unui om, un om oarecare, să zicem membru al cenaclului, și apoi i-a spus în gând cam așa: Te duci și cânți pentru oameni aceia, cât poți! La mine când vei veni să nu aduci doar un talant, că acela au ți l-am dat, să ajungi cu doi sau trei.... Adică, să înmulțești darul. Dar nu ca să cânți lumii căzute, ci Mie!Eu sunt Domnul Dumnezeul tău și dacă vei cânta celor mai maici ai Mei, apoi să ști că mie îmi cânți. Și nu te neliniști. Eu stau în spatele tuturor celor ale tale. Și a geniului tău, și a sănătății tale, și a familiei tale...

-  Vorbeați într-o emisiune că microbuzul v-a unit.
- Deși nu avem și nu știu dacă vom avea vreodată un microbuz al Cenaclului, totuși microbuzul înseamnă viață. Unește gânduri, se spun părei deschise, se cântă frumos, se fac glume de bun simț, se deschid sufletele mai ușor. Nu poți să te singularizezi, să te tragi deoparte și să fi altceva, decât coleg... Coleg pur și simplu. Eu merg numai cu microbuzul. În semn de colegialitate sunt mereu lângă ei. Nu în autoturism personal, sau cu emfaze de șef. Sunt la fel ca și colegii mei. Ca să-i țin în iubire, în unitate și să le ofer propriul exemplu.  Și este minunat.
- Oboseala?
- Oboseala este un precept indus în minte de vrăjmaș. Noi nu obosim de atâta frumos. Doar Adam a obosit în Rai, de prea mult bine. Și apoi s-a săturat, și a vrut să încerce ceva nou. Și de aici a început tot calvarul omenirii. Ca și fiul risipitor din Evanghelie, de prea mult bine i-a venit un dor imens de ducă. Nu mai avea stabilitate. Și i-a venit în minte, că dacă ar face altceva i-ar fi mai de folos. Vedeți viclenia drăcească, Diavolul nu i-a spus să plece la rău, ci i-a dat de înțeles că undeva îl așteaptă lucruri mai serioase. Lui Adam i-a spus să lase Raiul și va ajunge ca Dumnezeu. Deci, nu i-a spus să stea deoparte, să se dea la fund... A venit cu momeala... Deci, obsesia că poți face ceva mai bun este fulgerătoare și lovește din plin. Așa e și la preoți...
- Ce anume, Părinte?
- Păi la preoți, diavolul le spune să nu se mai ocupe de oameni, de slujirea lor directă, ci să facă azile, spitale, catedrale... Lucruri pe care trebuie să le facă statul și societatea. Apoi, le dă alte griji mărunte. Să facă agricultură, albinărit, deci nu să slujească oamenilor și să săvârșească slujbe frumoase.
- Și nu numai preoților.
- Nu numai. E valabil în orice sector. Fiecare se apucă să facă altceva decât poate face. Oamenii își îngroapă talantul și de aceea devin depresivi. Pictorul nu mai pictează și se apucă de băut. Muzicianul nu mai cântă și începe să se simtă aiurea. Sportivul nu se mai antrenează, dar dă vina pe sistem, pe antrenor, pe competiție.
- Revenim la Cenaclu, repet cum de reușiți să rămâneți așa frumoși?

- Maica Domnului! Ea cred că face ce face și mereu intră în această frumoasă poveste. Se duce pe la fiecare pe acasă, vine și la mine, și începe să ne dăruiască în inimi doruri. Te trezești pe la mijlocul săptămânii că îți e tare dor de un concert. Ai așa, prin suflet, un fel de stare de spirit divină. Te vezi, acolo, în biserici, cu microfonul în față, cântând și declanșând izvoare de lacrimi. E absolut fantastic, să vezi un bătrân sau o măicuță de la țară cum îți ține batista la ochi și cântă alături de noi. Ei plâng și cântă. Vedeți, aceasta e minunea nemuririi noastre ca neam. Lacrimile acestor bătrâni...

A CONSEMNAT, COSMIN RUS

miercuri, 28 octombrie 2015

ÎN ACEASTĂ SEARĂ..ORA 23...LA T.V.TRINITAS PĂRINTELE CĂTĂLIN

Imagini pentru parintele lavrentieORA 23... Căutați T.V. TRINITAS... Pe net, pe cablu... Și vizionați o emisiune despre marele duhovnic LAVRENTIE ȘOVRE... Transmiteți mai departe informația... La emisiunea părintelui Mihai Spătaru este invitat Părintele Cătălin Dumitrean-coordonatorul Cenaclului Lumină Lină...

