E TIMPUL UNUI MESAJ! DEŞI, ÎN MARE PARTE, TOTUL E CAM LA FEL...

Timpul se scurge repede. Nu prea mai am timp de scris, în ultima vreme. În lipsa turneelor şi a concertelor, mărturisesc că am însă destul de multă treabă. Şi mă gândesc mai mult şi la sănătatea mea. E un interval necesar de pauză, mai ales că urmează un an de cotitură în istoria Cenaclului. De ce? Nu vă spun acum, dar veţi vedea în lunile viitoare şi de ce... 

Personal, nu vreau să dezamăgesc pe nimeni prin faptul că nu mai ajung să scriu aşa des, şi mai ales pe acele persoane care vizitează zilnic, cu intres, blogul şi mai ales că îşi găsesc răgazul să mai şi scrie câte un email. Pe site, mai găsiţi ultimile predici, dacă ele au vreun folos... Vă scriu însă mai ales atunci când pot şi simt că nu vă obosesc cu "obesile" mele misionare... Dar, e cert, acum am fosrte multă nevoie de timp liber, ca să mă regândesc, ca să-mi clarific opţiunile misionare şi să văd dacă cenaclul nu cimva e întreţinut doar artificial de zelul meu. Pentru că, deşi, sunt multe cuvinte frumoase, practic, sunt puţine fapte. Iar cei ce mă încurajează să fac ceva bun şi mai departe, îi rog să îşi pună la rândul lor întrebarea: Dar eu, acum ,ce fac pentru acest cenaclu? Şi, mai sper, ca ŞCOALA DE VIAŢĂ ŞI CARACTER - care este Cenaclul Lumină Lină, să poată oferi şi explozii de creaţie şi de iniţiative particulare...

 Ce să vă tot spun? Ştiţi, sunt aceleaşi cuvinte. Am depus pasiune, timp, eforturi supranaturale şi la această oră constat că lucrurile s-au împlinit şi frumos şi cu greutăţi.

Deocamdată, ce să vă spun, anunţ doar faptul că am amânat începutul primului turneu. Cenaclul mai are nevoie de rodaj, de pregătire, de seriozitate. Eu unul, o să încerc să mă ţin de cuvânt şi am să văd dacă publicul cere cu adevărat aceste concerte, dacă preoţii sunt interesaţi de prezenţa noastră în parohiile dânşilor, dacă membrii cenaclului sunt oneşti şi cu adevărat dornici de ceva frumos. Şi să nu vă închipuiţi că lumea care ne-a adulat, ne-a urmărit, ne- a iubit, ne caută zilnic. Nici pomeneală, sunt zeci de comunităţi care nu au trimis de luni de zile, de sărăbători măcar, un cuvânt de urare de bine. Şi nu doar una ne-a uitat. Cam multe... Nu prea e corect.

 Urmăresc tot ceea ce se întâmplă prin jurul meu, chiar dacă nu am mai intrat pe internet de aproape 10 zile. De fapt, pe Interent, în general ,lucrurile stau cam totdeauna aşa.  O serie de privitori, câteva condeie de suflet şi o oarecare curiozitate a unui public de factură neutră.  Ceea ce practic, mă descumpăneşte ca să mai stau ore în şir cu laptopul în faţă şi să scriu permanent. Mai ales că, nopţile sunt foarte obositoare, când nu te odihneşti. Dincolo însă de ceea ce se întâmplă pe internet, aud veşti de primăvară firavă, că s-au făcut ceva repetiţii la cenaclu, şi că există o stare, e adevărat, mai mult de timiditate, sau ceva de genul: "să vedem ce va mai fi", şi desigur o curată dorinţă a unor membrii fideli ai cenaclului de a porni din nou la drum. 

În rest, tot aceeaşi poveste. Speranţele mele că lumea se va schimba, că vom fi mai uniţi, că o să primesc surprize plăcute, telefoane şi emailuri de la organizatori... 
Vrem să facem cenaclu,  dar adevărul e că încă nu avem pur şi simplu cu ce. Acum... Nu ne putem lansa în necunoscut. Personal însă aştept o minune. Bani, materiale acustice, PASIUNE şi un program concret.

Am vrut numai să vă spun că povestea este cam tot aceeaşi. Să sperăm însă că va fi mai bine. Cine ştie când?..

În aşteptarea lucrurilor frumoase şi al promisiunilor cu acoperire, rămân al dumneavoastră prieten, duhovnic şi conducător de cenaclu:

PĂRINTELE CĂTĂLIN

P. S: NU AR FI PREA GREU SĂ MAI  SCRIEŢI ŞI VOI PE BLOG. 
MĂCAR UN GÂND LA O SEARĂ,SAU LA DOUĂ... CHIAR DACĂ O FACEŢI MAI MULŢI DEODATĂ... PUBLICAŢI, ŞI FIŢI MAI ACTIVI. MAI ALES CĂ E PLIN DE TEOLOGI PRIN CENACLU ŞI DE OAMENI TALENTAŢI...

 PAROLA DE POSTARE E LA ŞTEFAN ION. AŞA MAI IEŞIM DIN MONOTONIE. Mă rog, dacă ţineţi la continuitatea acestui blog.