-dezvăluiri incredibile din viața unui mare duhovnic român.
Rus Cosmin

marți, 27 octombrie 2015

Două zile de vis, patru concerte de neuitat

    Ziua de luni a reprezentat un nou tur de forță al Cenaclului Lumină Lină. Două concerte într-o singură zi, două concerte emoționante în care am oferit câtorva sute de credincioși tot ceea ce a avut mai bun Cenaclul. Am lăsat în urmă oboseala, sutele de kilomtetri parcurși în ziua de duminică și am cântat...atât de frumos, atât de sublim. Bunul Dumnezeu a rânduit așa -concertul 330 a fost să fie tocmai la Târnăvioara. Un sat mic, desprins parcă din poveste, cu un preot generos Părintele Corneliu Ganea. Ne-au așteptat peste o sută de oameni. Țărani mirifici și frumoși tocmai prin simplitatea lor. Însă au cântat mai puternic decât o mie...ne-au emoționat și pe noi. Cenaclul a ajuns la Târnăvioara cu un efectiv minim, dar viu: Părintele Cătălin, Romică, Dalia Alb, Vali Rațiu- orgă, Părintele Alexandru, Andrei Băltean.
    La ceasurile  10 ale zilei descărcăm aparatura. Ne facem griji cum o să fie așa de puțini. De fapt concertul e început numai de Părintele Cătălin, ceilalți colegi neajungând încă. 
Încet-încet atmosfera se destinde și oamenii devin receptivi, la provocarea părintelui. Câteva pricesne și cântece patriotice s-au ridicat înspre cerul albastru. Se cântă „”Cuvine-se să fie”- piesă mai veche și toată lumea este emoționată. Apoi „TU ARDEAL” și „MAMA”- o interpretare originală a părintelui care a stârnit lacrimi în rândul oamenilor. Sosesc și ceilalți colegi și atmosfera este una deosebită. Acești oameni simpli, reușesc să ne facă să fim cerești. Lăcrimează mamele, bunicile, chiar și copii... La fel primarul, viceprimarul, consilierii locali... Toți au lacrimi de iubire. Părintele Claudiu- din Copșa Mică- nu se lasă mai prejos și mărește cota adunării cu o interpretare divină au unei pricesne. La fel și o credincioasă, doamna Mărginean, care pune inima la mare încercare, cu cântecul „NOAPTEA E STĂPÂNĂ-N VALE”. S-a făcut liniște și pacea pare să fie regină în această mică biserică de duh românesc... Încheiem concertul ca de obicei cu IMNUL și plini de har ne reîntoarcem la Sibiu... Acolo ne aștepta la ora 18 un alt concert, sau o altă lecție de iubire...

Pentru a reda mai fidel atmosfera concertului de la Sibiu, l-am rugat pe Părintele Cătălin să ne scrie chiar dânsul câteva cuvinte. Părintele ne-a adus și o fotografie, realizată de Nelu Ivan, la Zăbrătău, acolo sus pe dealul Ardealului, pe care o alăturăm celor realizate la concertul de aseară. Așadar, să dăm Părintelui cuvântul și să-și deschidă cum se poate inima:

"DRAGII MEI,
Mă uit la fotografia făcută de Nelu Ivan și îmi privesc Ardealul, așa cum stă el discret și stingher, dincolo de frământul meu... Vin după un turneu de patru concerte în două zile, și din respect pentru poporul român, mă feresc să-i zic că a fost epuizant... Cel mai greu drum a fost cel de aseară... Eram în Sibiu. Acasă pe strada Avram Iancu 18. La ora 17.35 am plecat spre Biserica Sfântul Dumitru de pe strada Faurului. Un minut până în Piața Mică...Un pas, doi, trei, patru... Apoi, am coborât pe Podul Minciunilor, cinci, șase, șapte trepte... Vira scurt la stânga, doi, trei, patru...zece metri... și iată-mă în fața bisericii... 5 minute de mers pe jos... Cel mai scurt și mai ciudat drum, făcut de întemeietorul Cenaclului Lumină Lină, pentru a ajunge la un concert al Cenaclului Lumină Lină...
Apoi, din nou o minune. Oboseala a dispărut instant. Sibienii mei au dat totul pentru a face un concert mare. Colegii mi-au simțit stările sufletești și au prin aripi. Părintele Alexandru, Romică la înălțime... Vali și Florin absolut superbi... Ștefan pe poziții temeinice...Teodor obosit, dar hotărât... Andreea cu calm și fervoare... Mihai și Ionică frumoși și curați în dăruire...Am început cu „LA UMBRA CRUCII TALE”... Și am continuat cu vechi șlagăre din repertoriul Cenaclului. Am făcut improvizații pe scenă, am citit poezii mai vechi, am lăcrimat... Totul era minunat... Și lumea simțea... Și sibienii ne-au adus aminte de iubirea pentru Maica Domnului, de faptul că ea a îngăduit existența acestui cenaclu și mărturisirea noastră... Ea ne-a ales să-i fim trubaduri. Ne-a scos din lume și ne-a adăugat în planurile ei divine. Superb!
     Un pas, doi, trei...înapoi acasă... Oboseala nu mai este... Am învins inerția și am sărutat încă odată Icoana nădejdii... Îndrăzniți!- ne spune Hristos- Eu am biruit lumea! Vin după un turneu frumos. Dar oare cum am fi arătat noi fără toți aceși oameni? Cu siguranță, că nu așa cum arătăm acum..."



luni, 26 octombrie 2015

O duminică de vis, cu două concerte memorabile

    Ziua de duminică va intra în istoria Cenaclului Lumină Lină. A fost o zi superbă, cu două concerte excepționale, concerte care au adus alături de cenaclu mii de oameni din județele Covasna și Brașov. Am fost înconjurați de atâta dragoste, am văzut atâția oameni frumoși cu iubire față de Maica Domnului și Biserică încât emoțiile ne-au copleșit. Prima parte a acestei duminici de vis a început cu concertul de la Zăbrătău. Cateva sute de români frumoși și inimoși, îmbrăcați ca pentru ziua de Paști au urcat dealul până la biserica satului pentru a primi cântecele cenaclului. Părintele Ioan s-a dovedit o gazdă extraordinară, de mare suflet, și a făcut tot ce a putut pentru ca acest concert să se desfășoare în condiții foarte bune. Pe scenă s-a simți o coeziune sufletească deosebită a tuturor membrilor cenaclului. 


    În repertoriul nostru au apărut câteva piese noi de o valoare artistică deosebită, printre aceste piese numarându-se și „Se plâng de mine îngerii”. Ziua de duminică a marcat și debutul în cenaclu a colegului nostru Marius, o voce excelentă care a interpretat o doină de mare suflet ce a adus lacrimi în rândul oamenilor. Publicul a reacționat deosebit de frumos. Am văzut copii care au cântat alături de noi aproape toate cântecele. Au cântat din suflet și i-am văzut înflăcărați, mai ales la cântecele patriotice.
    La finalul concertului părintele Cătălin declara „După două ore și jumătate de concert parcă coboram de pe Tabor simțind că am făcut unul din cele mai frumoase concerte ale cenaclului din ultima vreme”. În drumul spre Zăbrătău și mai apoi către Viscri, părintele Cătălin a încercat să readucă în inima colegilor din cenaclu ideea de unitate și să-i conștientizeze că fac cel mai frumos lucru al vieții lor, misiunea cu cenaclul. 

Deși oarecare oboseală s-a atins de gândul lor, cu toții au reacționat cu multă dragoste mai ales la al doilea concert, cel de la Viscri. Nimeni nu credea că după un concert atât de istovitor și după un drum de încă 3 ore cenaclul va produce la Viscri poate cel mai minunat concert din ultimul an. Vrând să le demonstreze că locul lor este acolo pe scenă împreună, în formula cenaclului lumină lină, Dumnezeu le-a dat aripi membrilor cenaclului care efectiv au realizat un concert de excepție.    Publicul, câteva sute de oameni, a reacționat incredibil. Au preluat toate cântecele cenaclului cu o simplitate deosebită intonând din inimă piesele de excepție din repertoriul cenaclului. Am renăscut parcă la o nouă viață alături de publicul din Viscri. Nu ne așteptam la o asemenea manifestare de dragoste și apreciere pentru Cenaclul Lumină Lină. Ne-am simțit privilegiați, iubiți și prețuiți. Întrebările din ultima vreme și-au găsit cel mai frumos răspuns în acest concert. Închipuiți-vă o sală întreagă intonând în picioare cântele patriotice în aplauze ritmate, de-a dreptul frenetice. A fost o atmosferă ce cu greu o putem descrie în cuvinte. Un mare merit în reușita concertului l-a avut și părintele Gheorghiță care a fost o gazdă ireproșabilă. Cenaclul a evoluat în formula sa maximă sub egida "TOȚI PENTRU UNUL ȘI UNUL PENTRU TOȚI".


   Printre cântecele care au produs valuri de emoție în rândul credincioșilor s-au numărat „Am cerut Maicii o floare”, „Rău mă dor ochii mă dor”, și „O măicuță sfântă” priceasnă intonată dumnezeiește de pruncul Andrei, fiul al satului Viscri. De fapt părintele Cătălin drept recunoștință i-a oferit acestuia în mod simbolic scaunul, masa și biroul său de conducător al cenaclului. La ambele concerte părintele Cătălin a scris două poezii dedicate satelor Zăbrătău și Viscri. Echipa cenaclului: Părintele Cătălin, Părintele Mihai, Ștefan Ion, Andrei Lazăr, Andrei Băltean, Nelu Ivan, Romică Harsanyi, Părintele Alexandru Dănilă, Andreea Tecar,Marius Boieriu, Teodor Bucur și Sorin Popa. La finalul zilei, în drum spre Sibiu, părintele Cătălin a declarat că „Ziua de 25 octombrie a fost poate cea mai frumoasă zi din viața Cenaclului Lumină Lină’’.